Şaua şi pe cai!

Să vezi cum se înfruntă politrucii
ce nu mai fac nicio ispravă-n ţară,
îţi sufli în sân, îţi faci semnul crucii
şi-ţi vine gândul să o tunzi afară.

Pe dinlăuntru simţi o apăsare
ca o durere veche care zace,
urcă apa-n picioarele de sare
şi nu mai poţi spera la nicio pace.

Ochii îţi zăbovesc pe o cupolă,
întristat se uscă sufletul de scai,
oricum rămâi năuc, fără busolă
ca să te salvezi, şaua şi pe cai!

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La câtă filosofie zace în unii care nu au deschis nicio carte, aproape că îţi vine să îţi faci bagajele şi să treci graniţa...

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La câtă filosofie zace în unii care nu au deschis nicio carte, aproape că îţi vine să îţi faci bagajele şi să treci graniţa...

Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dimineaţa

ploioasă îţi vine să bei
cafeaua amară ca o viaţă
sorbi atent fără să sufli
azi te-ai hotărâ să nu sufli
-n cafeaua amară
pe o vreme ploioasă
dintr-un martie marţian
mohorâtă vreme de primăvară
înghiţi încet şi simţi arsura
arsura care în
lătură e cafeaua de dimineaţă
nu-i simţi aroma pe vremea asta ploioasă
îţi vine să te trânteşti în pat
cu o carte
-n mână sau
alături de o femeie frumoasă
să treacă urâtul de afară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă şi râs

nicio lacrimă
nu-ifurată de făţarnici
în schimb râsul
este molipsitor pentru toţi

vine vremea singurătăţii
care e mai mult o alienare
sau o crudă angoasă
fără lacrimă fără râs

nicio umbră
nu vine fără lumina
căzută peste fiinţe şi nefiinţe

niciun imbold
nu ne lasă aşteptarea
mai lungă decât este

lacrima şi râsul
sunt împreună
numai la bucurie lăuntrică.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii aşteaptă

Ameninţarea-i pe urme
o himeră pierdută pe drumuri,
vin anotimpuri nebune
fără oşteni,
fără arme,
doar cu vremuri potrivnice.
Nu poţi să fugi;
se urcă frigul în oase,
zăpezile se îmbulzesc,
sănii de vânt aduse de cai
n-au loc pe cărări.
Bunicii povestesc întâmplări,
ţes pânza florilor de gheaţă.
Copiii aşteaptă
şi visează cu ochii deschişi
o lume ce nu mai vine.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-au rămas ochii pe geam

Ochii mei s-au săturat de mine
ca o femeie sătulă de infidelităţi
cineva le strânge şi le dă mai departe.

N-am nicio măsură-n iubire,
s-a dovedit nici în durere la fel,
nimicul din mine se-înfiripă-n pofte.

Ultima dată am cules fructele,
căzuse bruma peste livadă şi eram grăbit,
noaptea am poposit în patul imprudenţei
şi n-am simţit nicio umbră.

Prin alunecarea zilelor în colivia iernii
mi-au rămas ochii pe geam
de parcă eram într-o altă lume
fără să ştiu cum am venit
şi de ce?

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (19 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc în ochii tăi

Vine noaptea cu întunericul rupt de vânt,
tu nu vrei să mergi mai departe
eu nu te oblig.

Priveşte-mă cum măsor paşii timpului
printre cuvintele poveştilor tale
şi nu le cred,
dar asta nu e o scuză.

Îmi frâng mâinile de suspiciune
şi mă rog pentru liniştea mea sufletească,
nu vreau să fac să te doară
rămăşiţele noastre de sentimente incerte,
caut în ele o rază de lumină,
dar am nevoie de mai mult
şi totul e o ruină
când mă atingi dezinvolt.

Privesc
în ochii tăi şi nu zăresc nicio stea,
cândva cerul nostru nu avea nori negri,
acum îţi coboară pe tâmple zăpezile iernii
şi mi-e frig,
atât de frig că am furnici sub piele.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

un bar gol.
un scaun.
nicio sticlă care să îţi contureze umbra,
care să îţi îmbrace uscăciunea.

te simţi patetic,
ca o poşircă în mâna unui general,
ca un tigru în mâna unui vegan ipohondru.

îţi vine să îţi iei luna în cap şi
să te arunci în primul cer pe care-l găseşti liber.

lumina aştrilor parcă atârnă de un fir de aţă.
neoanele îţi sugrumă tăcerea.
inutilitatea vorbeşte în ţine.
te umileşte/

nu trebuie să pupi picioare pentru a fi umilit,
trebuie doar să vezi nisipul zburând
iar tu rămânând tot acolo îngropat de propriile castele.

