Lumea se naște, trăiește și moare..
Aud flori plângând, de sensibil ce sunt
Nu pot să tund iarba se ascunde-n pământ.
La televizor nici nu pot să privesc
Să văd prădători în ospăț nebunesc.
În zorii de ziuă eu am insomnie
La gândul că în abatoare-i urgie.
Că vite și păsări sunt sacrificate
Cu șocul electric, cuțite zimțate.
E-atâta cruzime în noi și-n natură
Din ochi îmi curg lacrimi și sânge pe gură.
Mi-e milă de tot ce e viu și mă doare
Că lumea se naște, trăiește și moare.
Trăim pe-o Planetă de jaf și război
Fă, Doamne, ceva, fie-Ți milă de noi.
Există și lumi unde nu este moarte
Eu cred că-n Agartha, pe Venus, pe Marte.
Fii bun și ne-acordă același regim
Să fim ca și Tine... Să nu mai murim...
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (22 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre viață
- poezii despre televiziune
- poezii despre sânge
- poezii despre sacrificiu
- poezii despre război
- poezii despre păsări
- poezii despre planete
- poezii despre naștere
Citate similare
Mi-e milă
Nu mi-e milă de ajuns să iubesc viața făpturilor tale,
pe care le-ai facut ca să le ucizi.
Mi-e milă, omule, de tine.
Mi-e milă de copiii tăi plăpînzi.
Mi-e milă că te istovești muncind.
Mi-e milă de caii care cad subt povară.
Mi-e milă de cîinele pribeag.
Mi-e milă de păsările care plîng iarna în codrii înghețați.
Mi-e milă de cerbi, căprioare și iepuri uciși de omul de
care mi-e milă.
Mi-e milă de vită blîndă, față-n față cu ucigașul topor.
Mi-e milă de stejarul doborit din rădăcina lui.
Mi-e milă de toată carnea, de toată vlaga, de toată slăbiciunea.
Mi-e milă de tine, canalie perfidă - javră cu inima seacă și
cu creierul murdar.
Mi-e milă și de tine, înfumurat și prost.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stejari
- poezii despre păduri
- poezii despre prostie
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre iepuri
- poezii despre iarnă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
N-am să tac
Tu spui că sunt o enigmă vie...
Că pot cu gândul mereu scrie.
Că sufletul îl am prea apăsat,
Că nu prea cred să fiu salvat.
E drept ai uneori dreptate,
Nu pot să tac, vorbesc de moarte.
Dar oare tot ce ne înconjoară...
E adevăr... sau apă chioară?
Cum pot să tac... când tot e strâmb?
Când n-avem loc pe acest pământ.
Că fără milă îl călcăm,
Nimic nu vrem ca să salvăm.
Noi suntem niște trădători.
Pământul ne-a primit cu flori
Cei care mâine vor veni
Pe ce pământ vor mai trăi?
Ei unde oare vor pleca
Dacă pămînt n-o exista?
Gândiți și dați-mi un răspuns
O viață aveți... și nu-i deajuns.
Sunt cred... cel mai înverșunat,
Dau foc la tot ce e stricat.
Sunt chiar furtună în deșert,
Și vreau pământ fertil nu sterp.
Îmi spui să cred că voi răzbi...
Și dragoste voi întâlni...
Speranța mea... un vis pierdut
Cum să o iau dela'nceput?
Probabil s-o schimba ceva...
Când eu... nu voi mai exista.
Nu pot să tac e prea târziu,
Mi-e teamă de ce pot să scriu.
Mi-e teamă... chiar și să vorbesc
Pot multe inimi să rănesc.
Așa că tac și mă ascund
În jur e Răul până-n fund.
E seară... v-am cam pluctisit,
Am spus doar ce eu am gândit.
Vă mulțumesc anticipat
Nu tac... dar totuși am plecat!
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre salvare, poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre trădare, poezii despre superlative, poezii despre suflet sau poezii despre seară
Rugă către Dumnezeu
Ai milă Doamne, de noi!
Fă să cadă ceva ploi!
Să mai scăpăm de nevoi,
Că e vai și-amar de noi.
Pământul ăsta l-am udat
Cu multe lacrimi amare.
Întotdeauna el ne-a dat
Bogăție în hambare.
Arde pământul sub noi.
Necazuri avem șuvoi.
Grânele pe câmp s-au ars,
Fără pâine am rămas.
Când copiii cer mâncare,
Pe noi sufletul ne doare.
