Poezie cu frunze în vânt
dragule frunze arămii se scurg pe alei
miroase a versuri uploadate din cer
de atei
bat clopotele în turn prelung ca un șarpe de vânt
port între palme lumina/doruri gravate-n aspru cuvânt/
sar gușteri din frunziș/silabe ale lumii din noi
îmi încalț neliniștea tăceri răsărite din ploi
se zice că lumea începe ca un zbor de cocori
cu toamne pe aripi cu frunze demente și nori
rugina s-a întins pe dealuri sculptez în molizi sensul vieții
aștept să se răsucească sufletul alb al dimineții
cu fața spre luna de toamnă alb de zurlie
dragule sunt iubiri care ard în iarba orelor vie
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
- poezii despre șerpi
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Poezie cu frunze în vânt
dragule frunze arămii se scurg pe alei
miroase a versuri uploadate din cer
de atei
bat clopotele în turn prelung ca un șarpe de vânt
port între palme lumina/doruri gravate-n aspru cuvânt/
sar gușteri din frunziș/silabe ale lumii din noi
îmi încalț neliniștea tăceri răsărite din ploi
se zice că lumea începe ca un zbor de cocori
cu toamne pe aripi cu frunze demente și nori
rugina s-a întins pe dealuri sculptez în molizi sensul vieții
aștept să se răsucească sufletul alb al dimineții
cu fața spre luna de toamnă alb de zurlie
dragule sunt iubiri care ard în iarba orelor vie
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamne tinere
astăzi fereastra ovală
nu se deschide cu ușurință
în grădina ta toamna alungă anii tineri
sentimentele ca niște nibelungi
din cer se scurge mir peste dealurile
pline de scaieți și fâlfâit de aripi
prelung
parcă de ieri și de niciodată
mânjii luminii pasc iarba de fum
iar timpul cu urechile atârnate de plămânii
soarelui brun
cade recade
tu ții între gene zorile vii
mai bei din orele caste apă vie
lumi de alabastru cresc și descresc
pe dâra de argint a ceasului mort
lupii întunericului fulgeră-n toamne
cuvinte-stihii
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tinerețe, poezii despre întuneric, poezii despre urechi, poezii despre trecut, poezii despre prezent, poezii despre ore sau poezii despre moarte
Orașul de unde vii
are străzi nepavate îmi țin
tocurile în maini cum aș ține sufletul tău
gravat
într-o albă singură noapte
aburul râului se întinde pe alei
ca niște limbi de șarpe degustând un asfințit
ziua se dă cu parapanta
între noi doi arborii lumii tac infinit
orele se scurg pe asfalt
miroase zurliu a război și a morți
pe acoperișuri pisici zvelte torc
în mâinile tale inima mea se golește de sânge de ani și de sorți.
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre încălțăminte, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre război, poezii despre râuri, poezii despre pisici sau poezii despre pantofi cu toc
Delir
Frunze din coastele zilei
cad de pe acoperișul caselor.
Sufletul tău aprinde lumini,
dansează cu îngerii nopții
rotind galaxiile morții.
Între noi cerul roșiatic îmbrățișează
umbre de vânt.
Îți scriu cuvinte de borangic,
iar luna se rostogolește
prin delirul toamnelor.
mă strecor precum șerpii de apă
în singurătatea șuierătoare.
Îți beau metaforele, tăcerea,
fluidul clipelor putrede,
apoi mă așez lângă nucul
din care se prelinge ploaia
ca din umbrela lui Dumnezeu.
Stau de pază inimii tale mai curând, mai aproape,
mai spălată de ploi, de cuvânt,
dragoste cu o mie de pori, cu picioare desculțe,
prin ierburile vii caracatițe ale timpului mut.
