Fericirea şi absurdul...

fericirea şi absurdul sunt dragul meu,
-cei doi copii nedespărţiţi ai aceluiaşi pământ-
consider, că e greşit să spun că, fericirea
se naşte neapărat din descoperirea absurdului...
se întâmplă la fel de bine ca sentimentul absurdului
să se nască din fericire...
toţi suntem într- un fel sau altul- Sisifi –iubite,
numai poetul trebuie să zămislească noi lumi,
indiferent cât de absurdă este condiţia sa,
nu crezi?
singurătatea este şi ea o karmă,
o lecţie, de multe ori, educativă,
de întărire a caracterului,
un test necesar al fiinţei noastre
cu dilemele ei, cu risipirile ei,
cu înălţările ei...
iubite,
mi-e sete de tine, în despletitele nopţi
când dalta de lut îmi modelează coapsele zvelte
incendiate de focul nemilos al dragostei,
transfigurâdu-mi pielea frumuseţii trezite
în singurătatea aşteptării, iubite,
vom fi doar noi cu zeii
iar nopţile vor scăpăra
în flăcările iadului...

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există capăt acolo, iubite

există capăt acolo, iubite
unde vrei tu să te opreşti.
în ziua iubirii mi-ai dăruit inelul Rinului
era un inel magic făcut din aurul Rinului
pe care, dacă nu îl aveam,
mi-l doream foarte mult.
eu văd în tine, iubite nefinitul
tu-doar dorinţă de contopire cu întunericul-
este ceva atractiv între eurile noastre
dar în esenţă suntem distructivi
trebuie să devenim copii, iubite
pentru a bate la uşa lui Dumnezeu,
să ne recunoască şi să ne deschidă,
trebuie să merg pe urmele călugărului
care-n vis îmi apăruse ca bărbatul-apă.
dacă mă primeşti, mă daruiesc ţie
suntem într-o devenire perpetuă, iubite
morţii strigă din morminte la noi să-i ajutăm.
eu cred că există capăt acolo
unde vrei tu să te opreşti.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vor femeile? Vor să fie iubite, vor să se simtă iubite, vor să fie apreciate, vor să fie fericite. Dar nu au înţeles câteva lucruri extrem de simple. A căuta fericirea în exterior este eşec din prima. A-ţi căuta şi a-ţi condiţiona fericirea de cineva este automat un eşec. Indiferent că este vorba de soţ, copii, ce vreţi voi. Fericirea trebuie să o găsiţi în voi! Iubirea noastră, a bărbaţilor este un surogat ce înlocuieşte Iubirea divină. Si de aceea suferiţi...

Ovidiu Dragoş Argeşeanu în Jumătatea mea, femeia (noiembrie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare întâlnire cu Shakespeare este ca o întâlnire cu însăşi fiinţa noastră, cu dilemele noastre, cu risipirile noastre, cu înălţările noastre!

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne plouă, iubite

Plouă, iubite, ne plouă amar pe file pătate, pe filele rupte, mai avem doar coperţi din întregul jurnal...
Plouă aici şi plouă oriunde... am fugi, am zbura, mă tem că nu ne vom putea ascunde de ploi, de ură, blestem... ne plouă, iubite, în inimi şi-n carte... scrisă ieri dar citită de veacuri, plouată şi ea înainte de moarte, umpluse cu lacrimi o mie de lacuri. Ne plouă, iubite, cu nebuni şi cu regi, inundat mi-e castelul
şi mă rog în zadar, căci tot ce ei leagă, tu cum să dezlegi?...
Ne plouă, iubite... ecou dintr-un nor ne spune-o poveste de seară; îmi plouă pe umeri, pe stele, pe dor,
în ochi îmi suspină o Lună amară...
Ne plouă în suflet şi în calendar, ne plouă cu clipe şi viaţa ne trece, îmi plouă, iubite,

pe vers şi pe NOI...
mi-e toamnă, mi-e negru şi rece...
Ne plouă, iubite, pe ploi...

poezie de Adriana Szabo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epistolă pe fulgii troieniţi

-Ce frumos ar fi fost să ningă şi acum, la fel ca în 2018...

Iubite, este Undrea pe pământ
Şi ninge ca-n poveşti norvegiene,
Omătul a depus regal veşmânt
De nopţi de vis, de ierni bacoviene.

