Neputând...
... cu mâinile întinse
ex-terrice mesaje,
pe planeta ninsă,
mi-aștept mariaje.
... îs cu ochii spre cer
poate am zbor, exil,
veșnicul ce-l sper...
efemer, e-ostil!
.... alerg mult sub soare
din întâia-mi zi,
m-adăp din "izvoare",
să-mi găsesc, ce-oi fi?!?
... plâng, urlu, vorbesc,
să m-audă lume...
ce-am pe suflet cresc,
ori îmi îngrop nume.
... tac și-ndur pe-ai mei,
cei ce mă ignoră
c-un statut de zei;
semenii mei, floră!
... cifre mă consum,
foc mă scade, ardent
m-arunc zar... m-asum;
"loser" impotent!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre zaruri
- poezii despre vorbire
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre planete
- poezii despre ochi
- poezii despre ninsoare
- poezii despre mâini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Steaua ochilor mei
Te oglindeai, zâmbind, în ochii mei
Și deveneai, în ei, o floare-albastră
Când începea, demult, iubirea noastră.
Erai strălucitoare-n ochii-acei
Ca steaua ce-i a cerului regină
Când zorii se revarsă în lumină.
Iubita mea, trimisă-n dar de zei,
În suflet, pe vecie să rămână,
Lumina ta, de-atunci îmi e stăpână,
Iar tot ce-ți cer e, doar, să nu îmi iei
Din ce mi-ai dat, nimic, nicio scânteie
Din aura ce-o ai, iubită zeie
Și să privești, zâmbind, în ochii mei.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre stele sau poezii despre monarhie
Acvilă
Privesc din vârful crucii, din Bucegi,
Atâtea șerpuiri de pași din cratere, alungite
Pe asfaltul cu omeniri rulând neostenite
În dute-vino... epuizant în logici să dezlegi.
E ca o nebunie, butoiul fără fund
Ce-l umpli, se golește, de ce s-ar aduna,
Că plinu-ar fi făcut din ce-a fost pus și-ar sta
În loc... de vânzoleala adesea în muribund.
Nelămurit, m-arunc, în vidul ce se cască,
Doar suflet, mă ținând ca un elastic sacru,
Ca să planez mistere pe rând, acru cu acru...
Din minți obișnuite pe fund să se târască.
Eram, c-am și uitat să mă dezvălui, vultur
Și nu cunosc mai mult, decât ce-i semeția,
Înaripări de azur, frizante în armonia
Ce numai cer o știe... Că-n zbor, pământ îmi scutur...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vulturi, poezii despre uitare, poezii despre nebunie, poezii despre minciună, poezii despre logică, poezii despre cunoaștere sau poezii despre cruce
Ridicat la cer
Sper să am sufletul atât de mare,
Ca atunci când trup nu voi mai fi
Să umplu ceru' între stele, galaxii...
Să le simt toate aproape, ca un soare.
Am cerul plin deja, că-l tot privesc
Și-unit voi fi cu ai mei, ei buni la fel,
Ce plin fac de lumini, din ei, nițel,
Cât muză să îi am, să-i povestesc.
Până atunci mă umplu roci căzute,
Mesaje meteorice, de neclintit speranțe,
Să-mi țină cald ce zile-am, de vacanțe,
Până mă întorc înspre treburi nevăzute.
V-aș lua de-acum de mână, căzători
Să fiți, nu un timp, o singură minută...
Pe dragoste s-o faceți o redută,
Să stăm pe boltă alături... veșnic lucitori.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vacanță, poezii despre trup și suflet, poezii despre timp, poezii despre roci sau poezii despre Soare
M-arunc în mare...
Ochii mei licăresc mai mult,
din nou viața grea eu o ascult,
nu mai vreau nici un gând,
că mă face ca totul să vând.
Să vând visele, speranțele,
să-mi vând și frumusețile,
s-ascult vrăjitoarele cu vrăjile
și demonii cu dezmățurile.
Din nou m-arunc în mare
și văd stânca rece și tare,
aș vrea din nou la înălțime,
dar nimeni nu mă ține.
Acum totul din nou mă doare,
și privesc stelele în zare,
iar acum năframa-mi cade
și văd viața mea cum scade.
poezie de Eugenia Calancea (17 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre stânci, poezii despre gânduri sau poezii despre frumusețe
Valuri de mare
Cum pot să scriu dragostea pe un petec de cer
și cerul să simtă și cerul să-mi spună, sper,
cum să scriu iubirea și să n-o pierd în eter,
să pot descoperii pașii spre al ei ungher.