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre cuvinte, poezii despre îngeri sau poezii despre tăcere
Septembrie în cartierul cu câini
pisica din cartier are zece vieți la biserică
slujba se ține în toate duminicile dar mori
neîmpărtășit cu ochii sculptați în pereți
ai vrea să lingi seva fructelor vie să te îmbăiezi în marea cu meduze sărate
câinii lumii latră zbor cu aripi de păsări pietrificate
caruselul toamnei rostogolește nopți
decorticate
himere oarbe stele cu un singur picior aritmii
este un septembrie cu secunde de aer
cu iubiri crescute din iarbă
din galbenul morții din albele toamnelor aritmii
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre stele, poezii despre secunde sau poezii despre sculptură
Lumina
era atât de frig și era toamnă
cădeau frunze uscate pe alei
pășeam prin galaxii
purtând în mână cerul
o pasăre pe drumul de tăceri
se scurgea orizontul pe aripi
eram pribeagul rătăcit în prag
dansam în palma clipei, o secundă
sub cerul ars al unui timp ucis
se stingeau și muguri de lumină
ecoul trist al unei lumi zăcând
în lanțul ultimului gând
era târziu și era noapte
eu adunam grăbit în palme șoapte
mă ard cu ceara ce curge de pe pleoape
la focul ultimului opaiț
uneori răsfiram minutele între tăceri, dureri
ale unei lumi strivită de păcate
eu căutam lumina în petale de flori
în dimineața crudă când raze se spărgeau de geam
trezind o lacrimă din pleoapa aplecată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre păsări, poezii despre noapte sau poezii despre muguri
La picioarele sufletului
scriu rânduri în piatră
în ochi curg stele
trec ore deșarte, tăcută și rece'i așteptarea
foșnesc valuri pe buze
geme piatra aruncată în deșert
mă doare trecutul din sângele meu
dar cine sunt eu
felinare atârnă pe ziduri
sub tălpi ard amintiri
mă cațăr pe boltă, luceferi să aprind în freamătul nopții
sunt lavă, sunt vulcan solitar
fămă-mă Doamne un fluviu să spăl păcatele lumii
deschide-mi aripi să zbor
peste țărmuri de mare, în apusuri de toamnă
iau adierea dimineții în palmă
pe aripi de petale o pun
să aduc în zori mireasmă de suflet peste oraș adormit
respiră ramura uscată în prund
străbat orizontul la lăută cântând
împletind pe coline covoare de stele
pe umeri port anii de ploaie iar glasul mi-e tainic cuvânt
din frunze căzute șoapta se înalță
toarce iarba născută în privire
sunt vers, sunt suflet, chemare
mă așez la picioarele crucii
să spăl cu lacrimi cămașa
mă ridic din genuni spre lumina trăirii
răsărind în zori printre flori
scriu rânduri în piatră
în ochi curg stele
trec ore deșarte, tăcută și rece'i așteptarea
foșnesc valuri pe buze
geme piatra aruncată în deșert
mă doare trecutul din sângele meu
dar cine sunt eu
felinare atârnă pe ziduri
sub tălpi ard amintiri
mă cațăr pe boltă, luceferi să aprind în freamătul nopții
sunt lavă, sunt vulcan solitar
fămă-mă Doamne un fluviu să spăl păcatele lumii
deschide-mi aripi să zbor
peste țărmuri de mare, în apusuri de toamnă
iau adierea dimineții în palmă
pe aripi de petale o pun
să aduc în zori mireasmă de suflet peste oraș adormit
respiră ramura uscată în prund
străbat orizontul la lăută cântând
împletind pe coline covoare de stele
pe umeri port anii de ploaie iar glasul mi-e tainic cuvânt
din frunze căzute șoapta se înalță
toarce iarba născută în privire
sunt vers, sunt suflet, chemare
mă așez la picioarele crucii
să spăl cu lacrimi cămașa
mă ridic din genuni spre lumina trăirii
răsărind în zori printre flori
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani
Acoperișul lumii
îmi șterg de crinolina nopții
otrava scrisului cu gust de tei
transpiră prin toți porii sufletul
ce-mi crește-n palme ca o zi de ceară
la colț de lumi tu bei același vin neutru
cu buzunarul plin de ziare versuri iubiri și stații
scriu un prozopoem despre lumea
pe care o porți în pantofi
ai însingurat ferestre și am rătăcit
arborii lunii
doar tu ai cheile de la mansarda
unde femeia-poem
își dezbracă orgoliile
de pe pe acoperișul lumii
privesc nopțile ca pe niște poeme
de zile mari
și nu-ți scriu decât cu aripi de păun
sinceră de la înălțimea sufletului meu,
cal de pustă, stea rubicondă, cer diluvian...
soarele îmi pictează norii
cu albe consoane
femeia-poem râde sardonic
întinsă leneș în patul tău
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre înălțime sau poezii despre zile
Șerpii de vânt
pământul are ore între coaste
când respiră lumile se developează în hieratice astre
iar miile de panoplii se umplu cu ore în cărbune expuse prin întunericul brut pe unde bufnițe tac din solidaritate cu lumina captivă cu becul mut
în epicentrul pământului sufletul meu deztrupează timpul
îl așează pe rotisor împreună cu arborii ciopliți în cuvânt
ca lungile albii de râu unde neînceputul crește
mai alb decât șerpii casei șerpii de vânt
voi mai inhala porii ceasurilor umbrele lor striate cu timpanul lipit de
malaxorul secundelor vii
voi mai roti stelele de mare galaxiile lumii hergheliile de la Letea zurlii?
