Taverna
Se pierde decorul în umbra străină
și vorbele grele, venite-n surdină,
alungă perdeaua cu falduri astrale
din buza ferestrei cu geamuri ovale,
iar muzica rece ce urcă pe scară
în ritmuri năuce se pierde afară.
Din colțuri de stradă ajung santinele,
lovind cu pahare de vin în tejghele,
iar zgomotul sticlei, plecat într-o rână,
mulțimi nevăzute din colțuri adună
sub luna ce bate tăcută-n firidă,
tecând peste chipuri cu fața lividă.
Tu stai și privești dintr-un colț solitară
scandalul iscat în taverna murdară
și rujul ți-l lași pe paharul de sticlă...
Zâmbești languros și înfrunți fără frică
priviri aruncate din umbra opacă
cu pofte păgâne ce-n gând te dezbracă.
Aștepți oare prințul din vis să apară,
în brațele lui să te urce pe scară,
amorul pribeag în zori să ți-l soarbă
cu gura nebună de patimă oarbă?...
Auzi dinlăuntru doar gândul cum plânge
în visul brodat cu imagini nătânge,
desprinse haotic din fresce baroce
pictate orgasmic de mâini echivoce...
Și cauți himeric, pe pânza străină,
doritul tău prinț, sperând că-o să vină,
din trup să îți soarbă cumplita ispită
în nopți nedormite, când luna te-agită.
Frumosul meu prinț, din vis te coboară!...
Tăcută te rogi în taverna murdară -
nu-ti pasă că-n preajmă ajung santinele
lovind cu pahare de vin în tejghele...
Te rogi mai departe, cu fața lividă,
când luna se pierde tacută-n firidă.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre gânduri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vinovăție
- poezii despre vin
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre scandal
Citate similare
Taverna
Se pierde decorul în umbra străină,
iar vorbele grele, venite-n surdină,
alungă perdeaua cu falduri astrale
din buza ferestrei cu geamuri ovale.
Și muzica rece, ce urcă pe scară,
în ritmuri năuce se-aude de-afară.
Din colțuri de stradă ajung santinele,
lovind cu pahare de vin în tejghele,
iar zgomotul sticlei, plecate-ntr-o rână,
mulțimi nevăzute din colțuri adună
sub luna ce bate tăcută-n firidă,
tecând peste chipuri cu fața lividă.
Tu stai și privești dintr-un colț solitară
scandalul iscat în taverna murdară
și rujul ți-l lași pe paharul de sticlă...
Zâmbești languros și înfrunți fără frică
priviri aruncate din umbra opacă
cu pofte păgâne ce-n gând te dezbracă.
Aștepți oare prințul din vis să apară,
cu tine în brațe să urce pe scară,
amorul pribeag în zori să ți-l soarbă
cu gura nebună de patimă oarbă?...
O, nu! E doar gândul tău care plânge
în visul brodat cu imagini nătânge,
desprinse haotic din fresce baroce
pictate orgasmic de mâini echivoce...
Și cauți himeric, pe pânza străină,
doritul tău prinț, sperând că-o să vină,
din trup să îți soarbă cumplita ispită
în nopți nedormite, când luna te-agită.
Frumosul meu prinț, din vis te coboară!,
tăcută te rogi în taverna murdară
nu-ti pasă că-n preajmă ajung santinele
lovind cu pahare de vin în tejghele...
Te rogi mai departe, cu fața lividă,
când luna se pierde tăcută-n firidă.
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ediția din 31.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenul spre Vamă
Era într-o noapte toridă de vară,
dorințe păgâne veneau din afară
cu duhuri țesute din false ispite
ascunse în vechi amăgiri adormite.
Te văd și acum în taverna barocă,
prin norii de fum plutind echivocă,
sub buza ferestrei cu geamuri ovale
pictate cu scene din visuri astrale.
Păreai rătăcită - venind de departe,
pierdută-n orașul cu mituri deșarte,
păstrate în case cu-obloane-ntr-o rână
ce parcă trecutul voiau să și-l spună.
Din colțul opus mă priveai solitară,
cu ochii cuprinși de-o tristețe amară,
simțind cum veneau peste umbra opacă
dorințe păgâne ce-n gând te dezbracă.