Cum poate marea rosti cuvântul iubire
când valul mă-ntoarce iar într-o amintire
și tulburată se-agață c-o rătăcire
de stâncile care rămân în nesimțire.
Nisipul mă arde mocnind jar sub picioare
și stâncile se plâng devenind luptătoare
și pașii mei străbat faleza fară soare
și ce-a fost ieri, a fost o clipă-amăgitoare.
Încă mă simt și simt durerile alpine
și parcă mai ieri mă plimbam vesel cu tine,
acum cerul, marea, ar vrea să-mi facă bine
dar nisipul mă arde cu jarul din mine.
Nu mai sper ceva și speranța mi-e pe moarte
și aș vrea să merg fără tine mai departe,
aș vrea să zbor lângă pescărușul din zare
și lângă el să-mi găsesc liniștea din mare.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre picioare, poezii despre nisip, poezii despre moarte sau poezii despre durere
Zbor de fluturi
A trecut atâta vreme
C-am uitat să mai socot,
Am uitat a mă mai teme,
Și din suflet să te scot.
În noapte vorbesc cu luna
Și cu stelele vorbesc,
Aș vrea pentru totdeauna
Cu ele să mă sfătuiesc.
Cer păreri, ele-mi dau sfaturi,
Îmi arată calea bună,
Și plec într-un zbor de fluturi
Departe de-a ta minciună.
Voi cunoaște poate teama
Iubirii ce nu corespunde,
Și poate îmi voi da seama
Că nu mă mai pot ascunde.
Ies în față, lupt cu viața
Vreau să las în urmă totul,
Să-mi recapăt iar speranța,
Să-mi găsesc în viață rostul.
Zbor de fluturi mi-e iubirea
Și ades o poartă vântul,
Face să îmi pierd gândirea,
Uneori chiar și cuvântul.
poezie de Răzvan Isac (25 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt
Când tac, vorbesc
Când vorbesc de fapt tac
Când tac și ascult, vorbesc
Ceea ce nu am să cunosc
De mereu am să vorbesc
De nu am să tac si vorbesc
Fără să ascult, să vorbesc
Ce eu nu pot să vorbesc
Neavând gândul celui ce-l ascult
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parte de popor
Mă închin la firul, plin cu noduri de necazuri,
de care mă agăț și ce mă trage, suflet de atâtea viziuni
-înmormântate doar de-o glie în șipotinde iazuri-
ținute în zborul de cocori colilii înveșmântați, pentru ai mei buni
și simt răspuns în palmele crispate de speranță
să nu-i las doar în somnul lin, de veci...
să trag din gândul, în filete împletite, a lor romanță,
cântată imn, schimbat prea adesea, magistral de vise, acum poteci...
îmi fac colac de sfoară de la tei și mi-o pun vers,
ce-l țin pe frunte ca un laur... și cutremur naște,
că dau de laț cu înăbușire de trecut neșters,
ce vreau să-l țin un manuscris, ca Biblia, să-l renasc Paște.
Nu știu de ce m-alătur parte la trecute oase
și, aldin, îmi pierd statut de drept, cu ai mei leat...
e, poate, că popor e-un simbol, cremenea fără crevase
și vreau să fiu ca ea, pentr-o scânteie, un neam înflăcărat.
Rămân în rugă, îngenuncheat, să nu fiu parte țării... un păcat.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre viziune, poezii despre versuri, poezii despre tei sau poezii despre simbolistică
Dă-mi, Doamne!
Dă-mi, Doamne, un pic putere
să nu pot la nimeni cere
nici avere, nici demență,
nici ajutor, nici clemență,
lasă-mi capul să mă poarte
din aproape spre departe,
cugetele fie-mi grijă,
tânguire ori dirijă,
picioarele neclintite,
gândurile necăjite,
bine-nfipte și-ndreptate
către tot ce duc în spate,
că-mi este povara dulce,
ce-am construit să pot duce,
doar eu port vinovăția
că mi-am clădit măreția
doar pe puterile mele
cu muncă și temenele,
că munceam din zori în noapte
doar cu rezultat la fapte,
munceam azi ca fiind mâine
și pe-o felie de pâine,
munceam azi chiar pe un leu,
mă știa doar Dumnezeu,
sufeream epuizare
doar să-mi cresc venitul mare
pentru mine, pentru-o casă,
pentru ce-am lăsat acasă,
m-am căznit ca să tot strâng
să nu-i văd pe-ai mei plângând,
să nu le știu suferința,
parcă mi-am pierdut credința,
nu mai știu ce-i bucuria,
lacrimile-mi sting robia,
sunt lacrimi de fericire
că m-oi duce-n nemurire,
iar ai mei m-or pomeni:
rudele și semenii.
rugăciune de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viitor
- poezii despre suferință
- poezii despre sclavie
- poezii despre rude
- poezii despre religie
- poezii despre pâine
- poezii despre prezent
Părinții mei
Vă tot aștept, din nou, să stăm sfătoși de vorbă
Despre cum este în rai; de ai totul, ce vrei,
De sunteți împreună și mama face ciorbă...
