Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Adi Conțu

Timp de schimbare

Le-am complicat un pic pe toate.
De fapt... le-am complicat cam mult,
Crezând că poate-avem dreptate.
Privesc în jurul meu... ascult.

Era, cam totul, mult mai simplu,
Tot ce doream, tot ce trăiam.
Acum devine foarte amplu
Și mă întreb de-i ce voiam.

Începem toți cu plâns sau zâmbet,
Puțini se nasc cei ce doar tac,
Dar când apar, e totul foșnet
Și chiar din prima zi îți plac.

Cumva trăim doar la extreme
Și echilibrul e precar,
Vrem demonstrații, teoreme,
Nu mai trăim viața ca dar.

Poate fi simplu... nu mai este.
Pe undeva, nu este rău.
Putem trăi într-o poveste,
În vârf de munte... sau în hău

Simt că e timpul de-o schimbare,
Simt că e timpul să mai fim.
Avem o șansă... una mare.
Hai să-ncercăm să o trăim!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Citate similare

Adi Conțu

Dincolo de ușă

Te mai frămânți, te mai gândești,
mult prea singură trăiești
Și-ți cauți undeva o pace
Dar nu ești sigură -ți place

Vrei doar să fii cu cineva
Și poate alegi ce nu ai vrea
Eu te ascult, ce pot -ți spun?
Chiar de aș știi, la ce-ar fi bun?

Știu, viața este complicată,
Și n-o trăim decât o dată
Dar mă gândesc că e păcat
Să n-o trăim cu-adevărat

Să renunțăm de tot la vise
Crezând că ușile-s închise?
Și chiar dacă ar fi... ce dacă?
De ce s-o facem mai săracă?

Ți s-a trântit vreuna-n față?
Proptește degetele-n clanță
Și-o redeschide înc-o dată
E doar o ușă blestemată

Nu poți te oprești acum
nu continui al tău drum
De treci de ea, vei reuși,
Eu doar îți spun ce deja știi

Chiar de-am căzut, nu renunțăm,
Cum mai iubim, cum mai visăm?
E lungă viața, sunt ani mulți,
Și mă gândesc, tu asculți?

poezie de (14 iunie 2018)
Adăugat de Anna GheorghiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Șoapte de suflet

Doamne cât ne-am complicat!
Ce-o mai fi adevărat?
Cât mai e din ce a fost?
Cât mai are astăzi rost?

Mai iubim precum demult?
Mai e viața noastră cânt?
Mai dansăm precum dansam?
Fredonăm cum fredonam?

Nu mai vrem? Eu cred da.
Suferim de a uita,
Însă cred că mai putem,
Important este să vrem.

Toți simțim, puțin, mai mult,
Eu doar sufletu-mi ascult,
El chiar știe, învață,
Parcă-mi dă o nouă viață...

poezie de (26 iulie 2018)
Adăugat de Anna GheorghiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Cerșetorul de emoții

Am tot plâns lacrimi poeme,
Le-am oftat în vers, tăcut,
Am iubit năuc o vreme,
M-a-nălțat... și m-a durut

Cerșetor trăind emoții,
Clipelor le-am returnat,
Așa le trăim cu toții,
În credință... în păcat

Le furăm din nemurire,
Dar le dăm și înapoi,
Facem schimb, printr-o iubire,
Cam de tot ce suntem noi

Și mai pierdem câteodată,
Mai uităm tot ce-am primit,
E doar viața, e ciudată,
Ești urât... ori ești iubit

Așa vor mai fi lacrimi,
N-am de gând să le opresc,
Mă hrănesc cu dor, cu patimi,
Altfel... uit să mai trăiesc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Perfecțiune?

Vreau fiu perfect în toate,
Dar apoi stau și gândesc,
Oare îmi voi da dreptate
Dacă, poate, mai greșesc?

Este ea, perfecțiunea,
Chiar ceva ce îmi doresc?
Îmi șoptește rațiunea
mai stau să mă gândesc.

Ar fi bine bun la toate?
Mă ajută cu ceva?
O ascult, îi dau dreptate,
M-am pierdut pe undeva...

Pot fi geniu, pot fi suflet,
Sau iubire... sau nimic,
Pot fi versuri, pot fi cântec,
Pot fi tot... sau doar un pic.