Iubite, printre ţurţuri de cleştar
Mă pierd uşor în dulcea reverie
Nu mai suspin prin asprul ger polar,
Ci-admir zâmbind a gheţii feerie.

Iubite, neaua care cade-acum
Îmi luminează calea către tine
Precum un felinar aprins în drum,
Luminător al nopţilor creştine.

Iubite, printre fulgii troieniţi,
Nu mai ofta de trista depărtare!
Mirajul ne va face fericiţi
Când ne-om găti de Marea Sărbătoare.

Iubite, fi-vom iarăşi împreună,
Vom admira abisul îngheţat,
Ca doi copii ţinându-ne de mână
Prin anotimpul binecuvântat.

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia universală a iubirii

iubite, e o luptă în mine
cu partea căzută a firii omului.
trebuie transfigurată.
doar din ea muşcă întunericul.
dacă am fi lumină, vârcolacul
nu ar avea din ce să muşte.
cad lacătele iubirii
şi tu iubeşti şi pedepseşti în aceeaşi măsură
dintr-o nemulţumire a sinelui.
dar, iubite, dragostea înseamnă jertfă
să te jertfeşti pentru celălalt din dragoste,
să îl iubeşti necondiţionat.
dragostea agapică, gelozie?
nu, gelozia vine în acelaşi timp cu vina.
ceea ce nu iubeşti la celălalt
se află cu siguranţă în tine.
iubite este o lege universală,
o accepţi sau te chinui.

iubirea e un fel de curgere,
niciodată pe partea uitării.
tu să prinzi azurul dinspre inimă şi abis
şi umbrele vârcolacului înghitând luna
şi zborul dintre coapse.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iliada şi Odiseea

nu pot să stau departe de tine iubite
tu ai fost mereu fericirea mea pură
cu tine toate visele mi-au fost împlinite
viaţa mea fără iubire nu are anvergură.

fiorii mângâierii coboară spre glezne
milioane de săruturi în nopţi de poveste
am trăit extaze ce-au destrămat bezne
iubite eşti minunea care mă locuieşte.

nu ştiu să trăiesc iubite fără tine
tu eşti iliada eu sunt o odisee
soarele meu drag îmi dai clipe senine
descriu fericirea deplină epopee.

cerul luminos se coboară-n retine
inimile fredonează dulcea melopee.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resemnare

Nu plânge iubite
Lacrima-i un păcat
Ce mângâie
Iar ochii ce acuză
Sunt şi mai frumoşi
Nu plânge iubite
Şi uită ce-a fost
Neştiind ce vom fi
O pereche
Sau numai atât
Ce-am putea
Recunoaşte
Nu plânge iubite
În vise de crezi
Şi în cerul
Ce stelele cerne
Dintre patimi
Şi dureri.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pandantive sufleteşti...

Iubite! Hai, să fumăm din nou pipa timpului frumos,
petrecut cândva de amândoi,
un Cătălin şi-o Cătălină sub clar de Lună plină,
deocheaţi de un Luceafăr trecător,
când cerul scâteia feeric,
în nopţi târzii pe daluri şi câmpii
şi în tainică noastră grădină,
Cu râu la picioare.

Iubite! Hai, aprinde-mi o ţigară,
din rugul încins în focul inimii flămânde de iubire,
cum numai tu poţi şi ştii că îmi place,
să botezăm din nou cu vin roşu amorul sfânt,
iar nunta de fluturi ce ne-a înconjurat,
rămâie argumentul celor viitoare,
în amintirea noastră, trandafir neuitat.

Iubite, mai strânge-mă în braţele tale ocrotitoare,
aşa cum numai tu şi iedera ştie s-o facă bine,
să adormim din nou împleticiţi în patul fericirii,
ca doi copii cuminţi, aleşi de soartă,
uitaţi de lumea frământată de neputinţi,
uitaţi de griji, sub stele fără plată.

Iubite! Hai, să culegem iarăşi menta fericirii,
să botezăm iubirea, cu esenţa ei fidelă, vie,
printre flori de câmp şi murmur de izvoare,
desculţi prin roua dezmierdărilor,
în fugă nebună de răul ielelor neiertătoare.

Iubite! Hai, să reaprindem focul iubirii noastre,
sugrumat dintr-o simplă prostie,
ca soarta Desdemonei.
Iubite, pandantiv sufletesc, mi-e dor de tine!
Şi de păcatul nostru lumesc,
sfinţit de iubire târzie.

poezie de Valeria Mahok (12 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire întemniţată

Iubite, fără mângâierea ta sunt tristă
Şi fără al tău surâs ce în inimă mi-a rămas,
Iar sufletul îmi jeleşte şi n-are batistă,
De atâta plâns, rămânând fără glas.
Iubite, mi-am trimis gândul către tine,
Zburând adiat de vânt ca o pasăre călătoare,
Să te ajungă din urmă, să te aducă la mine,
Căci dorul îmi sfâşie inima, iar sufletul mă doare.
Iubite, fără tine nu mai sunt ca o stâncă,
Sunt ca şi cerul înnorat, ca şi marea agitată,
Fără tine, rana din suflet mi-e tot mai adâncă,
Iar inima-mi bolnavă tânjeşte să fie vindecată.
Iubite, te aştept şi azi, sperând c-ai să te-ntorci,
Să-mi redai fericirea, să zâmbesc ca altădată,
Ca un trandafir să înfloresc, sărutându-ţi buzele dulci,
Să nu mai plâng, căci fără tine iubirea-mi zace-ntemniţată...

poezie de Daciana Lazăr (13 noiembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubite ne cheamă marea

Iubite ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Şi ţinându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.

Iubite ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Şi să zburăm pe aripele dragostei!
Iubite ne cheamă marea,
Cu un glas frumos şi blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!

Iubite marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Şi parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.

poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubite ne cheamă marea

Iubite, ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Şi ţinându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.

Iubite, ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Şi să zburăm pe aripile dragostei!
Iubite, ne cheamă marea,
Cu un glas frumos şi blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!

Iubite, marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Şi parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.

poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am scris cu sufletul

ne-am scris cu sufletul, iubite
în multele poeme
nemurite
va trăi şi iubirea noastră
cu noi şi dragostea
a existat
eu şi tu nu am plecat
din iubire
doar toamnele
- nebune copile -
s-au furişat la noi în fire
şi sângele nostru
ca un fluviu carmin
a urcat în esenţe
de cord trufaş
ca un zbor
fecund şi dureros
veghind vrăjmaş
la echinox
în ploi sinucigaşe
şi blestem
se închide acum, iubite
o toamnă bântuită
de lumină
şi jocul nemilos, pâgân
se-nchide cu sânge
fremătând
al iubirii nostru poem.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care nu ştii că eşti

eu te îmbrăţişez, iubite
atât cât mă laşi să mă apropii.
pentru că eu nu te îmbrăţişez pe tine,
cel care nu ştii că eşti,
ci imaginea pe care eu
mi-o construiesc despre tine.
iar atunci când mă despart,
mă despart de acea imagine
şi nu de tine, iubite
-torţionarul gândurilor mele-
mă despart de o parte din mine,
de o parte din lumea mea,
de aceea sufăr, iubite
pentru că, prin tine,
cel care eşti imaginea despre mine însămi,
-proiectată în afara mea-
eu mă despart de mine,
de Dumnezeul meu.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e umbră noaptea asta, iubite

Iubite noaptea asta e rece, fără viata,
Şi vreau ca să ma laşi sa vin la tine,
Îmi e atit de frig, cuprinde-ma în brate,
Alunga-mi Întristarea şi plinsul din retine.

Hai lasă-mă încet ca să îţi mingai fata,
Vreau tandru chipul tău, frumos sa ţi-l ating,
Atat îmi e de goala si-negurata viata,
Mi-e sete azi de tine, iar dorul mi-e flamind.

Ma lasă, sa îmi fac culcuş la pieptul tau,
Şi stringe-ma iubite, lingă tine aproape,
Revarsă, scalda-ma în ploi de curcubeu,
Sa infloresc precum un nufăr dalb pe ape.

Ma lasă-n taina de tine să ma apropii,
Sa ma pierd feciorelnic în ochii tai smarald,
Un dor am pătimaş, vreau ca să – ţi sărut ochii,
Şi sa ma pierd în ei, ca nu mai pot sa rabd.