Doamne, îți cerem ajutor
Pentru bătrânii care mor.
La Tine, Doamne, ne-nchinăm
Până din viață plecăm.
Pământul de-l răcorești,
Rugămintea ne-mplinești.
Până-n pământ ne plecăm
Și din suflet te rugăm:
Doamne, nu ne părăsi!
Până murim te vom sluji.
rugăciune de Dumitru Delcă (iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre religie, poezii despre pâine, poezii despre ploaie, poezii despre mâncare, poezii despre copilărie sau poezii despre cereale
Marte despre Venus
ce ironie... tu de pe Venus, eu de pe Marte
și totuși azi sunt nevoit să vin de departe
să-ți ofer flori de 8 al lui Marte
de ce nu există și un 9 al lui Venus?
să mă cauți cu bomboane și să vezi că nu-s
nici pe jos nici pe sus ci pe undeva prin zodia Uranus
să-mi zici: "la mulți ani din partea tuturor femeilor
de pe planeta cochetelor și mult drăgăstoaselor"
apoi să mă pupați dulce, dulce, frumoaselor...
ah, flori la ea la ele și la tine
neolatine, nelatine
lalele olandeze, trandafiri japonezi, glicine
industrie horticolă înfloritoare
pentru doamne domnițe și domnișoare...
de atâta parfum și aromă de lămâiță
cred c-am să mă-mbăt criță,
hai mai cheamă înc-o leliță
s-o fericesc și pe ea
cu o floare de nu mă uita
și apoi gata tot anul vei face tu naveta
între Venus și Marte
și cu mine iubirea o-împarte
că de nu mă supăr ca un cerber
și mă duc să fac curte femeilor de pe Jupiter
poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre flori, poezii despre trandafiri, poezii despre supărare, poezii despre prezent, poezii despre lalele sau poezii despre industrie
Mi-e ceva
Mi-e ceva între sete și dor,
Simt c-aș vrea să trăiesc și să mor,
Mi-e ceva între foame și frig,
Să șoptesc îmi doresc și să strig.
Amalgam de trăiri am în gând,
Mă trezesc ba râzând, ba plângând,
Mi-e ceva între tine și tot;
Sunt chiar eu. Pot să spun: Nu mai pot!
poezie de Marius Robu (26 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre dorințe sau poezii despre dor
Dragoste ironică
Din clipa când te-am întâlnit
O boală m-a cuprins subit
Și din coșmaruri nu mai scap
Și veșnic am dureri de cap.
Din zori de zi, când mă trezesc,
Eu doar la tine mă gândesc.
Mă tem că nu te mai zăresc,
Deși din suflet o doresc.
Mă doare sufletul de dor,
Mă mistui de al tău amor
Și inima mi-a înghețat
De când în ea te-ai instalat.
Nici stele nu mai pot sclipi,
Nici flori nu mai pot înflori
Și totul e un chin cumplit
De când pe tine te-am zărit.
Ai milă, tu, de viața mea
Și nu te mai lega de ea
Că firul ei e-n mâna ta
Și-n tine-i fericirea mea
Dacă vreodată vei zări
Doi ochi, plângând noapte și zi,
Sunt ochii mei și nu uita
Ei plâng după iubirea ta.
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre plâns, poezii despre noapte, poezii despre mâini sau poezii despre medicină
Chemare
Aud un glas astral demult
Nu pot răspunde, cred că-s mut
Aud un râu ducând spre nord
Eu sunt în mare, nu știu să înot
Aud o pasăre măiastră
Mă cheamă-n lumea împărătească
Eu stau în patul de pământ
Nu pot zbura și mor curând
Aud un tibetan cântând
Corpul mi-e împietrit și plâng
Mai aud un glas senin
Un arhanghel, îmi dă vin
Sunt aproape mort acum
Miros tămâie și mult fum
Totuși mai aud ceva
Ani lumina, vocea ta...
poezie de Claudiu Dumitrache din Boemia unui Mort (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Claudiu Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre înot, poezii despre zbor, poezii despre voce sau poezii despre râuri
Depresie?
Mi-e frică-n viață de ceva
De draci, de moarte, ori lume rea,
De ce nu mai pot îndura?
Și liniște nu pot avea,
Căci n-am nimic, cu nimenea
Și viata mea e grea.
Căci, doamne! Lumea e nebună,
Alergătură, zbucium, ură,
Îți râd în față, în dos crimă,
Te dă deoparte, te sfărâmă,
Și te-ar zdrobi, ți-ar lua din mână,
Tot ce-ai mai bun,
Să n-ai odihnă.
