Când se ridică şaua, se văd coastele.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-o lume

Oamenii voştri,
Sunt şepcile care se ridică!
Restul sunt urmele mele,
În universul cenuşiu...
Fiecare clipă a mea,
O aripă de condor,
Îmbrăcată cu pene de sânge,
Peste cerul de griblură şi stronţiu!
Chipul pământului,
Sunt coastele mele numărabile,
De la clasa-ntâi,
iar muştele, coastele,
Nu le devoră,
De lume...

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anatomie

Coastele mele ascund
o inima sumbră.
Rămâi în aur rotund.
Nu intra în umbră.
Nu deveni apropaele
unei zone funebre.
Rămâi pe clapele
dulcilor mele vertebre.
Pe coastele mele de soare,
acolo, rămâi,
pe suprafaţa strălucitoare
a mângâierii dintâi

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei surori medicale

Când o văd ce forme are,
Tensiunea se ridică:
Nu mă sperie cea mare,
Însă ce mă fac cu-a mică?

epigramă de Nicolae Nicolae din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul şi călăreţul

Calul şi-a uitat calul acasă
aşa că au plecat doar potcoavele
şaua
şi călăreţul.
Calul s-a întors să se ia
dar nu mai avea potcoave
şa
şi călăreţ.
Calul a plâns
potcoavele şi-au găsit noroc
şaua a căzut de pe şa
şi călăreţul şi-a continuat drumul...

Până la urmă calul a călărit
iar călăreţul a uitat de ce a venit!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ridică?

Cine ridică povara din mine
Când cuvintele sunt îngeri de lumina,
Cu rădăcină...
Cum se poate înălţa întreagă memoria
Spărgând zidurile frunţii cu toată furia?

Cine-mi poate lua dreptul de-a nu uita,
Când inima se frânge ca liniştea,
Când mâinile ce-mi întind ciocanul şi cuiele
Sunt aceleaşi ce mi-or dăinui numele?

Cine desprinde de flacari risipa...
Cine-mi ridică aripa?!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţuri

Şi văd, ceea ce alţii nu văd
Simt, mai mult decât arăt.
Mă îmbrac în nepăsare,
Am deja prea multe întrebări,
Care-mi dau eroare.
Aud şi liniştea apăsătoare,
Chiar şi când zgomotul din mintea mea,
Ţipă mai tare.
Sunt unde de frecvenţă joasă
Mă ridică, mă lasă.
Ating fericirea, apoi mă prăbuşesc în angoasă,
Miros flori de gheaţă,
Pe când, atunci, gustam din nectar,
Scot la lumină,
Sentimente mototolite
Din al inimii buzunar.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bator se zdrobeşte rău pe povîrniş, şi ciolanele aşa de tare-i împung în piele, cînd ici, cînd colo,
de parc-ar căuta un loc să iasă din trupul bătrîn şi ostenit. Corfele, desăgite în spinare, bleoncăne în
toate părţile, dînd să se desprindă de pe şaua mică, de lemn, şi pleoapele se lasă şi se ridică mereu
de pe cele două răni alburii ce-nchipuie ochii, ca şi cînd ar încerca să tragă-n sus o piele neagră ceacopere luminile stinse de mult.

citat celebru din povestirea Fefeleaga de Ion Agârbiceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şaua şi pe cai!

Să vezi cum se înfruntă politrucii
ce nu mai fac nicio ispravă-n ţară,
îţi sufli în sân, îţi faci semnul crucii
şi-ţi vine gândul să o tunzi afară.

Pe dinlăuntru simţi o apăsare
ca o durere veche care zace,
urcă apa-n picioarele de sare
şi nu mai poţi spera la nicio pace.

Ochii îţi zăbovesc pe o cupolă,
întristat se uscă sufletul de scai,
oricum rămâi năuc, fără busolă
ca să te salvezi, şaua şi pe cai!

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă zi

Când dimineaţa mă trezesc şi privesc la cer.
Văd soare, nori şi cum cad stropi reci din el.
Văd copaci şi câmpii înverzite,
Văd oameni harnici, cu suflete înflorite.

Când dimineaţa mă trezesc
Şi privesc în ochii tăi, mamă,
Văd atâta bunătate, văd un sfârşit de iarnă,
Care şi în sufletul meu încet se destramă.

Când dimineaţa mă trezesc şi deschid ochii încet
Şi văd cum o zi nouă se naşte, dispare orice regret.
Atunci mă simt ca Iisus în zi de Paşte.

poezie de Vladimir Potlog (29 martie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când a murit mama, satul natal, Tazlăul, s-a strămutat în amonte pe coastele Comarnicului. Şi nu mai ştiu cărarea spre el.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape de cel drag

La tine mă gândesc când valu-n soare,
Pe mări sclipeşte,
Când licărul de lună, din izvoare
Se oglindeşte.