Pot fiu perfect în toate?
Poate nu, poate că da,
Conștiința va răzbate,
Voi trăi și voi vedea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu mă feresc recunosc duc lipsă de oameni de calitate. Pur și simplu, acestea-s vremurile pe care am ajuns să le trăim. Tot mai puțin se pune preț pe ceea ce contează cu adevărat în viață. Tot mai puțini țin cont de conștiință și pun preț pe suflet, tot mai puțini acordă timp literaturii, poeziei, naturii; tot mai puțini știu facă diferența dintre bine și rău. Tot mai puțini știu să se respecte... Aceasta-i realitatea, iar exemplele pot continua la nesfârșit. Așa , dacă citești acest text și te numeri printre cei de bună credință, vreau știi mereu va exista o portiță deschisă în viața și sufletul meu pentru cei ca tine. Te aștept! Vă aștept pe fiecare în parte. Doar împreună, uniți în principii, vom mai putea schimba ceva în bine în jurul nostru. Nu-i mult pentru normalitate, s-ar fi putut mult mai mult, dar, ținând cont de anormalitatea în care am ajuns să trăim, e minimul de strict necesar pentru liniștea noastră sufletească. Măcar atât... Măcar pentru sufletul nostru putem face ceva, dacă pentru restul nu mai putem face nimic.

în Începuturi
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Complicat de simplu

Să fii simplu e complicat
Intr-o lume complexată
Să pară cât mai simplă
Complicând nesiguri
Simplități simple
Cercetând, judecând complex
Tot ce e prea simplu
Disecând maladiv
Un simplu gest
Să-i găsească o condiție
Căutând pentru simplu
Un complicat motiv
Motivând simplul
In scopuri ce nu sunt înțelese
Prea complexați fie simpli
Simplu e foarte complicat
In lumea complexată
De tot ce e simplu
O nebunie prea frumoasă
Simplitatea de a fi simplu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alberto Manguel

Putem să trăim într-o societate la a cărei temelie află cartea și, cu toate acestea, să nu citim, sau să putem să trăim într-o societate unde cartea este un simplu accesoriu și să fim, în cel mai profund și adevărat înțeles al cuvântului, cititori.

în Biblioteca nopții (2011)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Un cititor in padurea din oglinda" de Alberto Manguel este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -44.90- 22.99 lei.
Adi Conțu

Prea puțin a rămas

E timpul să pleci, nu vreau să mai stai,
Îmi ceri mult prea mult din puținul ce-mi dai
Și simt că mă seci și în praf transform,
Mă chinuie gândul, doare enorm

Sunt vorbele tale tăciuni ce mă ard,
Iubirea dispare, devine hazard,
Devine incendiu, doar flăcări și fum,
Ce-am fost împreună... acum este scrum

Ce rost să mai fim, prea puțin a rămas,
O ultimă clipă din ultimul ceas,
Nu vreau să mai dau iarăși timp înapoi,
Sperând repar tot ce-i vid între noi

Tu nu mai iubești și s-a dus ce-am avut,
Oricât aș spera, pare totul pierdut,
E timpul să plec, chiar de-mi spun n-aș vrea,
Degeaba mai stau... când dorești altceva

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Iubim la fel

Ne naștem toți, cu toți ne ducem,
Trăim o viață... cum putem
Ne bucurăm, cu toții plângem,
Dar bine știm, lacrimi nu vrem,

Cu toți avem copilărie
Poate ușoară sau mai grea
Ce zboară mult prea timpurie
Și ne trezim adulți în ea

Avem, mulți dintre noi, regrete
Că n-am avut sau n-am făcut
La fel avem ceva secrete
Ce mai ascundem din trecut

Atât de diferiți ne pare
poate suntem între noi
Unii sunt cer, alții sunt mare,
Unii-s cinstiți, alții-s vulpoi,

Avem comun un singur lucru
Deși ne pare că-i altfel
Un suflet ce-i divin și sacru
Cu care toți iubim la fel

poezie de (25 iunie 2018)
Adăugat de Anna GheorghiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nume pre... nedestinat

Trăim captivi de sine,
Nici chip n-am comandat...
Suntem pasaj predestinat!
Alegem doar ce-i rău... de ce e bine.

Ne naștem în alți ani,
Nu cei voiți de noi...
Putem fi unul, sau, sunt doi.
Putem sta în oraș ales, dar tot... țărani.

Nu suntem întrebați...
fim... băiat sau fată?
Ieșim, nepregătiți... deodată.
Nu noi alegem ce s-avem și să fim... frați.