Cât de prietenie, doamne!
O! Nici copiii, nu mai știu,
De mici, au răutatea-n ochi,
Pe buze, vorbe de ocară,
Și te uimesc, când stau doi, trei,
S-asculți, doamne!
Ce învățară.
De-aceea, doamne, eu te rog,
Lumea-ncearcă a îndrepta,
Mi-e frică-n viață de ceva,
De care nu mai pot scăpa,
Și să mă mint, nu pot,
Că liniștea-mi, voi căpăta,
O! Doamne sfânt.
poezie de Valeria Mahok (3 februarie 1991)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre râs, poezii despre prietenie, poezii despre odihnă, poezii despre minciună sau poezii despre draci
Nivel de trai
În țara mea de tot umilă,
Unde corupția-nflorește,
Trăiește omul și din milă,
Dar milă mi-e de cum trăiește.!
epigramă de Gheorghe Bâlici din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre țări, epigrame despre viață, citate de Gheorghe Bâlici despre viață sau epigrame despre patrie
Milă pentru noi, Părinte
Doamne, parcă iar mă tem
nu mai am curaj să scriu
găsesc în mine doar pustiu
și ața scămoșată pe un ghem
Lumea care mă condamnă
nu-mi acordă nici o circumstanță
iar eu mă nasc în fiecare stanță
și mor cu fiecare toamnă;
Lumea e așa cum este
eu n-am ce să-i dau în schimb
adevărul e un nimb
ca happy end-ul din poveste
Nu mai știu nici cine sunt,
bate vântul prin cuvinte
milă pentru noi Părinte:
spuză spulberată-n vânt
și întoarsă în pământ...
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre toamnă, poezii despre schimbare, poezii despre frică, poezii despre cuvinte, poezii despre curaj sau poezii despre adevăr
Adio, fratele meu geamăn
Adio, fratele meu geamăn
Tristă duminică trăim.
Om bun, și drag, și fără seamăn
Abia acum te prețuim.
Adio, forță a naturii
Te-au pus pigmeii la pământ.
"Complotul bubei" și al urii
Te-a hărțuit pân' la mormânt.
Curând vor răsuna colinde
Curând Crăciunul va veni
Și candele se vor aprinde
Pe-ntinsul scumpei Românii.
Un scaun gol va fi la masă
Precum e tronul princiar.
Și-un strop de vin de tămâioasă
Noi vom vărsa, plângând amar.
E-o zi de toamnă aurie
Ce pace dulce e-mprejur!
Doar eu sunt ca o rană vie
Ce îmi dai, Doamne, să îndur?
De ce ni-l iei așa devreme
Pe cel mai nobil dintre noi?
Crucificat peste poeme
Pentru cei mulți, flămânzi și goi...
De ce rămân toți ticăloșii
Cei mincinoși și paraziți?
Și-n vremea asta generoșii
În patru zări sunt răstigniți?
Fă o minune și ridică
Acest nenorocit blestem.
Și vindecă-ne Tu de frică
E tot mai greu, nu mai putem.
Ai milă, Doamne, și-ndurare
De-acest colos cu miere-n grai
Și pentru inima lui mare
Dă-i viață veșnică în Rai.
Întreaga țară te jelește
Românii doliu pun la steag.
Azi steaua ta pe cer pornește.
Adio, fratele meu drag!
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din discurs la funeraliile lui Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre tristețe, poezii despre rai sau poezii despre poezie
Rugă
Ne rugăm Ție-n Ajun,
Fă-ne Doamne, fă-ne buni.
Ca și-n Cer și pe Pământ
Să urmăm al Tău cuvânt.
Ruga dă-ne-o luminoasă
Noi îți facem plecăciuni
Și să vii în casa noastră
Să cinăm l-aceeași masă.
REFREN:
Ascultă-ne, Doamne, ruga
Și-adu Raiul pe Pământ
Fie-Ți România-un cânt
Iar românul fie-Ți sfânt.
Ne rugăm la Tine Doamne
Să se facă voia Ta
Să ne ștergi lacrimi de dor
De dorul părinților.
Fă, Doamne, țara întreagă
Ține soră lângă frate
Și unește fără teamă
Moldova cu Țara mamă.
REFREN:
Ascultă-ne, Doamne, ruga
Și-adu Raiul pe Pământ
Fie-Ți România-un cânt
Iar românul fie-Ți sfânt.
Ascultă-ne, Doamne, ruga
Și-adu Raiul pe Pământ
Fie-Ți România-un cânt
Iar românul fie-Ți sfânt.
Ascultă-ne, Doamne, ruga
Și-adu Raiul pe Pământ
Fie-Ți România-un cânt
Iar românul fie-Ți sfânt.
Iar românul fie-Ți sfânt,
Iar românul fie-Ți sfânt.
cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări sau poezii despre mamă
Să te iubească viața
Clipe ce curg în noima lor
Ademenind privirea
Pătruns ești de ce-i cel mai dor
Alene-i amăgirea.
Curg lacrimi la apus de vânt
Și reînnoadă visuri
Fără de noi nu-i început
Nici vorbe fără gânduri.
Trăim un univers sublim
Când se deschide zarea
Ne naștem după ce murim
Uitând adesea ea chemarea.
Nimic nu e întâmplător
Nici visul nu mai doarme
Se leagă-n lanț el dor cu dor
Ea foamea naște foame.
E dar din cer să fii iubit
E amalgam de vrere
E gândul ce l-am tot hrănit
La el apus de stele.
poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început
Mă doare ceva și nu știu ce...
Mă doare ceva și nu știu ce,
mă apăsă cu apăsarea de pământ și de cer,
cu mâinile mă agăț de noapte și ger,
sperând să-mi revin din apăsarea de fier
Mă înconvoaie gândul să pot să înțeleg
mersul de lucruri ce se pierd în eter
Definiția vieții rămane mister,
chinuiala zilei, la fel, pe care n-o cer
Mă doare ceva și nu știu ce,
mă apasă pe frunte, mă apasă pe piept,
noaptea și ea mă apasă încet,
cu tot ce-a trecut și pe care-l regret
Mă apasă zorii pe pleoape și ochi,
salt pleoape încet să văd umbre de plopi,
lumina ferestrei pătrunsă în casă,
eu la fereastră apăsat de albeață
Mă doare ceva și nu știu ce,
o boală absentă de diagnosticul ei,
nu pot s-o tratez și nici s-o gonesc,
știu doar cum doare încercând s-o găsesc
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre ger
E-atâta Noi
E-atâta Tu în viața mea,
Că Eul meu devine plin
De tot ce ești, dar tot aș vrea,
Să îmi mai dai măcar puțin
Și simt, bătăi de inimi spun,
Că și Tu știi că Eu îți sunt,
Iubirii noastre mă supun,
Precum o trestie în vânt
E-atâta Eu ce vreau să-ți dau,
Alunecând pe trupul tău,
E-atâta Tu ce vreau să iau,
Să vindec tot ce-mi face rău
E-atâta Noi când ne iubim
Îmbrățișați într-un târziu,
Vreau dragoste, etern să fim,
Tu să-mi fii Eu și Eu să-ți fiu
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Adi Conțu despre iubire, citate de Adi Conțu despre vânt, citate de Adi Conțu despre viață, citate de Adi Conțu despre inimă, poezii despre devenire sau citate de Adi Conțu despre devenire
Umbrele se îmbrățișează firesc
amestecându-mi visele cu zorii
iar tu știi
desenezi o amforă deasupra capului meu
asta îmi aduce aminte de cum ducea bunica
pe creștet
găleata din care îmi potoleam setea
(parcă nici setea nu mai este la fel acum)
sorb cu nesaț iluzia vinului
dansez cu iarba zborul libelulei
mă privești de undeva de sus
ca pe ceva minunat sau pur și simplu
ca pe o curiozitate
nici tu nu mai știi ce să vezi
omul sau poetul
.............................
anatomia se învață cel mai bine pe cadavre
iar batistele parfumate nu pot opri mirosul de carne și formol
..............................
gândul meu
mai tot timpul răzvrătit
se aciuează în căldura din poala ta
de aici privesc și cerul și iarba
și-mi este duminică
mă simt ca și cum aș fi terminat lumea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vin sau poezii despre sfârșit
Pământul
Cât de mic este pământul
În acest lung univers;
Unde nu pătrunde gândul
Nici măcar un singur vers.
Doar pământu-i plin de viață
Într-o oază de-ntuneric;
Unde-i ca un fir de ață
Visul nostru, tainic feeric.
Universul căt de mare
Este mort, este pustiu;
Doar pământul nostru-n zare
E un corp ceresc, dar viu.
Ah! e viață, Ah! Ce bine,
Pe pământul meu cel bun;
E ca mierea de albine,
Visul meu ce-l simt acum.
Din pustiul întuneric
Viață dulce a ieșit,
Pe pământul meu himeric
Unde eu sunt otrăvit.
Otrăvit sunt de-o tristețe;
De-o tristețe-așa de dulce
Căci vii tu, bătrânețe!
Și nimic nu pot a duce.
Căci de mii de ani încoace
Tot se naște spre-a muri,
Și totul din nou se-ntoarce,
Din pământ, de unde vii!
Și ce tainică durere
Este în sufletul meu;
Căci pământul e plăcere
Când te duci la Dumnezeu.
Și pământu-acesta mare
E-un fior înțepător;
El te naște, el nu moare,
Și te lasă călător.
Călător în lumi de vise
Fiecare-i pe pământ...
Iar luminile sunt stinse
În adâncul meu mormânt.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre întuneric sau poezii despre versuri
Dialog cosmic
Nu-ți dau adresa mea din univers.
Sunt pe net, printre încă cei vii,
care știu că nu știu.
Dacă însumez defectele mele, sunt om.
Nu mă întreb de ce trăiesc,
dar îmi place din când în când.
Am și momente când sunt fericit,
dacă știi ce-i fericirea!?
La voi cum este?
Am înțeles, ești un fel de robot
fără iubire în programare
și nu te enervează țânțarii.
Nu am fost pe alte planete,
dar pot visa orice.
Nu știi ce-i aia vis?
Mi-e milă de tine!
Nici milă nu știi ce-nseamnă?
Deci, nu aveți nici Dumnezeu?
Păcat! A, nici păcat
nu știi ce înseamnă?
Totuși, de ce exiști?
poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre țânțari, poezii despre roboți sau poezii despre existență
Iartă-ne Doamne!
lemn dur de piatră
poartă corp
în cruce zdrucinat
care tresare și doare
spre lut frământat
capul plecat se-ndoaie
iar fruntea se-nclină
spre pământ și țărână
în roșu de sânge
ochi privesc în jos
iar carnea se zbate
în cuie bătută
păcatul nostru
El duce pe cruce
iar ce nu a fost ieri
vrea să fie mâine
pentru noi în răstignire
ca să poată duce
spre lumină se-n dreaptă
și-n rugă El se-n-chină
Tatălui cu suflet
pentru noi cu iubire
și-n iertăciune
pentru mari păcate
El spre cer se-ndreptă
și-n fiecare noapte
va cere
Tatălui cu milă
să ne ierte
poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre lut sau poezii despre lemn
Salvează-mă!
Salvează-mă să pot ca mai apoi să-ți cânt
Și scapă-mă de focul greu!...
Cum strigătul lui David, parcă ar fi fost al meu,
Rugându-Te cu lacrimi să-i dai ce este sfânt.
Salvează-mă să pot să-ți spun cuvinte alese într-o rimă
Să-ți scriu sonete și scenarii cu tot ce am, ce am primit
Cu tot ce sunt... și sunt sortit
Să te iubesc pătrunzător cu dragoste sublimă.
Salvează-mă să te slăvesc prin rugi fierbinți și fapte bune,
Din întuneric strigă Leul, voiește să robească...
Însă cu Tine e învins, credința-i dată să rodească
Când lângă tine ai pe Fiu și-ncredințări srăbune.
Salvează-mă să-ncep să-i caut pe rătăciții ce-i iubești
Și dăruiește-mi liniștire în inimă, la trup și cuget...
Numai să pot, și cu mult suflet
Aduc pe ei să se adune și Tu să-i curățești.
Salvează-mă Doamne că doare și alții nu pot să cuprindă,
Cu a lor minte pământească tortura necuvântătoare;
Tu mi-ai rămas să îmi asculți lacrima grea dintr-o scrisoare
Și o trimit Ție acum prin vântul care mă colindă.
Salvează-mă că știi cum simt, cum mă opresc și cad plângând
Cred că nu-mi este dat și-atât, să am o viață pe pământ...
Și mă cufund în agonii, menite a zidi spre sfânt...
Și știu, dar nu pot să opresc când vipera mușcă râzând.
Salvează Doamne, căci Tu dai pacea din misticele chinuri,
Chiar și pe-aceia ce-au uitat că Tu exiști și-ai existat...
Totul a fost aievea! Tu milă ești și minunat
Și din spurcat Tu faci curat și din goluri, plinuri.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre uitare, poezii despre trup și suflet sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?