Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Zbor de lumină

Lacrimi în mare,
Gânduri amare,
Spuză pe vatră,
Câinii nu latră,
Verdele crud,
Frunză de dud,
Zumzet de-albină,
Roi cu regină,
Viță de vie,
Iarba învie,
Rouă-n grădină,
Stropi de lumină,
Albul din nori,
Zbor de cocori.

poezie de
Adăugat de Julian RaduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rondel la ieșirea din iarnă

Aștept să fie primăvară,
Natura-n zumzet să învie,
Din zori de zi și până-n seară
S-aud un tril de ciocârlie.

Destulă-i vreme pân' la vară
Când se formează bobu-n vie;
Aștept să fie primăvară,
Natura-n zumzet să învie.

O toamnă rece și pustie
Înveșmântată-n frunză rară
Veni-va și ea peste țară,
S-aducă-n suflet nostalgie.

Aștept să fie primăvară...

rondel de (2917)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câinii latră, vântul duce...

Se-nvârt ciori prin înserare
Curge apa din uluce
Ca un cânt de disperare
Câinii latră, vântul duce.

Zvon de clopot se răsfață...
Cui i-se cioplește cruce?
Cin' s-a petrecut din viață?
Câinii latră vântul duce.

Chicotesc copii la joacă,
Merge ziua să se culce...
Ațâțați de hărmălaie
Câinii latră vântul duce.

Vălul nopții-ntreaga fire
Dintr-o dată vrea s-o-apuce;
Ca să dea lumii de știre
Câinii latră, vântul duce.

Gânduri rele, întunecate
Inima vin s-o usuce
Se-aud plânsete-nfundate -
Câinii latră, vântul duce.

Viața, moartea se-ntretaie
Printre noi, făpturi năuce
Și de-un veac, de-o veșnicie
Câini latră, vântul duce.

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Vinul din viță de vie te învie.

proverbe românești
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Expansiune

Timpul zboară de la vatră
Câinii, după tipic latră,
Universul se... dilată!

tristih de (27 ianuarie 2013)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Două lacrimi

Două lacrimi am văzut în salba
Unui nor ce mi-a ieșit în cale.
Două lacrimi au căzut în iarba
Unde se târăsc melcii agale.

Două lacrimi curăță pământul
Năpădit de buruieni amare.
Două lacrimi s-au uscat în vântul
Legănat din zare-n altă zare.

Două lacrimi las acum să cadă,
Umerii pomeților să-mi spele.
Două lacrimi n-au cum să se vadă
Între-atâtea mii și mii de stele!

Două lacrimi reci, rostogolite
Peste lume, cât e ea de mare.
Două lacrimi calde, înflorite
Într-un plâns de sălcii curgătoare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarbă de mare

Se adâncește marea la un pas
Și păsările vin aduse de o rază
Spumegă val în unduiri de vals
Mireasma-n aer parfum de roză

Se înalță, îngeri neobositi din pietre,
Timpul plutește verdele unui voal
În zare se unduiește raza de soare
Parfum de alge plutește pe un val

Dansează încălzită iarba de mare
Cu inima-i verde și suflul ei ușor
Se-nalță lacrimi de iubire din sare
Îmbrățișează partenerul ei din zbor

Marea este zbucium în val de iubire
Alge adunate-n mare pietrele ascund
Adâncul scoate spumă, înalță simțire
Ies sirenele mării din apă cântând

Amețitoare vârtejuri iesite la față
Zboara anotimp vremea i trecătoare
Verdele din alge ne aduce speranță
Alge lipite de trupul sirenei iubitoare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniște

Când strigi cuvinte, cad și mor
Plutind ca frunza ruginită,
Vreo câteva clipite zbor
Apoi mă prabușesc, sleită.

În jurul meu nimic n-aud,
E doar o liniște-absolută!
Din verdele pădurii, crud,
Eu mă desprind plângând, tăcută.

Și rătăcind printe tăceri
Crâmpeie de visări revin,
Îmi amintesc că-n primăveri
Priveam spre cerul meu senin.

Acum privesc înspre pământ
Tăcerea care va să vie,
Mă rup din pom și mă avânt
Spre toamna rece și pustie.

Mă pierd, tăcând, înfășurată
Ca un cocon, să zac o vreme,
Să uit strigarea-ți vinovată,
Și-apoi scriu, plângând, poeme.

Și fac din lacrimi poezie
Chiar de-mi inmoi penelu-n tină
Tăcând, le-oi pune pe hârtie
Căci poate-or străluci-n lumină.

poezie de (14 septembrie 2018)
Adăugat de Florentina MitricăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stropi de pace

sorbeai pe ochi parfum de întâmplare
sub corul ne-ncetatelor mistere
speranța iar în sfera mea te cere
și miez în gânduri zvelte tâmpla are.

ne îmbrăcam în straie de tăcere
a noastre vieți de-amor caniculare;
în umbre-s vise perpendiculare,
lumină dulce-n cristică avere.

iar nemurirea-i cât să ne cerșească
în duhuri locuire pe cântar
ca adevărul dintre noi să crească.

ne sta în graiuri zumzet solitar
deasupra traiului, în za cerească
udând cu stropi de pace un altar.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca o viță de vie

Ca o viță de vie sunt eu,
care iubesc Soarele!
Și-mi voi întinde lianele
pe stejarul argintiu în razele dimineții,
ca să fiu stăpâna infinitului...

poezie de (31 iulie 2013)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezie cu frunze în vânt

dragule frunze arămii se scurg pe alei
miroase a versuri uploadate din cer
de atei
bat clopotele în turn prelung ca un șarpe de vânt
port între palme lumina/doruri gravate-n aspru cuvânt/
sar gușteri din frunziș/silabe ale lumii din noi
îmi încalț neliniștea tăceri răsărite din ploi

se zice că lumea începe ca un zbor de cocori
cu toamne pe aripi cu frunze demente și nori
rugina s-a întins pe dealuri sculptez în molizi sensul vieții
aștept să se răsucească sufletul alb al dimineții
cu fața spre luna de toamnă alb de zurlie
dragule sunt iubiri care ard în iarba orelor vie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.

Lacrimi de viță nobilă

Și dacă ar plânge via mea,
Tot mi-ar veni în cap idei.
Aș sta mereu alături de ea
Și-aș bea... din lacrimile ei.

epigramă de (2009)
Adăugat de Constantin Ionuț GîrjoabăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stropi de gânduri

lacrima a căzut pe pământ
și s-a frânt
în mii de întrebări
în zare, strigăt prelung de cocori peste ape
trăiesc între cer și mare
în palme port enigme uitate
uneori mă retrag obosit în tenebrele sufletului
uitat de lume, de toți și de toate
și cânt
dintr-un fluier cioplit dintr-un fag
pe marginile prăfuite ale timpului
nu-mi pasă
de lume, de viață, de toate
doar plâng în cetate
se poate...
pe câmpul cu flori
maci roșii, roșul nebun
pe câmpul verde crud
lumina se prelinge pe pleoape adormite
printre stropii de gânduri
noaptea, mă înalț către cer
caut
să dezleg un mister
în vale,
o cruce
pentru cel ce pleacă, se duce...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amintiri din copilărie

am mers în repetate rânduri
prin locurile satului de vis
tărâmul parcă-i rupt din Paradis
să dăinuiască la mine în gânduri.

aud parcă și-acum câinii cum latră
mă uitam cu jind la fiecare poartă
povești cu sătenii au intrat în soartă
cu mirosul proaspăt de pâine pe vatră.

mătușa Ileana mă primea în curte
și mă lăsa să mă urc în cireș
mă răsfățam cu dulce gust în iureș
mi se păreau că orele sunt scurte.

prin grădini cu tufele de iasomie
îmi parfumam copilăria cu bucurie.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tibi!

Pe drumul presărat cu vise
Am dat de-un trandafir rebel,
Avea petalele încinse...
De-atâta roșu-aprins în el.

Un gând din... paleocreștini,
M-a fulgerat, pe loc, și-ndată
Îndemnul, ca dintre grădini,
A lui să fie SUSpendată!

Parfum de roze centifile
M-a-mpresurat, ca pe un Zeu
Și pentru verdele din fire,
L-am răcorit cu... roșul meu!

poezie de (7 septembrie 2010)
Adăugat de Julian RaduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe o frunză cât o țară

Pe o frunză cât o țară
Crește mare o omidă,
Ronțăind dulce hotar
Vrea cu aripi s-o cuprindă.

Fluture duios devine,
Zboară țanțoș pe sub nori,
Peste zări, în altă țară
Uitând frați, uitând surori.

Și cum frunza-i cât o țară
Și țara e cât o frunză,
Dorul devine amar:
Un descânt de buburuză.

Timpul ronțăie la toate
Ca omida din poveste,
De tânjești în zbor să fii
Frunza cade, nu mai este!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Virgil Petcu

Paște iarba pe care o cunoști

Din Carpați până-n Nevada,
Iarba este cu grămada.
Însă iarba cea de viță
E pe plai de Mioriță.

epigramă de din almanahul "Perpetuum comic '88"
Adăugat de Virgil PetcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Nori

Nori violeți,
cu părul vâlvoi.
Nori speriați,
de graba din noi.

Nor - lună, amanți
în nopțile lungi.
Nori războinici,
ca oceanul în stânci.

Nori împrăștiați de vânt,
ca oamenii de frici.
Nori priviți întins pe pământ,
printre iarbă și furnici.

Nori visători,
ca emoțiile tinereții.
Nori rozalii,
ca începutul vieții.

Nori îngândurați,
ca ochii iubiți.
Nori incomozi,
ca intrebările mele.

Nori mirați,
ca nisipul, de valul întors.
Nori inundati de ploaie,
mirosind a verde crud.

Pe voi toți,
vă iubesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vindecare

Ascunde-mă în tine în recea dimineață
Când ploile de gânduri mă-nvăluie și dor,
Pictează-mi răsărituri să-mi fluture prin ceață,
Eu sufletul aștern să-l faci cvadricolor.

Să-i pui roșu ca focul să îmi arăți iubirea
Speranțele în tine cu verdele din frunză,
Cu-al cerului albastru pictează-i nemurirea
Iar liniștea în galben așterne-o ca pe pânză.

Și pune violetul din liliac pe pleoape
Din nuferi fură albul și zugrăvește-mi pace,
Izvoare de lumină fă inima să sape
Îmbracă-mă-n dorința ce-atât de mult îți place.

Și dacă nici așa tristețile nu-mi pleacă
Zidește-mă în tine, eu jertfă - tu altar,
Voi arde înăuntru, scântei să mă desfacă
Și tot ce mă frământă să mistuim în jar.

Cenușa ce rămâne s-o aruncăm în mare
Să spele rămășițe de lacrimă de stea
Și să le pierdem urma în valuri dansatoare,
Să uit când al meu suflet, rănit, agoniza...

poezie de (13 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Când ești mare, dacă te lauzi, devii pleonasm.


Adăugat de Julian RaduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumină lină

Din piatra de vatră strămoșească
murmură glasuri ca de vaier,
buciumul le duce mai departe,
vremea le prinde în al ei caier.

Trec turmele să se-adape,
e încă tulbure izvorul,
răsar în câte-un ochi de apă
stropi albi îngemănați cu dorul.

Un cântec păgân se toarce-n noapte,
aspida iese la lumină
adulmecând strachina cu lapte
și vrăji se țes pe lună plină.

Cerul s-a întunecat și plouă,
din pleoape-nalte cad în taină,
lacrimi limpezi precum roua,
în boltă s-a deschis o rană.

Făra de veste aspida fuge,
vraja în două se rupe gemând,
păstorii se trezesc din gânduri
uimiți să vadă un om cu chipul blând.

S-apropie tăcut ca o lumină,
pasul ușor mângâie pământul,
păstorii înspăimântați se-nchină
căci este Dumnezeu Preasfântul.

Norii se arcuiesc peste păduri,
un vuiet trece prin mugurii verzi,
omul vorbește ca din Scripturi
și-i linișteste cu vorbele blânzi.

Se limpezește către zori izvorul,
turmele sorb din apă creștină,
se pierde în zare Călătorul
într-o lumină, lină lumină.

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care a fost cea mai mare avalanșă din lume? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!