Iubim, apoi albastru...
Dar nu ne-alegem ochi.;
Ursita-i simplu... un deochi.
Alegem de-a cădea, sau să zburăm... măiastru.

La piele avem culoare,
N-am stabilit-o noi!
Așa ne vom întoarce-n lumea de apoi;
Doar suflet, negrul alb alege... și onoare!

IQ avem genomic
ADN-eu unicat...
E testul de inteligent, sau de păcat...
Rămâne a fi un complicat, sau... ergonomic.

Răspundem "tic", la nume
Ce-i pus aleatoriu
Și crezi, el te va crea notoriu;
Îți construiești în jur, un fals... renume.

E-o șansă drum de asfalt;
E vale, plat sau deal...
Muncești, crezând în ideal,
Dar alții hotărăsc, nu tu... cât este de înalt.

Nici țara nu-i a ta,
E-o simplă întâmplare;
E-același loc din vremuri seculare...
E loc de rădăcini... de ele nu te poți îndepărta.

Există un singur cert...
Căci sigur vei pleca!
Nici data, nu o poți determina...
Decât de hotărăști tu singur... sau cu un expert!!!

poezie de (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Bine ai venit!

Un nou an, aceleași 12 luni.
Zilele sunt diferite...
Orele sunt încă pe drum,
Dar minutul îl trăim acum!

Multe clipe ne așteaptă,
Ca să le prindem din urmă.
Viitorul apropiat ne arată,
Că, timpul nu o să ne ajungă!

Ce a fost, a fost demult,
Azi este totul sau nimic!
Trecutul înseamnă mult.
Până mâine mai e un pic!

Un an nou, o nouă șansă,
Ca devenim mai buni.
O schimbare, o speranță.
BINE AI VENIT! De luni...

poezie de (1 ianuarie 2018)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul ne aleargă

Timpul ne aleargă din urmă, mereu
Și zilele trec, una câte una.
Acum privesc soarele pe cer, ca un zeu,
Doar clipesc, și-apare, enigmatic, luna.
Timpul ne aleargă. Veșnic ne grăbim.
Trebuie facem și una, și alta,
Trebuie mergem, trebuie venim...
Ni se-nvârte iute, nemiloasă, roata.

Timpul ne aleargă și trăim grăbit.
Facem doar ce trebuie, nu ce ne dorim.
Avem timp de ură, dar nu și de iubit
Si, clipă de clipă, câte-un pic, murim.

Timpul ne aleargă. Unde ne grăbim,
Din copilărie pân-la senectute?
Ne-am pierdut pe drum, abia ne vorbim.
Devenim, din oameni, doar ființe mute.

Timpul ne aleargă. Hai să-ncetinim
Goana după bani, după cariere.
Sufletul și trupul ni le obosim
Si scânteia vieții, încet-încet, piere.

Timpul ne aleargă? Nu! Noi alergăm!
Haideți să trăim iar, cu-adevărat!
Haideți ne pese, ne bucurăm
Si ne vorbim din nou, ca altădat'

avem prieteni și știm ce-i doare,
Să râdem, plângem, ne întâlnim
Nu doar când se naște sau atunci când moare
Cineva pe care zicem -l iubim.

Timpul nu aleargă! Doar noi, în galop,
Sărim peste "astăzi", nu îl mai trăim,
Făr-a ști când viața ne va spune"STOP"!
Si-acel "mâine" dulce spre care tânjim

Nu mai vine. Gata! Cartea s-a sfârșit!
Astăzi se întoarce cea din urmă filă
Si privim în urmă.... Oare am trăit?
Și nouă, de noi, ni se face milă....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Proza. Opere complete vol 3" de Angela Marinescu este disponibilă pentru comandă online la 31.50 lei.
Adi Conțu

Copii care uităm

Atât de sus urci, visând,
totul pare foarte mic,
Privesc în jos, înțelegând,
Cum fără Tine... nu-i nimic!

Și mă întreb de ce contăm,
Când ai putea și fără noi?
De ce accepți existăm,
Acum și-n ziua de apoi?