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb sau poezii despre solidaritate
zile de toamnă -
numai frunze pictate
în grădina Domnului
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zile, citate despre toamnă, citate despre timp, citate despre pictură, citate despre frunze sau citate despre arte plastice
Toamnă aurie
Toamnă, toamnă aurie,
Ai adus peste câmpie
Covor de frunze ruginite
Și zile cu ploi cernite.
Toamnă, toamnă aurie,
S-au stors strugurii din vie.
Porumbul s-a recoltat,
Oile trec la iernat.
Toamnă, toamnă aurie,
Tu faci bolta plumburie,
Aduci ploi, aduci răcoare,
Și-n zbor, păsări călătoare.
Toamnă, toamnă aurie
Cu căciulă brumărie,
Ne aduni pe toți în casă,
Pentru iarna friguroasă.
poezie de Dumitru Delcă (7 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre struguri, poezii despre recoltă sau poezii despre păsările călătoare
E toamnă
E toamnă pe străzi și lumina e moartă;
E toamnă, din soare-a rămas doar o șoaptă;
E toamnă și cântecul mi se-ntristează;
E toamnă, un stol de heralzi emigrează;
E toamnă pustie,
Gri-cenușie
Și crește-ndărătnic rugina în vie.
Se luptă satirii lumina să-nghită
Mușcând înghețat din natura cernită.
E toamnă, visează izvorul cântând;
E toamnă amară în mine și-n gând.
Fire de ploaie țes lumii veșmânt
Iar ceața zidește cetăți pe pământ.
E toamnă, sarcastic, agonic cuvânt,
E toamnă... ș-atât.
poezie de Alin Cucuruzan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sarcasm, poezii despre natură, poezii despre muzică sau poezii despre gânduri
Last October
frunze și pantofii mei cu toc firav
țigările tale stinse pe pământ
până mai ieri dragostea ca un greier rătăcit
în fântâna arteziană
și toate toamnele cu rujul siclam...
dincolo de casa păpușilor mama tânără
râde spre tatăl meu care își vâjâie motorul
nu a cunoscut eclipsa vieții
venită de pe dealuri aroma vinului a îmbătat
nefericiri prezente
din octombrie vom circumscrie letargii
și vom semăna nebunia nopților în doi
pe terasa îngustă a blocurilor
tu și larma sturzilor din grădinile orașului
vă veți ipostazia
clipele sunt purtate în lesă ca un câine comunitar pe care nu îl revendică nimeni
iar noi tragem retușuri cu toamna aceasta
peste anarhia umbrelor îndrăgostite
apoi dăm foc frunzișului
nerisipit de ciclon
toamne se răsfiră se pliază devin
mai noi decât pantofii de carton ai morții
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre vin sau poezii despre ruj
Iarnă zurlie
ninge ca la Pitești dalb dalb dalb
cad păsări negre din cutii de scrum
pata din palme s-a înroșit amar
beau ceai cu biscuiți și recitesc Pușkin
orașul patinează în zigzag
latră toți câinii albi din mine
pe unul care scrie poezii
despre soarta ruptă-n colțuri/cuvinte vii zurlii/
ninge pe gura de canal
înfășurat în ziare omul de omăt
frânge cuvinte roșii înmuiate în vin cald
se aburește coama norilor
iar soarele este un schelet
de care fulgi se prind lucioși ca lame de oțel
e iarna care îmi place mie
cu franjuri galbeni atârnați de cer
iar sufletul de țurțuri pictat în efemer
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre iarnă, poezii despre țurțuri sau poezii despre zăpadă
Antonimi
Toamna
ce se așează, o desenezi abstract,
cu maci prin lanuri de porumb,
în flori de primăvară o îmbraci,
când frunze ruginite
doinesc suave spre pământ.
Îmi spui ca sunt copacii plini
cu flori de liliac,
mirosul lor te-mbată prin suspin,
eu văd doar crizanteme,
nuferi roz pe lac,
o toamnă blândă ce se așează
iar primăvara ta
ecou cu sunet antonim.