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scenariul jucat în fiecare zi

M-am născut vinovat pentru păcatul originar
aşa că sunt sortit lui,
mi-a rămas doar calea mântuirii
şi întruparea cu măsura din lucruri.

Mereu mă regăsesc în iubirea aproapelui
într-un oraş cu oameni străini
de care să-mi apropii
scenariul jucat în fiecare zi
de un actor cu aură de martir.

Pe fereastra mea se vede departe,
sub piele îmi înfloreşte floarea de crin,
nicio umbră nu-mi odihneşte în oase
zăbovind sub arbori numele soarelui,
să nu rămână pe pământ nicio urmă.

Din instinct mă înrobesc la cuvinte
şi din iubire îţi fac semne cu mâna,
să nu treci mai departe
de sufletul meu îmblânzit de aşteptare.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea de după '89

Lumea-i o clacă de afacerişti,
Nu-i nici dreptate-n ţară, nici lumină...
Românii sunt mereu mai pesimişti
Şi trişti, căci ştiu ce vremuri or să vină.

Din '89 totul merge prost!
Minciuni, hoţii, ardente idealuri...
Românul, biet sărac, tot ţine post,
Dar nu se-alege cu nimic, sărmanul...

Ce iei acum în piaţă când te duci?!
O chită de verdeaţă... Şi iei seama
Că nu mai ştii încotro s-o apuci
Şi-ţi vine să-ţi tai venele cu lama.

Când pleci acasă cu stomacul gol
Şi tragi de-ţi cântă maţul tricolorul
Şi-ai datorii la bancă, nu-i uşor,
Îţi pierzi credinţa, sufletul, umorul.

Îţi faci o clipă semnul Sfintei Cruci
Căci ştii că votul nu e votul tău,
De-aceea, vezi, îţi vine să te duci,
Căci eşti scârbit, român, de-atâta rău.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este nimic mai plăcut decât să îţi schimbi starea interioară într-o secundă prin schimbarea de perspectivă. Când eşti stresat că lucrurile nu au mers azi exact cum ai vrea să meargă şi simţi stresul, fricile şi supărarea cum te copleşesc, adu-ţi aminte că eşti în plin proces de învăţare şi că ziua de azi nu e decisivă, ci doar o piesă de domino. Cât timp înţelegi că e mai important să apari şi să îţi faci partea zi după zi decât să ai un şir de zile perfecte, când înţelegi ca să rămâi pe drumul măiestriei te va face încet şi sigur să nu ai competiţie, ştii că şi azi îţi poţi da voie să te relaxezi, să iei ziua aşa cum ţi-a fost dată şi să te poţi bucura de lucrurile mici ştiind că cele mari sunt acolo, te aşteaptă să faci drumul până la ele. Oricum ţi-a fost ziua şi cum se va termina, nu uita să simţi recunoştinţa pentru abundenţa în care trăieşti deja. Sunt multe lucruri pe care le ai şi le consideri normale şi fireşti, însă gândeşte-te un pic mai bine. Chiar ţi se cuvine totul sau poţi să apreciezi azi un pic mai mult ce ai?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când alergi îţi foloseşti picioarele. Când te îmbulzeşti, îţi foloseşti braţele. Dar când aştepţi, nu îţi foloseşti decât puterea de a spera. Şi aici e greutatea. Căci această putere se uzează şi ea, ca orice lucru. Şi în clipa în care puterea de a spera s-a uzat, eşti pierdut. Nu te mai salvează nimic, pentru că nu mai izbuteşti să aştepţi. Nemaiputând, trebuie să mori.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Andrada Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mine nu te poţi ascunde

Fată dragă, faci ce faci
şi tot în necaz mă bagi.
Eu mă ţin scai după tine
şi tu vrei să scapi de mine.

Atunci când nu vrei să-mi răspunzi
tu foloseşti tăcerea.
Eu îţi vorbesc, tu nu m-auzi
şi îmi sporeşti durerea.

Aşa ceva, nu se face.
N-am să mi te las în pace.
De mine nu te poţi ascunde.
Am să te găsesc oriunde.

Viaţa mi te scoate-n cale
cu sau fără voia ta.
Şi-ţi voi dărui drept floare
întreaga viaţă a mea.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm - rugă

Doamne,
iartă-mi apucăturile îndoielnice,
lasă-mi rădăcinile care mă ţin drept
şi gândurile care urcă odată cu ruga la cer.

Ajută-mi aproapele şi fă-mi prieten departele,
ucide-mi răul din invidie şi orgoliu
şi pace sufletului îmi dă.

Nesfârşite sunt posibilităţile tale,
include-mă între învăţăcei,
să împart cu semenii tot ce am.

