Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Spovedanie

Sunt generația salutului pe stradă
Și îmi dau locul altora în tramvai,
Sau mâna la bătrân ce stă să cadă...
Sar iute-n ajutor la strigătul de "Vai!".

Mă închin cu frica sfântă să fac rău,
Dar judec popii șarlatani și avari!
Nu uit c-am jurat țării, s-o apăr, la Bacău...
Mi-am educat copiii; nu-s doar mari!

M-am străduit cu sârg să fac o școală
Și m-am dedat leal să împart știutul.
Am iubit sincer, suferind până la boală...
Și n-am vreo frică să-mi scriu zilele, trecutul.

Respect contractul strânsului de mână
Și nu mă mint nici singur, eu, pe mine.
Dau sângele ce-l am curgând în vână
Și plâng năpăstuiții când mi-e bine!

Sunt un fidel, la cinste sunt statornic
Și țin ascunse proprii suferințe.
Mă dărui tot aproapelui, sunt dornic
Să îi împart vise... ce-mi devin dorințe.

Sunt melancolic, am iubite nostalgii;
Nu pot uita nicicând pe-ai mei, părinții.
Plâng simțuri ce-s sublime în melodii...
Și amintirile de oameni îmi sunt sfinții.

Mă las pe mine să dau câinelui o pâine
Și țin cu suflet la prietenii de-o viață.
Mă încrâncen crez, c-așa va fi un mâine;
Un pic din ce-s... când cald, voi fi de gheață.

poezie de (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Adi Conțu

Trup cu nume

Sunt singur și în jur e-atata lume,
Dar Doamne cât de singur pot să fiu!
În trupul meu ce poartă al meu nume,
M-am rătăcit și cine sunt nu știu.

Sunt foarte mulți acei ce-mi dau binețe,
La fel și foarte mulți ce nu îmi dau
Și stau în bucurie sau tristețe,
Atunci când doar cu mine, eu mai stau.

Încerc să mă cunosc pe dinlăuntru,
De eu n-o fac, un altul n-o va face,
-ntreb de sunt iubire sau sunt sumbru,
Atunci când sufletul în mine tace.

Sunt singur înlăuntru-n ăsta lume,
Dar am să mă împart atât cât pot,
Să dau bucăți din trupul meu cu nume,
Acelor ce iubire nu mai pot.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Separare de întreg

Îmi iau încetinel bagajele din mine
Și-ncep cu gânduri, minte cât mai e;
Transfer în vise întrebările "de ce?"
La care n-am răspuns... Și-i tot mai rău, nu-i bine!

Încerc să-mi caut gazdă primitoare
n-am ajuns să-mi iau proprietate;
Nu știu nici plata cum se face-n... vietate?
Nici cost nu știu de-i nou, sau bună... stare!?

În timpul scurt ce l-am doar preaviz
Nu știu nici data, nici condiții de contract
Și tot joc piesa-n recuzită act cu act,
Fără rol scris -nvăț... Un joc de quiz!

Împlânt din simțuri ce-ncă țin trezite
În "josul" tot mai slab ce mă purta zburând,
Ce-ncearcă să mă-nșele se-ngropând
Perfid, tot mai bolând... Materii putrezite!

Întunecat fără de gând nici minte, duse,
Mai las un pic de simțuri, ce-s mai multe,
știu încă de mine, -ntind punte
Să nu mă pierd de tot de oasele... răpuse.

În ultimă instanță suflet o să-mi mut,
Ce-s EU până la urmă, singurul cert viu
Ce-aș putea fi ca și-alții nul, pustiu
Dar încă m-am; sunt propriul meu avut!

În cursa care sunt și-alerg și-s îngrădit
Și m-am iubit și-am fost rănit, mi s-a frânt rază;
Îmi las dorințe, locuri, o cernită emfază
Și mă restrâng idilic... din prozaic devin mit!

Îmi rescriu lanțul de-ntâmplări iar neștiute
Dar cu un dram din altele ratate;
Sunt iar fuior, o boare-n fum de libertate
Fugit din corp... ce-l văd se cățărând pe stâncile abrupte.

Îngheț, irig din apa-mi și mi-aștept golit
De timp; ascult un semn de-a fi din nou
O pensulă-n culoare pe-un pânzit tablou...
Crezând c-o zi voi fi un fir de savaot!

poezie de (11 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vitale negații

Evit să-mi memorez părinți, pe mamă,
Refuz să-mi calculez anii rămași.
Îmi neg greșeli, trecute la urmași...
Nu vreau calculez nici tragedie, dramă!

Tot opun la pierderea de zile,
Spun nu ispitei din conveniență.
Sunt îndărătnic, cred în existență...
Nu vreau mor, visez; "Ce faci copile?"!

Dau înapoi, când nu dețin promisul,
Întorc cuvântul, pedepsit degeaba.
Nu mai răspund, de vina nu mi-e treaba...
Nu cred că bun, îmi câștig paradisul!

Mă plâng la amintiri despre părinți,
Nu știu de ce-mi rămâne așa puțin.
Nici vorbă, pe copii, din zbor să țin...
Nu fac vreun rău, chiar de cu rău mă minți, alinți.

Nu mă dezbrac de simțuri, caracter,
M-opun să-mi risipesc sămânța-miez.
Elimin aroganța-n propriu crez...
Neg că-n pământ o zi... voi fi pe cer!