Și dacă vă iubiți, la fel, părinții mei?!
S-a scurs atâta timp, fără să vă revăd
Și n-aș vrea să vă uit; din minte-mi pun condei
Să vă refacă chipuri... La voi nu e prăpăd?
Sau de-i, nu-i bai?... La braț sunteți, părinții mei!?
Pe-acolo ce se spune, cum timp vi-l petreceți
Și cine vă ascultă povețele-n crâmpei
De moarte pentru viață, ce-n șoapte le-ntorceți...
Vă șușotiți și-acum, cu drag, părinții mei?!
Vă pun o întrebare, așa copilărească,
Că încă-mi sunt copil; pe-acolo-s porumbei
Să-mi puneți un mesaj, sau îngeri să renască
Suflet... Suflet ce-l am din voi, părinții mei!?
... Și-acolo, e vacanță sau tot munciți într-una
Și cui mai dați bomboane, cui întrebați; "Mai vrei?"...
Vă mai mândriți cu mine? Cine mai sună acuma
De peste mări și țări?... Vă e dor, părinții mei?
Și dacă ați plecat, n-ați luat bilet retur
Să vă întoarceți, iar, la ce vi-i drag, ca zei?!...
Chiar laici de-ați fi fost, sau sfinți, să dați un tur;
O mângâiere doar, s-o simt, părinții mei!
Că știu, voi n-ați avut atâta timp de voi,
Poate-o să-mi spuneți mie și eu la alor mei
Cum pot doar în voiaj să scap de rău, nevoi
Și să ne întoarcem toți, c-am timp, părinții mei?!
Voiam să știu și dacă singuri sunteți pe-acolo,
Sau vă aveți cu toții -frați, veri, toți îngerei-
Ca să le spuneți voi -că am vocea în tremolo-
Că un dor nebun mă ia, să vin, părinții mei!
Să-mi spuneți voi, curat, de viața chiar există
Și trup de e-o himeră, ce mi-o ador?!... Și ce-i
Mai important să fac, cât încă pot; o listă,
Să vă aduc de-aici, din iad, părinții mei?
Să știți c-am învățat cum pot să fac, să zbor,
Căci pot pe nori să sui, chiar dacă norii-s grei
Și pot să iau, datornic, o scară să cobor
Plin brațe tot, de daruri; voi doi, părinții mei!
Mă uit pe cer; oh, plouă cu lacrimi, dragii mei!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre învățătură, poezii despre îngeri, poezii despre voce sau poezii despre vară
Odată
Cu cât nostalgic peste timp gând lunec
Palmele întinse, cu inima toată
Din nou să te adulmec,
Parcă ar fi ieri, odată.
Alerg a vieții cursă spre înapoi
Să împușc eșecuri cu încărcătorul roată,
S-adun soare din zile fără ploi,
Să fiu iar, cum odată.
Citesc înfrigurat tomul, de la sfârșit,
Cu frica de coperta depărtată,
Să aleg doar litere ce spun... iubit,
Ce l-am crezut, singuru', că-i... odată.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre sfârșit, poezii despre ploaie, poezii despre lectură sau poezii despre inimă
Trăsătură de pensulă
Sortez speranțe în culori multicolore
Și gând, cu pensulă, îl întind în guașe,
Să astup din țesături negre apanașe
Ce tot îngrop în abisuri, ramplisând amfore.
Aștept un infinit să mă destup șampanii,
Să îmi sparg bule craniul de atinsele ajunsuri,
Să-mi explodeze viață în plin de mii răspunsuri,
Ce-am întrebat mereu, mărșăluind campanii.
Mă denumesc răbdare, ce-o depășesc cutumă,
Că parc-am oprit timp, ce-l știu că nu oprește
Causticul, ce raclă sapă pân-o sfârșește,
Când spațiul e deja plin de statuete-n humă.
