O gâscă sălbatică rătăcită

Singură, gâsca sălbatică refuză să mănânce şi să bea,
iar strigătele ei caută stolul călător.

Cui să-i pese de umbra solitară
pierdută printre miile de nori din depărtare?

O auzi chiar şi atunci când dispare din vederea ta,
chemările ei tânguitoare îţi străpung inima ca un pumnal.

Jos, ciorile gălăgioase o ignoră:
mulţimi clevetitoare, mulţimi certăreţe.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forţele de atracţie tind să nască mulţimi identice, iar forţele de respingere tind să nască mulţimi disjuncte.

aforism de Ştefan Mîrzac din Natura din om, Mulţimi (2018)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica şi Armata sunt nişte mulţimi artificiale, adică mulţimi a căror coeziune este menţinută printr-o constrângere exterioară care se opune în acelaşi timp modificărilor structurii sale.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţimi de game...

Mulţimi de game cântă-n mine,
Pe strune de nervuri vibrând –
Cobor din înălţimi divine –
Eu le aştern rând după rând.

Arcuşurile-n minte saltă,
La maximum se înfierbânt –
Plesneşte-o fibră după alta –
Poemele se schimbă-n cânt.

Pe pagini albe se adună
În universul virtual,
Unde nu-s stele, soare, lună,
Ci doar un cip, rece, banal.

Mulţimi de game cântă-n mine
Pe strune de nervuri se zbat,
Se scurg prin căile sangvine,
Şi pier pe-un cip neanimat...

poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neadormită fereastră

Cât de albastru zboară spre frumos
o pasăre cu aripi de lumină
prin veşnic neadormita fereastră
prin care se pândesc reciproc
polul de sus şi polul de jos.

Prin nunţi de zvonuri marea simfonie
alunecă pe-un povârniş de aer
şi se-odihneşte pe un glob de tină
îmbrăţişând mişcarea în nesfârşit vaer.

Apoi mulţimi după mulţimi
tot urcă-n slăvi, coboară în morminte,
spre a zădărnici cuvântul să se-ascundă
şi spre a toarce viaţa din nesfârşitul caer.

poezie de Aurel Ştefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taverna

Se pierde decorul în umbra străină
şi vorbele grele, venite-n surdină,
alungă perdeaua cu falduri astrale
din buza ferestrei cu geamuri ovale,
iar muzica rece ce urcă pe scară
în ritmuri năuce se pierde afară.
Din colţuri de stradă ajung santinele,
lovind cu pahare de vin în tejghele,
iar zgomotul sticlei, plecat într-o rână,
mulţimi nevăzute din colţuri adună
sub luna ce bate tăcută-n firidă,
tecând peste chipuri cu faţa lividă.

Tu stai şi priveşti dintr-un colţ solitară
scandalul iscat în taverna murdară
şi rujul ţi-l laşi pe paharul de sticlă...
Zâmbeşti languros şi înfrunţi fără frică
priviri aruncate din umbra opacă
cu pofte păgâne ce-n gând te dezbracă.
Aştepţi oare prinţul din vis să apară,
în braţele lui să te urce pe scară,
amorul pribeag în zori să ţi-l soarbă
cu gura nebună de patimă oarbă?...
Auzi dinlăuntru doar gândul cum plânge
în visul brodat cu imagini nătânge,
desprinse haotic din fresce baroce
pictate orgasmic de mâini echivoce...
Şi cauţi himeric, pe pânza străină,
doritul tău prinţ, sperând că-o să vină,
din trup să îţi soarbă cumplita ispită
în nopţi nedormite, când luna te-agită.

Frumosul meu prinţ, din vis te coboară!...
Tăcută te rogi în taverna murdară -
nu-ti pasă că-n preajmă ajung santinele
lovind cu pahare de vin în tejghele...
Te rogi mai departe, cu faţa lividă,
când luna se pierde tacută-n firidă.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Poposesc
la umbra stranie
a unui copac,
pe zid proictându-se
şi răsucindu-se
ca pe un uriaş ecran...
Deodată
o pasăre
ca un pumnal ascuţit,
se împlântă în frunze...
Apoi
un vânt nebun
începe să bată
şi copacul se apleacă
să-şi bea umbra...
Iar vântul
în delir,
continuă
să bată,
să bată,
să bată...

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E multă agitaţie în jur

mulţimi de mâini
îşi iau rămas bun

alte mulţimi
îndeasă batiste
în buzunarul din piept
sau între coaste

acarii declară grevă

câteva trenuri deraiază

pierd sensul mişcării

o voce răguşită anunţă
următoarea staţie este pe dreapta

totul pare a fi şi n-a fost

batista rămâne pe fierul coclit

eu îmi odihnesc fruntea
între staţii de vis

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântarea brazilor uitaţi

Din brazii crescuţi pe stâncile arse
Răzbate un murmur venit din trecut,
Izvoare zglobii fac drumuri-ntoarse
Să fie lumina născută drept scut,