Dar eu te chemam cu privirea-mi duioasă,
să vii să te-așezi lângă mine la masă,
departe de ochi cu priviri anodine,
ce-n trombă cădeau din văzduh peste tine.
Dar iată, prin noaptea toridă de vară,
de mână plecam amândoi înspre gară.
Când trenul pornea, să ne ducă spre Vamă,
nici nu aflasem măcar cum te cheamă.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale, ISSN 2247-1545
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre vamă, poezii despre tristețe, poezii despre trenuri, poezii despre trecut, poezii despre somn sau poezii despre pictură
Mansarda
Pe gânduri se aștern, disimulate,
povești pe care le credeam uitate
sub scoarțe prăfuite de albume
păstrate în cotloane fără nume,
la ultimul etaj, urcând pe scară,
într-o mansarda rece si murdară
unde ajung mai mult pe dibuite
cu mintea încărcată de ispite.
Mă-așez pe canapeaua desfundată
și amintirile mă năpădesc deodată!...
Văd chipurile voastre neuitate
pe pânza timpului trecut pictate
în vagi culori de visuri adormite
prin amintiri care se-ntorc rănite.
Aș vrea ca pânza timpului, pictată,
să se destrame-n fața mea îndată,
când muzica ce vine dinspre scară,
dintr-o tavernă veche și murdară,
îmi rupe gându-n cugetări nătânge
pe corzile viorii care plânge
cu note stranii dintr-o falsă gamă
ce-anunță parcă-o iminentă dramă,
cu-amante părăsite-n prag de seară
și alungate-n frigul de afară.
Aș încerca să le împac pe toate,
dar plânsul lor în mine se destramă,
și mă cuprinde dintr-odată-o teamă
că-am să le văd la ușă adunate.
Mă-ndrept tăcut spre mica etajeră,
deschid albumele cu scoarțe grele,
din pagini vechi, amantele rebele,
străine mă privesc..., din altă eră!
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ediția din 8.04.2021, ISSN 2359-7593
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre plâns, poezii despre arte plastice, poezii despre amintiri, poezii despre vioară sau poezii despre uitare
Mansarda
Revin în mintea mea, disimulate,
povești pe care le credeam uitate
sub scoarțe prăfuite de albume
păstrate în cotloane fără nume,
la ultimul etaj, urcând pe scară,
într-o mansarda rece si murdară
unde ajung mai mult pe dibuite
cu mintea încărcată de ispite.
Mă-așez pe canapeaua desfundată
și amintirile mă năpădesc deodată!...
Văd chipurile voastre neuitate
pe pânza timpului trecut pictate
în vagi culori de visuri adormite
prin amintiri care se-ntorc rănite.
Aș vrea ca pânza timpului, pictată,
să se destrame-n fața mea îndată,
când muzica ce vine dinspre scară,
dintr-o tavernă veche și murdară,
îmi rupe gându-n cugetări nătânge
pe corzile viorii care plânge
cu note stranii dintr-o falsă gamă
ce-anunță parcă-o iminentă dramă,
cu-amante părăsite-n prag de seară
și alungate-n frigul de afară.
Aș încerca să le împac pe toate,
dar plânsul lor în mine se destramă,
și mă cuprinde dintr-odată-o teamă
că-am să le văd la ușă adunate.
Mă-ndrept tăcut spre mica etajeră,
deschid albumele cu scoarțe grele,
din pagini vechi, amantele rebele,
străine mă privesc..., din altă eră!
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe literare, Ediția on-line din 27.09.2019 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din altă eră
Revin în mintea mea, disimulate,
povești pe care le credeam uitate
sub scoarțe prăfuite de albume
păstrate în cotloane fără nume,
la ultimul etaj, urcând pe scară,
într-o mansarda rece si murdară
unde ajung mai mult pe dibuite
cu mintea încărcată de ispite.
Mă-așez pe canapeaua dezfundată
și amintirile mă năpădesc deodată!...
Văd chipurile voastre neuitate
pe pânza timpului trecut pictate
în vagi culori de visuri adormite
prin neuitări care se-ntorc rănite.
Aș vrea ca pânza timpului, pictată,
să se destrame-n fața mea îndată,
căci muzica ce vine dinspre scară,
dintr-o tavernă veche și murdară,
îmi rupe gându-n cugetări nătânge
pe corzile viorii care plânge
cu note stranii dintr-o falsă gamă
ce-anunță parcă-o iminentă dramă,
cu-amante părăsite-n prag de seară
și alungate-n frigul de afară.
Aș încerca să le împac pe toate,
dar plânsul lor în mine se destramă,
și mă cuprinde dintr-odată-o teamă
că-am să le văd la ușă adunate.
Mă-ndrept tăcut spre mica etajeră,
deschid albumele cu scoarțe grele,
din pagini vechi, amantele rebele,
străine mă privesc..., din altă eră!
poezie de Corneliu Neagu (22 martie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ore târzii
Rămas suspendat între bine și rău,
din umbră mă strigă cugetul meu.
Icoane cioplite de mâini neștiute
își poartă pe holuri figurile slute,
aruncă otravă din zâmbete pale,
par săbii ieșite din tecile goale.
În urmă se zbat, în pervaz agățate,
zăvoarele grele din fiare forjate...
Obloanele trase pe geamuri ovale
alungă lumina încăperilor goale
și ore târzii de nesomn sunt furate
din cărțile scrise cu buchii ciudate.
Departe aud un vapor care plânge,
din hăul uitării, pe dansuri nătânge,
fantomele timpului trec câte una
prin ușile sparte ce-n fante prind luna,
iar frigul se-așterne cu greaua-i povară
pe gândul rămas peste noapte afară.
O, cum s-a pierdut, în noaptea târzie!...
Și când se va-ntoarce..., cine să știe?
Hoinar rătăcit pe tărâmuri străine...,
alintă-l cu-o vorbă, de-ajunge la tine!
poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, București, 2016
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre prăpăstii, poezii despre ore sau poezii despre mâini
Așteaptă-mă
și-n seara asta la geamul
pe jumătate deschis
dar înde
ajuns de deschis
încât să simți par
fumul florilor pe care le a
duc în fiecare seară la patul tău
să nu stai cu ochii triști
sau
visătoare la crizanteme
le scot din viața lor și le a
duc la tine să te scot din vis
să mă aștepți cu fruntea-n mâini
cu ochii-n stele
cu luna în podul palmei
așteaptă-mă în fața televizorului
la un film romantic
o să vin cu ciocolată
o să aduc lichior de cireșe amare
așteaptă-mă (!?) n-ai ce pierde
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre viață, poezii despre televiziune, poezii despre stele, poezii despre romantism, poezii despre poduri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Străină umbră
Orizontul își pierde din contur
printre culori de curcubeu
în ploaia visătoare
acolo-n depărtări,
umbră străină, te-ai ascuns
pe cărări albe
într-un feeric decor
mă-nfioară gândul
că-mi ești pereche...
culeg un colț de soare
din cerul toamnei
la hotarul de argint
stropi mari
cad peste clipa
îmbrăcată-n vis
se contopește cu veșnicia
pe care o respiră
în zâmbetul tău,
văd anii mei cum trec
în grabă.
Cu fiecare zi țes anotimpuri
cu brațele deschise,
privind răsăritul din mine.
poezie de Maria Ciobotariu (31 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre ploaie, poezii despre graniță, poezii despre curcubeu sau poezii despre culori
Umbra ta vrăjită
Când vânturile toamnei se întorc haine,
cu frunze arămii desprinse din copaci,
adusă de un dor ai vrea să mă împaci,
la orele târzii când somnul nu mai vine.
Apari pe geana înserării, neschimbată,
alungi himerele cu zâmbetu-ți calin,
minuni cerești mi-aduci în orele ce vin,
iar îngerii din cer coboară deîndată.
Cu harul sfânt m-ating necontenit pe față,
simt mângâierea lor, din ce în ce mai mult,
adorm... și din adâncul viselor ascult
cum umbra ta vrăjită-mi curge peste viață.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vânt, poezii despre vestimentație sau poezii despre sfinți
Umbra ta vrăjită
Când vânturile toamnei se întorc haine,
cu frunze arămii desprinse din copaci,
adusă de un dor ai vrea să mă împaci,
la orele târzii, când somnul nu mai vine.
Apari pe geana înserării, neschimbată,
alungi himerele cu zâmbetu-ți calin,
minuni cerești mi-aduci în orele ce vin,
iar îngerii din cer coboară deîndată.
Cu harul sfânt m-ating necontenit pe față,
simt mângâierea lor, din ce în ce mai mult,
adorm... și din adâncul viselor ascult
cum umbra ta vrăjită-mi curge peste viață.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra ta vrăjită
Când vânturile toamnei se întorc haine,
cu frunze arămii, desprinse din copaci,
adusă de un dor, ai vrea să mă împaci,
la orele târzii, când somnul nu mai vine.
Apari pe geana înserării, neschimbată,
alungi himerele, cu zâmbetu-ți calin,
minuni cerești mi-aduci, în orele ce vin,
iar îngerii din cer coboară deîndată.
Cu harul sfânt m-ating, necontenit, pe față,
simt mângâierea lor, din ce în ce mai mult!
Adorm!... Și din adâncul viselor ascult
cum umbra ta vrăjită-mi curge peste viață.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra ta vrăjită
Când vânturile toamnei se întorc haine,
cu frunze arămii desprinse din copaci,
adusă de un dor ai vrea să mă împaci,
la orele târzii, când somnul nu mai vine.
Apari pe geana înserării, neschimbată,
alungi himerele cu zâmbetu-ți calin,
minuni cerești mi-aduci în orele ce vin,
iar îngerii din cer coboară deîndată.
Cu harul sfânt m-ating necontenit pe față,
simt mângâierea lor, din ce în ce mai mult,
adorm,... și din adâncul viselor ascult
cum umbra ta vrăjită-mi curge peste viață.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tunetul
Tunetul căzut din norul strâmb
mi-amintea că încă este vară,
luna prinsă-n colțul unui dâmb
cobora pe umbra de la scară.
Dar deodată, parcă din senin,
dinspre munți venea o vijelie
aducând cu ea numai venin
peste așteptarea mea târzie.
Și în roata vântului cuprins,
auzeam urări venind din flintă
în adâncul gândului desprins
din zăpezi căzute peste nuntă.
Am simțit cum cerul se rupea
peste umbra ei întârziată,
vântul peste umăr îmi striga:
nu se va întoarce niciodată!
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre urări, poezii despre nuntă, poezii despre nori sau poezii despre munți
Plimbare
Ținându-te de mână pe sub această noapte,
cu Luna într-o rână și stele-mprăștiate,
ne place că-i călduță, amețitoare boarea-i,
ce vântul o aduce și-o suflă cu suflarea-i
Și mă privești, nocturnă, cu părul răvășit,
c-o mână ți-l ridici, de câte ori insiști,
să ți-l întorci spre spate, să ți se vadă fața
și ochii îți strălucesc, când mă privești din dreapta
Ținându-te de mână și tu cât de sfioasă
și eu tăcut și pomii și noaptea luminoasă
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre plimbare, poezii despre ochi sau poezii despre copaci
Satul meu în seară
Când soarele apune
Și luna e pe boltă
Soarta mi se opune,
Și mă tot revoltă.
Din gară, în zare
Satul meu se vede,
Norocul îmi pare,
Din nou că se pierde.
De pe deal aleargă
O lumină pală,
Sufletu'-mi dezleagă
O problemă clară.
Dar tu ești departe
Cu gândul la mine,
Viața ne desparte
Și nu ne este bine.
Din gură amarul
Mi-l strig totdeauna
Satul meu e mărul,
Din cuget, cu luna.
poezie de Mihai Pintilii (22 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihai Pitilii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre revoltă, poezii despre noroc, poezii despre mere sau poezii despre gări
Din valurile vremii...
Din valurile vremii, iubita mea, răsai
Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălai -
Și fața străvezie ca fața albei ceri -
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele și stea între femei
Și întorcându-ți fața spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut și plâng.
Cum oare din noianul de neguri să te rump,
Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,
Și fața mea în lacrimi pe fața ta s-o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea să ți-o-nec
Și mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o țin.
Dar vai, un chip aievea nu ești, astfel de treci
Și umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu brațele în jos
În trista amintire a visului frumos...
Zadarnic după umbra ta dulce le întind
Din valurile vremii nu pot să te cuprind.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în engleză.
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre femei, poezii despre sărut sau poezii despre păr blond
Dă-mi
Dă-mi din ochii tăi
Să vadă-albastru din dorul meu căprui.
Și să-i închid când noaptea
Vorbește-a întuneric,
Cu greieri.
Dă-mi din fața ta
Să râdă alb în golul meu cu riduri
Și s-o adorm când stele
Aprind din întuneric,
Cu vrajă.
Dă-mi din gândul tău
Să cânte plin în somnul meu de veghe
Și să-l cuprind când ceața
Lucește-n întuneric,
Cu umbre.
Dă-mi din mâinile tale
Să strângă cald din grija mea străină
Și să le-alint când luna
Vestește întuneric,
Cu frunze.
Dă-mi din buzele tale
Să stingă-n vorbe din focul meu aprins
Și să le-nchid când somnul
Adoarme-n întuneric,
Cu suflet.
poezie de Gabriela Chișcari (25 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre suflet sau poezii despre muzică
Șuvoi de clipe distilate
Se apropie Crăciunul
Și vremea s-a răcit
Afară bate vântul
Dinspre asfințit
E noapte mai devreme
Și ziua s-a scurtat
O auzi parcă cum geme
Din timp i s-a furat
Iar vântu-și taie umbra
Prin cerngile azi goale
Strângându-și lung penumbra
Din piept până la poale
Orașu-ntreg e un șuvoi
De clipe distilate
Ce apleacă aerul spre noi
Pe degete-l împarte
Și în pahare mari de vis
Ca din copilărie
Ne toarnă-n drum ce e admis
Din floare lui cea vie
Și blocuri "nalte se-mpletesc
Cu norii din priviri
Ca florile azi trebuiesc
Tu însuți să le admiri
Sub cupele de vis fugar
Țâșnesc acum tramvaie
În palma vântului bizar
Cu ochii de văpaie
poezie de Ioan Daniel Bălan (14 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre tramvaie sau poezii despre prezent
Ulise
Ce faci atâtea nopți fără mine
prea neuitata clipei ce vine?
te leagănă gândul meu singuratic,
izvor nevăzut în stratul freatic!...
Alerg după chipului tău care piere,
pe holuri de vis, cu false unghere,
și răsuflarea-mi străină se curmă
pe ultima ușă trântită în urmă...
Pereții ovali se-ntorc în oglindă,
în colțuri nătânge vor să mă prindă,
și gânduri haine, plutind prin odaie,
cu cioburi de visuri vor mă taie.
De unde te știu și câți ani trecură
în urbea în care norocul se fură?
Ce daruri de preț mai sunt prin vitrine,
în șopul ornat cu lucruri străine?
Câti doctori mai ies în științe exacte
și cum se mai vinde sticla de lapte?
Ce mobile noi se mai urcă pe scară?
Nici nu mai stiu, e iarnă e vară...?!
O clipă se leagănă gândul alene,
pe punte Ulise, vrăjit de sirene,
adoarme cu mâna în barba-i țepoasă
și visul îl poartă departe, spre casă.
Vis rătăcit prin hăuri flămânde...!
Dar unde-i e casa și țara, pe unde?
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări sau poezii despre știință
Bând singur sub lumina lunii
Eu aici printre flori cu o singură cupă de vin;
Fără prieteni apropiați, îmi torn singur.
Ridic cupa către luna plină, îi implor compania,
Apoi mă întorc cu fața către umbra mea și deja suntem trei.
Luna nu știe cum să bea,
Iar umbra mea nu poate decât să-mi urmeze trupul.
Totuși, pentru o vreme fac luna și umbra tovarășii mei;
Pentru a avea bucuria întreagă, ea trebuie să țină până în zori.
Cânt luna se leagănă încoace și încolo.
Dansez umbra se răsfiră și tremură.
Cât sunt treaz, ne bucurăm împreună;
Când mă îmbăt, fiecare o apucă pe drumurile lui.
Fac legământ să călătoresc întotdeuna liber de sentimente,
Dându-le întâlnire departe, în Calea Lactee.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre Lună, poezii despre prietenie, poezii despre lună plină, poezii despre lumina lunii sau poezii despre libertate