Din negrul cât era în jur,
am strâns lumini
și dorurile le-am împletit cu alb,
iar tot ce văd
că-i toamnă și-i sublim acum,
tu vii să-mi spui
că din rugina frunzelor
a înflorit din nou
alb liliac pe ram...
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre primăvară
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
- poezii despre sunet
- poezii despre roz
- poezii despre promisiuni
- poezii despre nuferi
- poezii despre negru
Reverberații
sufletul ca și ninsoarea se aburește din când în când
dar îți mărturisesc toți țurțurii albi mi s-au înfipt în cuvânt
și alunecă înspre un timp cu o mie și-o mie de glasuri
parcă aici sau acum s-ar prăbuși luna lin între iazuri
vin niște nopți /cu omăt înalt peste cruci/ când tremură zorii
poți răsuci lămâile insomniace ale mării?
ventriloc sufletul se așază în iubirile-monadă
și reverberează dintre apele mării dalb de zăpadă
sfârșitul vieții miroase a morți deghizate
în clovni gri
a cai despiedecați a pepeni necopți a sunete vii
ca șerpii-de-apă unduim printre zile efemere
ninge peste copertina lumii cu iluzorii mistere
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare
Toamnă
Frunze de rugină aruncate-n vânt.
Trist i-afară, cu nori ca de plumb
Și vântul azvârle o ploaie haină;
Sufletul meu e ca o floare străină.
În zări îndepărtate țipete de corb se-aud.
Prin covoarele de frunze nu se-aude al greierilor cânt.
Și soarele ca un june palid strălucind,
Pe cerul cel albastru ca o panseluță
El își aruncă ultima rază călduță
Spre pământul îngălbenind.
E toamnă, sufletele se deschid,
Precum a nufărului dulce floare
Când e primăvară sau când citind O tristă sau veche scrisoare.
E toamnă! Frunze de rugină aruncate-n vânt,
Prin frunziș nu se-aude al greierilor cânt.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre scrisori, poezii despre plumb sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Este toamnă!
Pleoapa întunecată a cerului
S-a coborât tăcut peste noi...
Copacii sunt goi...
Gene de frunze clipesc
Grăbite să-și încarce-n cărări
Argintul din zări.
Ude de lacrimi, covoare chihlimbării
Mustesc a gutuie,
Iar sângeri se scurg peste noaptea din zi
Dulce-amăruie.
Departe, un zumzet de voci -
Copii discutând despre teste banale...
Copii zugrăvind cu privirea
Simfonii de cuvinte
Despre cer, despre frunze și ploi...
Un clopot ca de aramă
Aleargă sprințar
Prin sufletul ca o hârtie.
Cine să știe?!
Se-aud troznind sub talpa privirii
Legile firii.
Fior... de fulger șficuitor,
În carnea cărnii coboară!
Oasele dor...
E tăcere și frig... este toamnă!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre legi sau poezii despre hârtie
Este toamnă!
Pleoapa întunecată a cerului
S-a coborât tăcut peste noi...
Copacii sunt goi...
Gene de frunze clipesc
Grăbite să-și încarce-n cărări
Argintul din zări.
Ude de acrimi, covoare chihlimbării
Mustesc a gutuie,
Iar sânger se scurg peste noaptea din zi
Dulce-amăruie.
Departe, un zumzet de voci -
Copii discutând despre teste banale...
Copii zugrăvind cu privirea
Simfonii de cuvinte
Despre cer, despre frunze și ploi...
Un clopot ca de aramă
Aleargă sprințar
Prin sufletul ca o hârtie.
Cine să știe?!
Se-aud troznind sub talpa privirii
Legile firii.
Fior... de fulger șficuitor,
În carnea cărnii coboară!
Oasele dor...
E tăcere și frig... este toamnă!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Rondelul toamnei pierdute
Vântul bând, îmi dă de veste,
Toamnă, toamnă din poveste,
Cu alaiul tău de frunze,
Te apropii de sfârșit.
Știu, iarnă, c-ai să vii curând,
Aud pomii, suspinând,
Vântul blând îmi dă de veste,
Toamnă, toamnă din poveste.
Îmi dăruiești fericirea ninsorilor târzii,
O mână ce-mi întinzi, o rugăciune,
E visul alb și cald de împlinit,
Iubirea-i ce ți-o port la infinit,
Vântul blând îmi dă de veste.
rondel de Dan Coblis din Nuanțe de alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre religie sau poezii despre infinit