Fericirea și absurdul...
fericirea și absurdul sunt dragul meu,
-cei doi copii nedespărțiți ai aceluiași pământ-
consider, că e greșit să spun că, fericirea
se naște neapărat din descoperirea absurdului...
se întâmplă la fel de bine ca sentimentul absurdului
să se nască din fericire...
toți suntem într- un fel sau altul- Sisifi iubite,
numai poetul trebuie să zămislească noi lumi,
indiferent cât de absurdă este condiția sa,
nu crezi?
singurătatea este și ea o karmă,
o lecție, de multe ori, educativă,
de întărire a caracterului,
un test necesar al ființei noastre
cu dilemele ei, cu risipirile ei,
cu înălțările ei...
iubite,
mi-e sete de tine, în despletitele nopți
când dalta de lut îmi modelează coapsele zvelte
incendiate de focul nemilos al dragostei,
transfigurâdu-mi pielea frumuseții trezite
în singurătatea așteptării, iubite,
vom fi doar noi cu zeii
iar nopțile vor scăpăra
în flăcările iadului...
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre absurd
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre iubire
- poezii despre foc
- poezii despre fericire
- poezii despre singurătate
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
- lecții de engleză
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.