Flori de câmp
Toate florile din câmp, de pe văi, din poieniță,
Le-aș culege-ntr-un mănunchi și-aș face o coroniță
S-o așez pe fruntea-ți dragă, să-ți mângâi părul bălai,
Brațe moi să mă cuprindă, un sărut dulce să-mi dai.
Să ascult culcat în poală lin cum susură izvorul,
Pe-a lui undă străvezie să ne curgă-n vale dorul,
Păsări ciripind iubirea, frunza-n ramuri să foșnească,
Cu-adierile-i ușoare vântul să ne răcorească.
Soarele a obosit de a drumului povară,
În miresme dulci de tei seara peste noi coboară,
Sus pe boltă-ncet răsare steaua noastră călăuză,
Versu-mi saltă în iubire încântat de a mea muză.
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre vânt
- poezii despre tei
- poezii despre sărut
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre păsări
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.