Semnez în colțul ramei parcurs indescifrabil
Ce spânzură de un cui, înfipt până la floare,
Fără să spargă zid... tabloul oarecare
Ce poartă o lume în el, unic, irepetabil...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șampanie, poezii despre spațiu și timp, poezii despre prăpăstii, poezii despre negru, poezii despre infinit sau poezii despre flori
Si stele cad din ochii mei
Luna de pe cer aș vrea
Să strige acum în locul meu
Ce dor îmi e de chipul tău
Și te iubesc "suflet al meu"
Și-n seara asta-s fără tine
Și stele cad din ochii mei
Dar tot mai sper la nopți senine
Că reapar prin norii grei
Sunt tristă iar că tu nu poți
Să te cobori acum pe-o rază
Și să veghezi la chipul meu
Cum ai facut o viață-ntreagă
Speranta-n suflet nu dispare
Că în curând vei apărea
Să ne iubim o viață-ntreagă
Așa cum sufletul o vrea.
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre seară, poezii despre nori sau poezii despre noapte
Dar
Este doar "însă"
"sau" un X de "ori";
Ne lasă-ntrebători
șansa ascunsă!
E poate "ci",
cum poate "căci";
ce-adesea îl invoci,
la a nu știi...
E și un "dar" -nu din eroare,
eternul de cadou
ce muritor face erou-
Provoacă încântare!
E-o hărazire
"poate", de talent;
să ieși din nulul impotent
spre nemurire...
Implacabil, "însă",
este-o negație;
Refuzul sau interpelație
cu explicație sau nepătrunsă.
E deci și- "a fi";
răspuns și întrebare
-celebră, dar și pentru fiecare-
ce niciodată nu vom ști.
E-o demi-întrebare;
"dacă" iubești mult,
o viață, cu tumult...
"O fi oare"... o sanctificare?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre talent, poezii despre greșeli sau poezii despre cadouri
Pierdut icoană
Ce zgomot surd îmi dă fiori
Și-i repetat și-i miez de noapte?...
Stau cu prieteni la o carte,
Cum stau în viață adeseori.
E un sinistru neînțeles
Ce bubuie în suflet, tâmple,
De mister ce-ar putea să-ntâmple
Pe-asfaltul morții-n contrasens.
Am parcă o străfulgerare
De suflet ce-mi cedează straniu;
Aieve aud geamăt în craniu
Și fug în buhăit ce doare...
Alerg, nu știu de ce am frică
D-un neștiut ce-l presimt rău...
Mă-ndrept ca sunet spre ecou;
Simt inima că-n hău îmi pică.
Impact după impact din nou
Văd roți ce sfârtecă din trupuri
Cum solzi din aripi își pierd fluturi...
Mă metamorfozez erou...
... M-arunc printre mașini nebune
Ce aleargă, calcă și zdrobesc
Două grămezi... și izbutesc
Să văd în noapte două... urme.
Nici nu mai sunt forme umane,
Doar două umbre de movilă;
Întrezăresc cu greu copilă
Turtită-n sânge și creioane...
... Are-un rucsac împăștiat
Cu coli, caiete de desen
Și lângă trup de-om mutilat
Stă o icoană veche-n lemn...
... Și plâng și țip și vreau să mor;
Îs în prag să fiu zdrobit de faruri
Prin negura cu moartea-n daruri...
Mă doare capu-ngrozitor!
Mă uit pierdut în sine, în jur,
Urlu la nebunia fugii;
Nimeni n-ascultă țipăt rugii...
Le caut suflete împrejur.
Aud sirene și amorf plec,
Mă-ntorc în lumea celor vii;
Îmi văd ghiozdanul la copii...
Mă mor, în lacrimi mă înec.
PS.
Pierzare-n duet în timp real pe DN1,
Într-o noapte de groază din 2001.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre sunet, poezii despre promisiuni sau poezii despre prietenie
Înrolat
Sunt înrolat ție până la moarte
Să te păzesc de cuceriri, de asedii;
O santinelă-n cart cu armele de toarte,
Fără de schimb în gândurile-mi sedii.
Sunt pas de marș în veșnică patrulă
Să-ți țin speranțele pe aleile ce calci
Și-ți port rezervele de vis; îs o caraulă
Ce-aștept, în zână timpul să-mi descalci!
Târâș îți șterg din urmele lăsate
Să nu te ajungă nimeni să te atingă;
Să te-apăr lumii, înnebunită de păcate,
De te-ar găsi dorințele să-ți stingă!
Mă scol cu noaptea-n cap, mă culc cu ora
Să-ți trâmbițez silabele din nume;
Că numai tu ești odă, sunet tuturora
Și fără tine nici n-ar exista vreo lume!
Ies zilnic la raport, căci Creatorul
De uită c-a dat stelelor candoare
Se poate pierde; veșnicul începătorul
Neștiind că îngerii-s făcuți din tine floare!