Te văd pe tine când în drum, sub zare
Colb se ridică.
În bezne, când drumeţul pe cărare
E prins de frică.

Te-aud pe tine-n vâjâirea-adâncă
De val, în ropot
Adesea merg s-ascult când, stins, în luncă,
E orice şopot.

Cu tine sunt; de-ai fi cât de departe,
Sunt lângă tine.
Apune; stelele-n curând vor arde.
De-ai fi la mine!

poezie celebră de Goethe din Poezii (1957), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi cunosc ţara destul de bine, cunosc poporul nostru şi nu sunt aşa de îngrozit de viitor. Eu n-am văzut numai bordeie; am văzut sate, şi multe cu gospodării frumoase. Într-un trecut nu depărtat am cunoscut sate sărace şi ignorante, azi le văd bogate şi tineretul tot e luminat.
Alcoolismul mă izbeşte când îl văd întrupat în cei câţiva nenorociţi pe cari e firesc să-i întâlneşti oriunde ; dar mulţimea cea mare a poporului munceşte cu râvnă şi se ridică încet[...]

Mihail Sadoveanu în Răni sub mătasa cuvintelor - "Cercurile culturale" (1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce noroc pe omenire că Dumnezeu a făcut o singură Evă, când de fapt ar fi putut să facă din coastele lui Adam douăzeci şi patru!

aforism de Mihail Mataringa (21 mai 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bate şaua ca să priceapă iapa.

proverbe româneşti
Adăugat de Laura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu când mă uit la Colin Farrell îl văd pe Alexandru Macedon, când mă uit la Brad Pitt îl văd pe Ahile, când mă uit la Amza Pellea îl văd pe Mihai Viteazu. Sergiu Nicolaescu a adus istoria României în imaginea noastră, el înseamna toţi actorii României la un loc.

citat din Gigi Becali
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când văd

Când văd traducerea frumoasă,
Eu nu mai caut la modele:
Frumoasele, de când e lumea,
Sunt totdeauna infidele.

epigramă de Vasile Bogrea din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi

Bărbat şi femeie,-n pat, trăgând cu ochiul unul la altul:
trupurile lor relaxate, întinse şi obosite.
Bărbatul nemişcat, femeia respiră adânc,
coastele ei urcând şi coborând. Picioarele bărbatului,
desfăcute, sunt osoase şi noduroase. Şoaptele
de pe strada însorită se-nfăşoară-n jurul lor.

Aerul atârnă impalpabil în umbra grea
şi se strânge-n stropi de transpiraţie vie
pe buze. Privirile celor două capete alăturate
sunt identice, dar nu mai văd trupul celuilalt
ca atunci când s-au îmbrăţişat.
Abia se mai ating.

Buzele femeii se mişcă un pic, dar nu se-aude niciun sunet.
Respiraţia care saltă coastele se opreşte
la o a privire mai lungă a bărbatului. Femeia
îşi apropie faţa de cea a partenerului, buze lângă buze.
Dar privirea bărbatului rămâne-n penumbră, neschimbată.

Grei şi cercetători, ochii lor se cântăresc
în suflul respiraţiei care reînvie stropii de transpiraţie,
dezolanţi. Femeia nu-şi mişcă trupul,
suplu şi viu. Buzele bărbatului se apropie,
dar privirea rămâne aceeaşi, în penumbră.

poezie de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare pune bucuros şaua pe iapa vecinului.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporul rus... Când dorm îl văd, când mănânc mă gândesc la el, când beau – îl văd în faţa ochilor, întreg, mare, nu pictat şi fără sclipiri amăgitoare.

citat din Modest Musorgski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sexul şi pâinea

Când toţi dorm, o linişte ciudată de cal fricos
joacă umbre pe spinarea aurită a celui care se ridică şi pleacă,
se ridică şi pleacă, se ridică
şi pleacă,
se clatină lustra, semn că mai mult decât
dulceaţa acestor buze, goliciunea acestor cuvinte,
dezmierdarea acestui nume,
aud apa cum sună, făina de grâu cum se-adună,
truda morilor dincolo de deal, dincolo de aceste toate,
nimicuri.

Ştiu, din ea nu se muşcă, din ea nu se rupe,
în ea se adâncesc coatele, se scrie prohodul, se îngenunchează
în faţa celui care se ridică şi pleacă,
se ridică şi pleacă, se ridică
şi pleacă,
dezbină şi înmulţeşte.
Trebuie să alegi, hai, trebuie să alegi.
Persuasiv eşti, diavole, dar eu voi fugi de tine,
căci asta e datoria ta, să mă prinzi.
Iar dacă reuşeşti acum, când prin toate alerg aşa, nemişcată,
o lumină senzuală va intra în sfera aceasta născocită,
ca un cuţit sclipitor, ascuţit,
deopotrivă,
în sex, în pâine.

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!