Prin codru rămâne stejarul rănit
De vântul ce-i scutură creanga plângând,
Iar cerbul sătul de al lui boncănit
Dispare în munţii cu fruntea arzând,

Tăcerea surprinde pădurea dormind
Iar fulgii aştern un covor până-n cer,
Pe cioata ce frunza o simte mustind
Se-aşază uitarea rănită de ger,

Departe de lumea cuprinsă de frig
Se-nalţă castele cu turlele-n nori,
Iar mările-ncearcă să rupă din dig
Când timpul îşi trage suflarea în zori,

Iar bradul crescut printre stânci către nori
Aşteaptă albastrul să-i urce pe ram
Să-i crească-n tulpină tăcute viori
Când norul sfielnic îi bate la geam.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violină în concert

Ca o fantasmă răzbate violina
solitară în tumultul orchestral
al instrumentelor
dispare apoi în acorduri
de note muzicale
revenind mai târziu
prin susuri de bocet ascunse
în sunetele tânguitoare
ale corzilor
fermecate de atingerea
plină de viaţă a arcuşului.

poezie de Ioan Marginean
Adăugat de Ioan Marginean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taverna

Se pierde decorul în umbra străină,
iar vorbele grele, venite-n surdină,
alungă perdeaua cu falduri astrale
din buza ferestrei cu geamuri ovale.
Şi muzica rece, ce urcă pe scară,
în ritmuri năuce se-aude de-afară.
Din colţuri de stradă ajung santinele,
lovind cu pahare de vin în tejghele,
iar zgomotul sticlei, plecate-ntr-o rână,
mulţimi nevăzute din colţuri adună
sub luna ce bate tăcută-n firidă,
tecând peste chipuri cu faţa lividă.

Tu stai şi priveşti dintr-un colţ solitară
scandalul iscat în taverna murdară
şi rujul ţi-l laşi pe paharul de sticlă...
Zâmbeşti languros şi înfrunţi fără frică
priviri aruncate din umbra opacă
cu pofte păgâne ce-n gând te dezbracă.
Aştepţi oare prinţul din vis să apară,
cu tine în braţe să urce pe scară,
amorul pribeag în zori să ţi-l soarbă
cu gura nebună de patimă oarbă?...

O, nu! E doar gândul tău care plânge
în visul brodat cu imagini nătânge,
desprinse haotic din fresce baroce
pictate orgasmic de mâini echivoce...
Şi cauţi himeric, pe pânza străină,
doritul tău prinţ, sperând că-o să vină,
din trup să îţi soarbă cumplita ispită
în nopţi nedormite, când luna te-agită.

Frumosul meu prinţ, din vis te coboară!,
tăcută te rogi în taverna murdară –
nu-ti pasă că-n preajmă ajung santinele
lovind cu pahare de vin în tejghele...
Te rogi mai departe, cu faţa lividă,
când luna se pierde tăcută-n firidă.

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ediţia din 31.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refugiu

Ca un pilot de curse sfidam sub mine norii:
I-am spart fără de milă trecând deasupra lor.
Am fost sus, la-nălţime, precum prin nori cocorii,
Dar când văzui că-s singur, decis-am să cobor...

Din înălţimi celeste, plonjai în scufundare.
M-am afundat în goluri cu negre adâncimi...
Acolo-am fost tot singur şi bezna tot mai mare;
De-aceea, din extreme, ieşii între mulţimi.

Aici, la suprafaţă, pe scoarţa pământească,
La mijloc, între oameni, nu ştiu ce-i de făcut,
Căci văd cum jalnic piere chiar firea omenească
Şi-o molimă de ură pe glob a apărut!

Ca să-mi salvez o parte din ce-a fost bun în mine,
M-am refugiat prin codri, pe lângă răuri, mări,
Şi peste tot am prieteni: păsări, furnici, albine,
Mulţimi de patrupede - oriunde-n patru zări...

Mi-s dragi şi mă respectă, căci toate-au legi perfecte.
Le ştiu secretul vieţii şi le respect la fel.
Nu am găsit la ele nici vicii, nici defecte;
Multe-nvăţam alături şi-s mândru de-al meu zel.

Stând printre flori, prin iarbă, prin peşteri primitoare,
Nu-i zi să n-am privelişti spectaculoase-ades:
Măreţe răsărituri ori asfinţiri de soare,
Încât mă-mbăt de-un farmec de alţii ne-nţeles.

Când vreau, caut izvoare şi dorm chiar lângă ele,
Vrăjit, le-ascut şoptirea deplin melodioasă,
Care-nsoţesc sub lună triluri de filomele -
Şi, totuşi, chiar şi-acolo, eu mă visez... Acasă!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începe să-ţi pese de tine cu adevărat doar atunci când începi să-ţi pese de altcineva. Cea mai frumoasă relaţie o ai cu tine însuţi, mai ales când inima ta trăieşte prin inima celuilat - uimit începi să te (re)descoperi ca şi când până atunci doar ai mimat viaţa...

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuie înflorite

simţita-i joi
acela de cui din noi
de pomeniţi...
Cred trebuie scos
din calendar si din noi
joia de cuie...
Să rămâie celuia
ce printre noi, noi!