Mi-am depus jurământul de soldat
Să-mi dau din viața ce-am de împrumut
Să ți-o dedic trezor, oh, temătoare de apărat
Ce-am tot visat să te-am... și nu știu de m-ai vrut?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare sau poezii despre ore
Steag
Stau în înalt, bătut, spânzurat de-o roșie cravată... pionier,
Nu dogme, simt mătasea roșie de sânge, al meu, ai mei
Și vreau să stau așa, ca un pilon, un obelisc, să sprijin bleu de cer,
Iar palme-ntind să ar brazde galbene, la grâu, la păsări mei.
Mă zbat în vânt, nu știu nimic de ger, sunt un torid,
Căci port pe piept din galbenul exploziei de soare,
Mă înmuind doar lacrima adunată de la neam, albastru avid
Să fiu, de reavăn, să mă torn medalii când erou în roșu sânge-mi moare.
Sunt pânza în fir de aur, ce-au țesut-o ochi cu ochi femeile-mi, în milenii,
Cu ochii plânși pentru bunici, copii, tați... roșii îndreptați spre astru
Din bolta albastră, oglindind pământ, ce l-au iubit, țărâna de vedenii,
Ce-o acoperă, sfințită în curcubeu, de vise în roșu, galben și albastru.
Și, mort singur de-oi fi, din os rămas o să-mi port sus pe boltă steagul, în sihastru...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre galben, poezii despre drapel, poezii despre albastru sau poezii despre tată
Spovedanie
Sunt generația salutului pe stradă
Și îmi dau locul altora în tramvai,
Sau mâna la bătrân ce stă să cadă...
Sar iute-n ajutor la strigătul de "Vai!".
Mă închin cu frica sfântă să fac rău,
Dar judec popii șarlatani și avari!
Nu uit c-am jurat țării, s-o apăr, la Bacău...
Mi-am educat copiii; nu-s doar mari!
M-am străduit cu sârg să fac o școală
Și m-am dedat leal să împart știutul.
Am iubit sincer, suferind până la boală...
Și n-am vreo frică să-mi scriu zilele, trecutul.
Respect contractul strânsului de mână
Și nu mă mint nici singur, eu, pe mine.
Dau sângele ce-l am curgând în vână
Și plâng năpăstuiții când mi-e bine!
Sunt un fidel, la cinste sunt statornic
Și țin ascunse proprii suferințe.
Mă dărui tot aproapelui, sunt dornic
Să îi împart vise... ce-mi devin dorințe.
Sunt melancolic, am iubite nostalgii;
Nu pot uita nicicând pe-ai mei, părinții.
Plâng simțuri ce-s sublime în melodii...
Și amintirile de oameni îmi sunt sfinții.
Mă las pe mine să dau câinelui o pâine
Și țin cu suflet la prietenii de-o viață.
Mă încrâncen crez, c-așa va fi un mâine;
Un pic din ce-s... când cald, voi fi de gheață.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre frică, poezii despre școală sau poezii despre zgârcenie
Ochii
Când ochii mei
Se întâlnesc cu ochii tăi,
Se luminează zările,
Se purifică apele
Și pornesc lacrimile
Fericirii spre infinit.
Când ochii mei
Se întâlnesc cu ochii tăi,
Dezlănțuim unirea
Cerului cu viața
Și noi ne transformăm în
Lumina divină,
Ruptă din tine, Soare,
Care distruge ura din Război!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unire, poezii despre război, poezii despre fericire sau poezii despre apă
SMS de copil... de dincolo
Ascultă mamă, nu mai plânge,
Căci seci... și-ai dat tot ce-ai avut.
Știu, inima-ți de piept se strânge
Doar gând la gând că m-ai pierdut.
Tată, mă iartă, nu ți-am spus
Că o să plec fără de veste...
Și-ai rămas singur, ți-am răpus
Speranța să-ți fiu ce-ai fost, peste.
Prietenii mei buni, lăsați
Cu mai puțin suflet deodată,
Să nu rămâneți supărați
De nu-s l-apel, ori ocupată.
Colegii mei, când stați la ore,
Să-mi luați măcar un timp notițe,
Scrise-n culori, multicolore,
Să-mi colorez arse cosițe.
Iubitul meu, nu mă uita,
Chiar de nu-mi țin promisiuni
Că-o zi poate-aș fi fost a ta...
N-am stat nicicând de-un vineri, luni.
Să mă iertați, vă rog, cu toții,
Necunoscuți ce-aș fi-ntâlnit...
Cei ce mă plâng, compatrioții
Frustrați... c-am ignorat trăit.
Vă voi fi-n orice asfințit...
Vinovați să n-aibă dormit!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre culori sau poezii despre supărare