Şi pune-mi semnul crucii
între semnele divine
la care mă închin
şi-mi las zălog pământului
trupul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulcea libertate

Mai demult, totul se intuia uşor,
ştiai de unde se mişcă lucrurile
şi unde-ţi găseşti femeia.
Te pregăteai din timp;
îţi îmbrăcai hainele potrivite,
aşteptai cu gândul priponit de scop,
ca şi cum nimic n-ar fi imposibil.
Îţi luai avântul necesar,
şi la capătul drumului
porţile erau deschise,
fie că aveai curajul să intri,
fie că nu...

Acum totul e imprevizibil!

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctor D

Doctor D îţi intră sub piele,
Te ţine pe ace, dacă nu dai lovele.
Ţintuit la pat, simţi cum pulsul vieţii oscilează,
Nu poţî schiţa nicio reacţie,
Ochii pătrunzători a lui D, atent te fixează.
Îţi monitorizează pulsul,
Te hrăneşte cu iluzii prin perfuzii,
Îţi schimbă sângele curat,
Într-unul viciat,
Cu VSH accelerat.
Îţi prescrie şi reţeta, parafată cu ştampila,
Doctorii, medicamente cu mila,
Mai că vezi, cum se rupe câte-o filă,
Ţi se vinde optimism într-o capsulă,
Calendarul vieţii o ia pe arătură.
Radiografia unui sistem bolnav,
Încheie lista de aşteptare pentru un transplant.
Bandaje pe rană, dar rămâne încă deschisă,
Plătesc sănătatea în valută,
Căderea banilor, stetoscopul ascultă.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără să vezi

În noaptea care pleacă la apus
Iubito, tot ce-a fost de spus, ţi-am spus,
Dar am uitat şi-i lucru nefiresc,
Să-ţi spun încă odată, te iubesc.

Din atâta forfotă amară
E umed, plouă mărunt afară,
Mă doare clipa ochilor căprui
Goana anilor ce trec, mă nărui.

Fără să vezi că-mi pare totuşi rău
Am poposit mai des la patul tău
Şi gândurile nu mă mai slăbesc,
Să îţi şoptesc într-una te iubesc.

Şi nu găsesc mai de preţ ofrandă,
Amândoi să citim în verandă
Ca-n trecut, poeme de iubire
Păstrate neşterse-n amintire.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul ca un vis

Să rabzi mai mult decât poţi
în umbra ei să nu te aştepţi,
să se fluidizeze durerea în lacrimi,

dospeşte înţelegerea ca pentru pâine
şi risipeşti credinţa în inimile altora

când în trup nu te mai răscoleşte ceva
deşi nu se ştie ce se poate întâmpla.

Iar gândul tău lăsat fără picioare
capătă contur de astru îndepărtat,

gândul tău ca o pasăre a universului
îi duce pacea pământului tandru,

gândul ca un vis ce pune semnul împlinirii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul îşi imaginează că într-o zi şi el va fi "sinele". După cum, în tot acest timp, tu nu ai fost, nu eşti şi nu poţi fi nimic altceva decât Sinele. Pentru gând, Sinele fie e veşnic acolo, fie e o absurditate, abstractă, care "DE FAPT", nu există. După cum pentru cel realizat; gândul, mintea e un mit. Iar Sinele e singurul fapt de o concreteţe Absolută. Tu cum de nu vezi asta? Cum de nu vezi că gândul care îţi promite că îţi va da Sinele; dacă urmezi condiţiile lui veşnic interminabile? De fapt, tot ceea ce îţi oferă gândul, e si mai multă "devenire", el nu ţi-l poate da, pentru că Sinele, libertatea fiind infinită este şi incognoscibilă! Dacă nu ar fi acum gândul care să te eticheteze, să te definească întru veşnica lui separare şi limitare, tu cine mai Eşti?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o seară de mai

Când s-a aşezat în genunchi
privirea era îndreptată în pământ,
în nicio parte
nu se întoarce nici dacă o atingi.

nu se întâmplă mare lucru,
tot ce se petrece în faţă
e o ceremonie dintr-un templu,

nu mă grăbesc,
mă simt cuprins în acest ritual
pe care nu-l înţeleg.

Dragostea se simte prin aerul aromat,
pătrunde toată prin trup,
nu am cu cine să o împart,
e ceva care nu te lasă
să priveşti în gol.

Într-o seară de mai
când rămâi surprins de ce vezi
şi-ţi place peisajul
îl sorbi din ochi.

Acasă te aşteaptă
povestea luminată,
ascultă cu ceaiul fierbinte
cum se închid florile,

tu surâzi mirată
într-un scenariu inexistent.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!