De ce ne ierți și ne ajuți,
Chiar și atunci când nu putem?
Știu bine Doamne, suntem mulți,
Ce te-am pierdut... sau nu te vrem

Dar totuși încă ne mai ții
În brațe, când nu merităm,
Ne dai suflarea, să fim vii,
Cu toate că-n păcate stăm

Atât de mare-i voia Ta
Ca noi devenim mai buni,
fim copiii ce vor vrea
Doar binele acestei lumi

Am te rog... ne iartă iar!
Răbdare ai... mai încercăm,
Nu suntem Doamne în zadar,
O știm prea bine... dar uităm

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Am ascultat

Mi-ai spus: devino poezie,
Am ascultat și uite-acum
Inspir, recit... o feerie
Expir în vers, iubire spun

Mă simt mai bun, parcă un altul,
Mi-e cerul sursă de frumos,
Dinspre pământ privesc înaltul,
Cum plânge lacrimile jos

Nu e doar ploaie, e un cântec,
Al mamelor ce ne-au lăsat
Să coborâm din al lor pântec
Și să trăim aici, curat

Suntem copii, este o joacă,
Mai și greșim, poate prea mult,
Lăsând ca timpul să ne treacă,
Din fașă până la adult

Trăim grăbiți, cumva prea aspri,
Uitând de rostul ce ne-ai dat,
Uitând de stele și de aștri
Și de albastrul ne-ntinat

Plecăm prea mult privirea Doamne,
Ne rătăcim în greutăți,
Uităm de vise și de toamne,
Ascunși de suflet în cetăți

Mi-ai spus: devino poezie,
Am ascultat, o dăruiesc,
E felul meu de-a-ți spune Ție
Că sunt aici ca să iubesc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Hai să trăim în pace

Fraților hai să trăim ca frații.
Chiar de nu vorbim aceeași limbă.
Căci părinții ne sunt carpații
Și vatra țara noastră sfântă.

Trăim pe o palmă de pământ.
Ne -am născut toți într-o țară mică.
Hai să o iubim
Și de nimeni să nu avem frică.

Căci frica naște ură,
Hai să nu ne mai dușmănim.
Chiar de nu avem aceeași cultură
Uniți toți trebuie să trăim!

Fraților hai să trăim în pace,
Chiar de nu suntem de același sânge.
Căci ca o mamă bună țara noastră
Pe toți la pieptul ei cu drag ne strânge.

poezie de (19 iulie 2020)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Lumea-n care nu mai sunt

A dispărut întreaga lume,
Însă cumva eu încă sunt,
Același om, același nume,
Dar altfel, pe un alt pământ.

Mirat uit în jur și-mi pare
Că s-a schimbat parcă ceva,
Nu-i nici mai mică, nici mai mare,
Dar avem loc cu toți în ea.

Încet, încet, apar alți oameni
Un zâmbet au pe fața lor,
Nu mai sunt rase, ci doar semeni,
Ce doar iubire par vor.

A dispărut o lume-ntreagă,
Și-a luat cu ea ce-a fost mai rău
Ce n-a putut timpul să dreagă
În gândul meu, în gândul tău.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot ceea ce vrem sa fim

Suntem doar două existențe,
Mari și mici în universe
Pline de vise și dorințe
În multe alte multiverse!

Suntem ființe sau poate corpuri cerești,
Suntem unul sau suntem doi,
Suntem real sau doar povești,
Tot ceea ce suntem, suntem noi!

Poate trăiam precum două stele
Sau doar precum o simplă taină,
Poate eram doar praful ieșit din ele,
Sau trăiam doar precum două firicele de lumina.

Sau poate trăiam precum doi zei sau prinți,
Într-o lume plină de sfinți și regi.
Atât de frumos era totul, aveam doar aur și arginți,
Sau poate nu ne lipsea nimic și n-aveai cum negi!

Însă acum un lucru e clar trăim precum două ființe,
În trupuri omenești atât de neînțelese;
Ne iubim cu inima și a două conștiințe
Și a două suflete cărora unul de celălalt să le pese!

Acum veninul tău curge prin ale mele vene
Și cât suflet tu ai pus
În mii dar și vieți eterne
În mușcătura de pe gâtul meu, nu e de spus!

O așa mare iubire, farmec plin de mult amor,
Un dulce gust de amar și fericire
Se ascunde-n al nostru dor,
Un amar al distanței noastre în neștire
Și fericirea resimțită la fiecare revedere,
Oferă o speranța atât de mare, totodată, nebunie!

Resimt sărutul tău pe buzele mele,
Nedescris, pare doar lapte și miere!
O nouă viață noi am scris cu întâmplări bune dar și rele,
Însă privește-ne pe noi acum trăind împreună vieți eterne!