Tu sa ma prinzi de maini şi-ncet sa ma sfiori,
Cum un îndrăgostit sfioara tandru-o floare,
Sa ma topesti iubite-n a dragostei viltoare,
Eu sa ma renasc iar, ca pasarea sa zbor,
Spre infinitu-albastru, unde e numai soare,

Mi-e umbra noaptea asta iubite, dorul doare!

poezie de Elena Tudosa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino să te ascund, iubite

Vino să te ascund, iubite,
În amurgul umbrei tale
Unde cerul din fereastră
Prinde iar să se prăvale.
Vino să te ascund, iubite,
În furtuna dintre noi,
Unde anii trec în goană
Printre viscole şi ploi.
Vino să te ascund, iubite,
În iubirea cea rămas,
Într-o ordine divină
Printre valuri de lumină.
Vei rămâne-atunci cu mine
Peste lumea mea de vise,
Fericirea o vei dărui
Gândului cu porţi deschise.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă- mă iubite

Lasă-mă iubite să adimir toamna de la geam,
Când alturi pe tine te am.
Lasă-mă iubite să mă joc cu frunza care a căzut în palma ta,
Căci toamna a venit în sufletul meu şi în inima mea.
Lasă- mă iubite să chem toamna în casă,
Căci e aşa de gingaşă, dulce şi frumoasă,
Lasă-mă iubite să alerg prin ploaia aceasta de toamnă,
Căci mi-a fost dor de ea, cum este puiului de a lui mamă.
Lasă-mă iubite să vorbesc cu toamna la fereastră,
Să-i spun să aibă grijă de iubirea noastră.

poezie de Vladimir Potlog (14 septembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt un fulg de zăpadă

Îmi ninge în suflet, iubite,
priveşte zăpada pe ramuri,
se pierde în viscol tăcerea
şi-ngheaţă lumina la geamuri.

Prin noapte trec ca o umbră,
eu sunt vânzătoarea de vânt,
în seara furtunii cu stele:
" Iubite, mai ştii cine sunt?"

Ascultă colindul din zare,
pe stradă iar trece-un tramvai,
întind o mână spre tine:
"Iubite, te-aştept la un ceai!"
..............................................................

În mine se-ascund zăpezi numărate
şi ninge, iar stele vin să mă vadă,
în noaptea aceasta te rog să m-aştepţi:
"Iubite, eu sunt un fulg de zăpadă!"

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare poţi să înţelegi tu toate astea?

cele două euri ale noastre, iubite
pot dobândi desăvârşirea, veşnicia
ştiu că tu crezi că desăvârşirea iubirii
înseamnă dăruire carnală, când carnea cade
sub beatitudinea simţurilor spre senzualitatea abisală,
spre chiar fericirea cerească şi spre harul divin
eu ştiam că cele mai sincere posesiuni
nu dovedesc niciodată sinceritate în dragoste
voiam să-mi atingi sufletul, iubite
darul viu al lui Dumnezeu, nu trupul meu
jocul privirilor complice şi rotate e sublim
şi atingerea mâinilor albe sculpturale
ca-ntr-un act de devoţiune sacră
pentru însuşi Dumnezeul divin
mă pot vedea în braţele tale, iubite
în chenarul roşu al sângelui clocotitor
sau într-un gheizer sub forma unei coloane
sau pe pragul prăpastiei ademenitoare
dar, vreau să-mi iubeşti sufletul, iubite
în starea lui de miracol, de graţie
de înger, să-ţi fiu dorul din urmă
şi întâia şi unica întâmplare
şi soarele şi luna şi durerea cea mare.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ninge...

Mai ninge, iubite, pe mine,
mai ninge în sufletul meu,
omătul e pur ca lumina,
iar dorul de tine e greu!

Mai ninge, iubite, cu stele,
cu sănii, cu daruri, cu flori,
în pomul de iarnă, iubite,
mai ninge cu albe chemări!

Aud nesfărşitele-ţi şoapte
prin fulgii de nea colindând,
mai ninge, iubite, pe noi,
mai ninge pe gândul flămând!

Pe umerii iernii, cuvântul
mai ninge cu dragostea ta,
mai ninge, iubite: în versuri
te caut în inima mea!

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din În Albastru (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!