A simţit un joi
punând inima pe jos...
sub tălpi cuie
el cântând tămâie
mir de bucurie
cu cât erau mai multe
vers să exulte
inimii spunând să tacă
atunci în joi
când ne-am vândut pe noi
răscumpăraţi
de o inimă
ce înflorea cuiele

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză de plop

Tremura toată – iar vântul a săltat-o-n zbor
tremura toată – cum s-ar fi putut opune vântului
în depărtare
marea
în depărtare
o insulă-n soare
şi mâni strânse pe vâsle
ultima lopătare-încetând la vederea portului
ochi obosiţi închizându-se
ca anemonele de mare

Tremura toată-atât de mult
am căutat-o atât de mult
în umbra eucalipţilor
din Primăvară până-n Toamnă
Doamne am căutat-o
singur în pădurea aceea compactă

poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre rânduri...

Ţi-am pus inima în palme
Cu-ale florilor culori,
Din iubire au ţâşnit
Mii de fluturi şi cocori.

Fluturii-au luat-o razna,
S-au ascuns la tine-n sân
Iar cocorii-n zbor întins
Caută culcuş în fân.

Eu, ce caut? Mă întrebi,
Ştii răspunde, dulce vis,
Tu eşti lacrima din soare
Ce-n iubire m-a cuprins.

Nu mai pune întrebări,
Nu te încorda în gânduri,
Inima pusă în palme
Îţi răspunde printre rânduri!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui primar

Nu te refuză niciodată,
Dar, din păcate, te amână
Din săptămână-n săptămână,
Etern se-nvârte-a vieţii roată!

Cu rezolvări la îndemână
Şi când problema-i delicată,
Nu te refuză niciodată,
Dar, din păcate, te amână!

Şi când o faptă-i deşucheată
Şi nu există nicio frână,
Deţine rezolvarea-n mână
Chiar dacă nu-i justificată

Nu te refuză niciodată!

rondel de Mihai Enachi din O antologie a literaturii gălăţene contemporane (2008)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vor fi câteva momente în viaţă când toate instinctele tale îţi vor spune să faci ceva, ceva care sfidează logica, îţi incomodează planurile, si poate părea o nebunie pentru alţii. Când se întâmplă asta, fă-o. Ascultă-ţi instinctele şi ignoră orice altceva. Ignoră logica, ignoră probabilităţile, ignoră complicaţiile, si doar fă totul pentru a reuşi.

Judith McNaught în Remember When
Adăugat de Styx
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştii să cazi

... Să ştii să taci când alţii te-nervează,
Să vrei să nu vorbeşti nimic,
Când toţi din jur îţi caută în defecte,
Şi primul gând al impulsivităţii rău,
Primează.
Şi chiar de le-ar găsi pe toate-odată,
Deşeu toxic din iubire, crimă şi păcat laolaltă,
Tu omule, adună-te-n raţiune pură,
Prefă-te chiar şi RECE.
Căci inima e pătimaşă, şi-n ea îţi caută nedreptate,
Aceiaşi din abis de zdruncinare, săgeţi cosmice perfecte,
Ce din teluricul înalt te caută,
Să te aşeze şi pe tine-ntre defecte.
Dar tu te caută-n sus în nemurire
Aşează-te pe pragul astei lumi nedrepte,
Riscându-ţi trecătoare idealuri
Şi urlet din tăcerea de demult ce zbiară tare
În ale lumii-nşelătoare planuri,
Să vrei atât, de-ar fi să cazi,
Căutând să rişti fără regrete
Numai pe braţele Tatălui,
Cele sunt dar nu se văd,
Perfecte!

poezie de Dharma K. Tchobansky din Rupte din Seu (februarie 2017)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea să-i spun povestea cerbului cu cornul rupt

alerga pe-un drum abrupt
când se prăvăli în râpă
şi se pricopsi cu-o gripă

verde-n faţă rânjind pe sub mustaţă
cu aroganţă se puse în clanţă
cu cei de la distanţă

mi-aţi pus beţele în roate
dând din coate pe la spate
mi-aţi umblat la gps
ca să nu văd drumul şes
vinovaţi de-acest imens
complot vă informez
vă avertizez
când voi fi în formă
de-această enormă
greşeală veţi fi răspunzători
nu veţi scăpa nici în nori

şi se lamenta săracul
în timp ce-şi umplea sacul
cu amărăciune

cui să-i pese de gânduri nebune

pamflet de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa simpli

Aşa de simpli, aşa de goi
Aşa mă ştiu pe mine
Cununa apelor din ploi
O simt în piept la mine

Aşa de aspru, aşa de stins
Te văd din depărtare,
Căci timpul ne e de prisos
Şi ancora dispare.

Aşa de goi în văzul lor
Când inima ţi-e casă
Te-aş strânge strâns
La pieptul meu,
Tu pasăre măiastră.

Aşa de simplu parcă-mi eşti
Tu odă a bucuriei
Suspină roua printre flori
Şi sufletul din mine.

poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!