Mă săruți și muști iar,
Mă înnebunești tăcut,
Veninul tău curge, îl simt precum un aprins jar
Îmi arde în vine, simt pierdut...

Iar muști de buze acum, te strâng în brațe,
Îți simt pielea ta cea fină,
Mângâi trupul tău divin între ale mele brațe!
Te pot privii a mea regina!

Ești acum muza mea adevărată,
Portretul incredibil al veitii mele
Și totodată, iubita mea, îmi ești totul dar și artă
Aerul pur și veninul din ale mele vene,
E nimic, dar totul în comparație cu viețile noastre trăite împreună eterne


Vieți, veacuri, veșnicii și eternități împreună!
Numai noi doi pentru eterninate ne vom iubi oriunde în lume și în galaxie sau univers chiar și pe Lună! Te iubesc!

poezie de din Creatie proprie cu drepturi de autor, varianta cu diacritice ! (13 iulie 2019)
Adăugat de Rusu Florin-TeodorSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Suflet de vers

Sunt poate totul sau nimic,
Pot fiu mult sau doar un pic,
Un sub-atom sau univers,
Dar eu de fapt sunt numai vers.

Cuvinte simple-n ritm de dans,
Îmbrățișate în balans,
Ce numai muzică așteaptă
Și suflete încet deșteaptă.

Sunt o iubire fără trup,
Din 'nalt de ceruri mă tot rup,
Plutesc ușor fără de chip,
Ca dragostea s-o înfirip.

Pot fiu totul dar nu vreau,
Ascuns în poezie stau,
Aici e locul meu acum,
De-aici iubirea pot s-o spun.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

La 10 ani voiam să fiu mai mare, Doamne,

cu mult mai mare
poate cu 10 ani
sau cu 20 de ani
îți ceream să mă înveți cresc
cât ai bate din palme
uite așa
pun vis peste vis
și rodească

la 20 de ani voiam să mai păstrez din copilărie
dorm mai mult
să nu mă înec în plâns din pricina iubirilor nereușite
fiu cu 5 sau cu 10 ani mai mică
deja îmi era teamă de ziduri
voiam să rămân
cu pumnul meu de țărână
nelucrat
pus într-o parte a lumii

la 30 de ani voiam să opresc timpul
cu inima îmblânzită
ca un arc de cerc
și obrajii mângâiați de începutul firesc
al poeziei

la 40 de ani voiam să nu intru în panică
văd totul atât de clar
nu mai pot avea 10 ani
nici 20
nici 30
și așa voi spune și despre 40
au devenit niște cifre
pe un segment
aparent neliniștit
numit...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Doar o iluzie...

De când ne naștem și până dispărem, trăim o viață
de iluzii
Suntem tentați de multe ori ne complăcem în confuzii
Avem în noi o genă anume, de la strămoși e moștenită
Și încercăm, evadăm dintr-o perioadă deja trăită

Am vrea să fim artiști de cinema sau poate sportivi
de performanță
Trăim o veșnică iluzie, fără vrem, cu multă nonșalanță
Privim și admirăm un mare pianist, și ne visăm
cântând cu sala plină
E o iluzie ca multe altele ce am trăit, doar noi suntem
de vina

Ne facem planuri despre cum averi s-acumulăm,
trăim o stare de adicție
Suntem orbiți, suntem confuzi, nu ne mai pasă nici
de dicție
Ne îmbrăcăm ca niște clovni, cu haine în care parcă
suntem goi
Suntem in ton cu moda, o altă stare de iluzie,
ne îmbrăcăm de la gunoi

Ne facem planuri, acumulăm averi pentru nepoți
Cu toate că ce-avem acum, e suficient pentru noi toți
Și am adus în astă lume tot mai puțină hrană spirituală
Suntem preocupați în mod curent prea mult de
partea materială

Dacă am fost săraci, acum cu disperare vrem să fim
bogați
Dacă în foame și întuneric am trăit, acum părinți și frați
Suntem înverșunați să-i depășim pe toți, trăim o altă
stare de confuzie
Nu vreau eu sfaturi vă dau, dar credeți-,
e o iluzie

Tot ce-ai construit, ai disperat, clipe de stres tu ai
acumulat, ai fost neliniștit
Căzut pe gânduri, nici nu mai știi ce a fost bine sau
unde ai greșit
Ai existat ca o clipită ce se zbate între eternități,
fără ai mai multe vieți
Acum în fața voastră recunosc, că am trăit
Doar o iluzie...

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook