Luceafărului

Domnind înaltul ca un rege,
Desprins din basmele cu zmei,
Te-acopăr lin murmur de tei...
Când te-nţeleg făr-a-nţelege!

O!... tu eşti vis, intrat pe hornul,
Unei iubiri cu păr bălai,
Când în zadar, nu pot să-mi dai,
Să-ţi împrumut o clipă cornul!

Vîslind mereu spre ce erai,
Te cat în urme de pădure
Şi-aş vrea să vin o clipă-n rai,

Pe un luceafăr, că-s uşure,
Să înţeleg un vers de nai...
Pegasul de-ar putea să-ndure!

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine mi-eşti pădure!

Cine-mi eşti, pădure,
Lamură uşure,
Versului meu teafăr,
Zborul de luceafăr,

Cănd te sună cerul,
Arşiţa şi gerul,
Din pământ te sapă,
Viscolul spre apă!

Printre frunze-n dungă,
Îmi foieşti în pungă,
Pădure de gânduri,
Leagăn pentru scânduri!

Cine-mi eşti, pădure,
Lamă de secure,
Vis de-ncrângătură
Semn de legătură.

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai vrea o viaţă, Timpule, să îmi mai dai!

Timpule, nu pot să te opresc şi nici să te încetinesc,
Mă simt neputincioasă şi câte-aş vrea să-nfăptuiesc!
De ai putea să îmi mai dai încă o viaţă s-o trăiesc,
Iar graba, oboseala, greşeala, să pot să le strunesc.

De-ai vrea o viaţă, Timpule, să îmi mai dai,
Să mă îmbraci cu ie, cusută-n gânduri bune,
Cu dragoste, cu pace, cu sufletul bălai
Şi orice clipă să o petrec cu pasiune.

Să-mi pui opinci, legate-n sfori cu vânjoşie,
Pe unde calc să las doar urme cu energii depline
Că-ţi voi juca o "Periniţă" cu drag şi voioşie
Şi cu bujori în obrăjori, te prind în păr la mine.

Să-mi pui batic, ţesut cu fire de înţelepciune,
Cu rădăcini adânci prin vene şi artere răsfirate,
Să-mi circule-n fiinţă, să fac doar lucruri bune bine,
Pe unde voi cutreiera, rămână bunătate.

O viaţă de-ai vrea, Timpule, să îmi mai dai,
Cu flori nemuritoare, în vas de lut eu te primesc,
Cu o romanţă şi-un cântec dulce la un nai,
Cu pită şi cu sare, c-aşa e obiceiul românesc.

poezie de Fănica Tănase din volumul de versuri Verde crud (2019)
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Îmi esti un erotic vis,
O scânteie,
Un luceafăr,
Eşti un drum spre paradis.
O iluzie,
O durere
Excitată de un gând.
Gem uşor
Şi din plăcere
Scurg un haos,
Când îmi eşti pe primul rând
Mă doare plăcerea până la os,
O, al meu luceafăr sfânt.
Mă iubeşti cu sânge rece,
Îmi dai cosmos,
Îmi eşti noapte,
Suflet stors
De durere şi plăcere ce nu-mi trece
La freamătul unei şoapte
Ce amorul o ascultă,
Fanteziile înflorite
Şi iubirea noastră mută.

poezie de Ionela Hondreac (17 martie 2017)
Adăugat de Ionelahondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-acopăr

Te-acopăr, iubito, cu trupul
În camera noastră de vis,
În sângele meu aud lupul
Cum urlă-n pădure deschis.

Te-acopăr, iubito, cu frunze
În noaptea cu lună şi stele
Te sărut cu iubire pe buze,
Şi pe sânii înfloriţi de mărgele.

Te-acopăr, iubito, cu soare
Şi nimeni nu ştie de noi,
Doar apa ce curge-n izvoare,
Şi iarba de-aici, din zăvoi.

poezie de Nicu Petria (18 septembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetu' lu' Gică Sonetistu'

Mi s-a părut, ori iar ai vrut să-mi dai,
Aşa cum o mai faci din când în când,
Papucii, draga mea cu păr bălai?
Păi, tu nu ştii răspunsul meu? "Nici gând!"

Când tu mi-i dai, să mor eu de-i încalţ!
Poţi tu să-ţi dai ceva-ul de pământ,
Căci eu, spre tine, ode îmi înalţ,
Chiar de sunt vorbe goale şi în vânt.

Iar dacă eu îţi spun, cumva, "Te du!",
Ar trebui să mă cunoşti, să ştii
Că eu nu vreau să pleci, eu vreau ca tu
Să-mi vii în braţe, pururea să-mi fii.

Aşa că, blonda mea şi, încă, iubiţică,
Să nu uiţi că mă cheamă Contra Gică!

sonet epigramatic de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost cândva

Au fost cândva zile de mai,
Au fost cândva zile de vis,
Când lângă mine erai
Şi trăiam ca-n paradis.

Multe-au fost, azi nu mai sunt.
Au fost luate de vânt.
S-a dus vremea când erai
Pentru mine colţ de rai.

Din când în când îmi amintesc,
Aş vrea din nou ca să trăiesc
O zi fumoasă de mai,
Tu alături, să-mi fii rai.

poezie de Dumitru Delcă (20 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Eminescu

Luceafăr ce cutreieri prin lumea mea de vers,
Eu am făcut din tine un vis, un Univers...
Cu flori de tei, din lacrimi, tu singur ţi-ai clădit,
Prin literă şi lege, alt timp în infinit.

Pe lac, o diademă de lebede se-arată...
Eşti cânt şi nemurire, eşti lumea noastră toată!
Eşti viers! Şi-n măiestria-ţi, virtute şi lumină.
Tu ai rămas de-a pururi a lumii rădăcină.

Cad flori de tei... şi lacrimi... şi litere-lumină.
Ai devenit un astru, ţi-am plâns la rădăcină.
Te-ai înălţat Luceafăr. cât stele vom avea,
Cărarea vieţii noastre, mereu vei lumina...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cat as vrea

Cat as vrea
Sa te pot privi
O viata
Neincetat!

Cat as vrea
Sa-ti simt
Sarutul tau
Nevinovat!

Cat as vrea
Sa pot implini
Vise
Pentru noi!

Cat as vrea
Sa te pot
Atinge
Cu aripi de Inger!

poezie de Florea Nicolae
Adăugat de Florea Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când dormi...

Mergând pe drumul lung ce l-am ales,
Aleg un gând urât ce nu l-am înţeles,
Şi-o clipă aş vrea ca tu să-mi dăruieşti,
Un vis frumos din care să nu te trezeşti.

Tu să m-aştepţi să vin pe înserate,
Dar eu să nu pot să vin din păcate.
În toiul nopţii îngerii tăi te păzesc,
Dar eu la acest vis nu râvnesc.

Voi veni încet şi pe-ndelete,
Atunci când trupul meu vrea să se-mbete.
Nu vreau ca liniştea să-ţi necăjesc,
Vreau numai visul tău să-l întregesc.

Iubitul meu, din vis când te-ai trezit,
Gândind frumos, să fii fericit,
Să fii pe valul unde din nou pluteşti,
Vorbind în somn tu gânduri să-mi şopteşti.

Apoi, în patul tău târziu eu voi veni
Şi visul tău uşor se va-mplini.

poezie de Eugenia Calancea (24 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odiseea spre neuitări

Demult, demult,
Îmi place primăvara s-o ascult,
S-o simt, să-mi fie
O mângâiere şi o bucurie,
Să-mi dea mireasma florilor de tei
Şi amintirea vechii odisei
A paşilor pe care-n vremuri, eu,
Îi presăram pe drumul tău, mereu,

Căci tu-mi erai
Ispita coborâtă dintr-un rai
Ori dintr-un vis
Pe care Universul l-a trimis
Unduitor, tăcut, plutind uşor
Prin liniştea adâncului de dor
Şi ai rămas pe-un loc ce-n veşnicii
A fost al tău şi te-aştepta să vii.

Acolo-mi eşti,
Neîncetând de-atunci să-l îngrijeşti,
Să-mi fii, să-ţi fiu
O primăvară-a timpului târziu
Din sufletu-mi ce vrea să îţi rămână
Acelaşi ce a fost şi, mână-n mână,
Să trecem împreună în uitare
Şi-n neuitări din viaţa viitoare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candidaţi la posteritate

Cum nu-ncapi în moartea ta
să-ţi mai împrumut şi eu
şi-o să-mi dai când vei putea
înapoi pe Dumnezeu

Să ţi-l împrumut pe-al meu
mă confunzi cu Iov se poate
ori cu vreun alt derbedeu
pierdut prin eternitate

Mă confunzi cu Iov se poate
o să-ţi dau când voi putea
bogat ciucur de păcate
poftim toată moartea mea

Să mă împrumuţi căci eu
l-am pierdut pe Dumnezeu

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (12 martie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea sfărmând patul lui Procust

Eşti liberă să-şi faci de cap cu trandafirii
să faci nudism pe plajele din tei
să-ţi acordezi cu sentimente coarda firii
să dai cu tifla celor ce-şi spun zei

Eşti liberă să cochetezi iar cu infernul
să vină Proserpina la mine să reclame
să văd cum într-o clipă m-ar bărbieri eternul
cu razele de lună de-a pururi lame

Eşti liberă să-mi deturnezi orice tristeţe
să plângi cu lacrimile într-un vers
să insulţi ninsoarea cuprinsă de tandreţe
scurcircuitând toţi sorii rămaşi în Univers

Eşti liberă să faci din voluptate-o armă
să strângi de gât tăcerea când vrea să mă seducă
să negi că lacrimile-s semnale de alarmă
iar depărtarea dragă s-o spargi ca pe o nucă

Eşti liberă să spui că paradisul locuieşte-n tine
să-mi arzi aripile şi azi la fără-un sfert
când îmi dezbrac singurătata fără de ruşine
să te iubesc şi iar să nu te iert

poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (8 martie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căprioara (fabulă)

Catifelată, suplă,
Spilcuită!
Cu pofta leopardului,
Precumpănită!
În alergare lungă
Şi uşure,
Mereu e nesătulă
De pădure!
Şi totuşi,
Cât de mult,
Îşi ţine fardul;
O prinde pân-la urmă...
"Leopardul"!

fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să nu iubesc

Cum să nu iubesc
Cum aş putea să nu iubesc
Chemarea nopţilor târzii,
Când între vise te aştept
Şi tu-mi eşti steaua căpătâi.

Cum aş putea să nu iubesc
Chemarea zorilor de zi,
Când cu săruturi te trezesc
Şi tu de gâtul meu te ţii.

Cum aş putea să nu iubesc
Sărutul ce mi-l dai trecând,
Ce altceva să-mi mai doresc,
Eu te iubesc şi-n al tău gând.

Cum aş putea să nu iubesc
Privirea ta şi ochii plini,
În lumea lor mă regăsesc,
În lumea lor aş vrea să vin.

Cum aş putea să nu iubesc
Sărutul tău nepământean,
Căci buzele-ţi sunt dar celest,
Mereu doresc ca să le am.

Cum aş putea să nu iubesc
Potecile ce paşii-ţi poartă,
În viaţa ta vreau să păşesc,
Să-ţi dăruiesc iubirea toată.

Cum aş putea să nu iubesc
Parfumul tău ameţitor,
Eu când îl simt, înebunesc,
De-al tău miros, eu vreau să mor.

Cum aş putea să nu iubesc...

poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina visului

Când eşti în vis e o plăcere,
Iubind în gând şi cu tăcere,
Sperând c-aşa îţi place ţie
Şi-aş vrea să ţin-o veşnicie.

Sufletul meu ar vrea să ştie,
Cum poţi să rupi a dorului tărie,
Că vin din nou mii de mistere
Şi-atunci mă-nec în multe litere.

Gura mea e arsă de sete,
Iar zâmbetul vrea să se-mbete,
C-o suflare tu-mi răcoreşti suspinul
Şi dai sfârşit durerii cu măslinul.

poezie de Eugenia Calancea (17 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de câmp

Toate florile din câmp, de pe văi, din poieniţă,
Le-aş culege-ntr-un mănunchi şi-aş face o coroniţă
S-o aşez pe fruntea-ţi dragă, să-ţi mângâi părul bălai,
Braţe moi să mă cuprindă, un sărut dulce să-mi dai.

Să ascult culcat în poală lin cum susură izvorul,
Pe-a lui undă străvezie să ne curgă-n vale dorul,
Păsări ciripind iubirea, frunza-n ramuri să foşnească,
Cu-adierile-i uşoare vântul să ne răcorească.

Soarele a obosit de a drumului povară,
În miresme dulci de tei seara peste noi coboară,
Sus pe boltă-ncet răsare steaua noastră călăuză,
Versu-mi saltă în iubire încântat de a mea muză.

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

De-ar fi să scot din amintiri o clipă
Şi, în puterea mea, un timp s-o am,
Aş vrea să văd, în ea, cum se-nfiripă
Tot ce simţea acela ce eram.

Şi poate-aş creşte-o cât aş vrea să fie
De-ar fi să-mi placă mult ori aş dori
Să-mi fie mare cât o veşnicie
Sau, dacă-i mult, măcar cât ţine-o zi.

Iar de va fi ca ea să nu-mi mai placă,
Aş strânge-o-n pumni, aş face-o gând uitat
Şi n-aş mai vrea cu mine să petreacă
Prin amintiri ce-n urmă am lăsat.

De-ar fi să pot s-o fac, n-aş face-o-n pripă
Şi nu mi-aş risipi puteri de mag
Pe altceva decât aceeaşi clipă
Ce revenea când te priveam cu drag.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţ sau cerşetor?

Undeva, în astă lume,
Într-un loc, nu-I spun pe nume,
Un bufon a întâlnit
Un bărbat cam cătrănit.

Bărbatul, pentru-a-nţelege,
Se credea un fel de rege,
Un rege cam supărat,
Rege fără de regat!

Bufonul, un trecător,
Nicidecum nepăsător,
Când văzu regele jos
Îi vorbi, poate, tăios:

"-Dacă cazi, să te ridici,
De eşti rege, nu abdici,
Ridici ochii spre lumină,
Nu-i ţii în pământ, în tină!

Fă-ţi din viaţă un regat,
Iar din casă, un palat,
Din iubire, fă averi,
De eşti rege, tu oferi!

Dragostea n-o ţii sub cheie,
De-o împarţi cu o femeie,
Vor ţâşni din crisalidă
Fluturaşi dintr-o omidă.

Însă dacă nu-ţi dai seama
O să îţi cadă coroana
Când din prinţ eşti cerşetor
Sub lumina stelelor.

De eşti rece, egoist,
Vei fi doar un rege trist,
Un pom fără rădăcină,
Un rege fără regină.

Astăzi încă eşti voinic
Însă timpul, câte-un pic
O să-ţi fure din putinţă
Rege, dacă n-ai ştiinţă!

Când vei vrea să te ridici
Obligat vei fi s-abdici,
O să zaci într-un fotoliu,
Rege fără portofoliu! "

31.05.2020

poezie de Florentina Mitrică (31 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza

Din care univers mi-te-ai desprins
Şi te-ai oprit în prag la mine?
Divinitatea te-a trimis
Să-mi tulburi clipele senine?

Eşti adiere şi suspin; un vânt de primăvară,
Parfum de flori, un gust amar
al clipei trecătoare...
Eşti amăgirea unui vis din noaptea solitară.
Dar ce nu eşti tu oare? Eşti bucuria care doare.

*
* *

În viaţă m-ai curtat mereu
Şi-ai însoţit durerea sufletului meu.
Dar eu, nebun, n-am înţeles
Şi-am aruncat vers după vers
În nopţile cu lună plină
Pe-o bancă-n parc, pentr-o străină.

Dar ce-i iubirea-n veşnicie?
Un strop de vin, o nebunie...
E spuma mării-nvolburate
Pe valuri de furtună ridicate.

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2016)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă-mi tăcerea

Ascultă-mi tăcerea din necuvintele mele
să-ţi pot şterge lacrimile şi gândurile grele
atunci când rătăcind te pierzi printre stele
purtând cu tine şi toate visele mele.

Aş vrea, să-ţi binecuvântez tăcerea
atunci când simţi ca sufletul îţi moare,
să pot să te mângâi, atunci când te doare
să-ţi şterg tristeţea cu a mea candoare.

Aş vrea, să te pot iubi dincolo de astre
să-mi fi mereu chezăşie în sufletul meu,
să te înalţ şi ating duios cu o pură floare
ca să-mi rămâi în nemurire, pururi eseu.

poezie de Cornelia Minda (27 septembrie 2013)
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!