Expir, excret, de mult din mine, aspirații...
încăpățânez, vital, printre negații!!!

poezie de (11 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Solar

Ah, doamne cât de rece sunt;
o umbră mângâind pământ
cu talpa ce mă-nalță-n zare
să-mi agăț palmele de soare.

Și cât sunt de neputincios;
nici însumi nu-mi dau cald, geros
rămân, nici lumânare
nu sunt, doar tânjesc soare.

Mi-am ascuns inima-n adânc;
să n-aibă frig în tremur strâng
și ultimul pic de sudoare...
să-l am în arșița de soare.

Fac cald și eu un pic din mine
doar cât fiu la altul bine,
să-l am și eu la rând; când doare
o mână caldă să-mi dea, soare.

minunez pe zi ce trece
-când cunosc ger, eternul rece-
cum poate un infinit răcoare
să-l facă cald, o pată, soare?!

... O zi, ca mine el va fi rece, oare?...

poezie de (27 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când copiii sunt cu mine

Când copiii sunt cu mine
și cu drag la piept îi strâng,
Am tot aurul din lume,
de nimic nu mă mai plâng.

De ninge sau viscolește,
ori o boală grea -încearcă,
Zâmbetul lor -încălzește,
cu sănătate -încarcă.

Când îmi urează de bine
răsfață sufletește.
Fericirea e cu mine,
speranța de viață crește.

Copiii-s muguri de viață
care-n timp vor înflori.
Care mie-mi dau speranță
că prin ei, voi dăinui.

poezie de (25 decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cazier

E timp să-mi fac bilanț de-o escapadă
De fapte ce-am produs și-am fost pricină;
văd obiectiv de-am fost de vină
Și dacă "acasă", îi mai pot spune... "Țară dragă"?

Întâi avutul, ipocrit la cei ce l-au,
S-a dus, mi s-a luat... "japcă" încet-încet
De-un co-popor ce l-am pierdut de înțelept...
Cu-atât mai mult, cu cât venisem ca să dau!

Mi-am risipit economii prin primării
Sponsorizând lingăi parșivi cu râs sarcastic,
pedepsind că nu-mi dau suflet!?... Drastic
Punând străbunii-mi inventar... cu sforării.

Mi-au luat și bruma ce-mi rămase-un colț de țarnă
Căci grosu-i luat și-i dedesubt la zeci de blocuri,
-Falsificând ce-au numărat "public", ca ale lor stocuri-
Ce din părinți le-aveam... S-au dus pe goarnă!

Mașinile mi-au spart, le-au făcut rable,
Ce-am construit mi-au luat în schimb, dezdăunare;
Că trebuia mai mult pun și-n răzbunare
Și judecățile-am pierdut... N-am dat "parale"!?

Sunt un ratat în ochii lor că după o viață
N-am nici cât alții au făcut în trei luni;
-i sparg afară pe străini!?... Nu-s printre buni!...
Nici diplome de-o lună n-am... Nu-s dur de gheață!?

Toți ce m-au frânt, m-au mărunțit, mi-au luat avut,
Sunt protejați că-mpart ce au, ce nu-i al lor!?
Eu sunt doar cont de cheltuieli... Nu-s "autor",
n-am pus mâna... Deci rămân "necunoscut"!

Am un câștig căci stresul mult și vise sparte
Aduc aminte de uman ce-l am, mi-e boală
De prea mult bine-ntors în rău; că nicio școală
Nu-mi dă câștig, căci se prescrie... nedreptate?!

Deci mi-ar rămâne decât rugi, fără de mistic,
Numai că popii ieri mi-au spus "n-ai loc de veci
De nu ne dai...!", c-așa se-mparte, petreci
Precum Iisus, ce-l proslăvesc... eufemistic!?...

Dosar curat cred c-am, deci pot să cer
Un pic de suflet din ce nu-i, ce-a mai rămas
Din plus cu minus... De nu țeasta-mi las la ras,
Că oricum golită-i... N-am măcar nici cazier!!!...

poezie de (20 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pierdut țară!

Vă spun din proprie experiență
-Ce-am câștigat c-onoare și cu chin-
Că-n țara, unde-am-nceput o existență,
Îmi este spre rușine, strâmb destin.

E-acolo, unde de vorbesc, sunt înjurat,
Chiar de încerc din propiile-mi puteri,
S-o-nvăț; să nu mai cadă în păcat,
Să nu greșească precum alți, până mai ieri.

E țara unde vin, că-i casa mea,
-Din pântecele ei m-am făcut om-
Dar tot ce-aduc câștig, mi se tot ia;
Sunt despuiat de fructele-mi de pom.

Nu mi se dau străbunii înapoi,
- fură de țărâna unde-au fost-
Și n-am nici ajutor, nici de la voi;
Sunt tot eu un damnat, un hoț, un prost.

N-am drept nici să-mi fac singur adăpost
Pe cimitirul trecerii de timp;
Unde-au sălaș ai mei și-au ținut post
Și m-au născut... crescându-mă-n răstimp.

Printr-o minciună mi se ia mașină
De pe tărâmul ce-i al meu cu acte;
Avize n-am, că n-am dosar cu șină...
N-am voie să-mi fac casă, să-mi spun carte!?

Nevinovat pierd printre procese
-Că nu mint, spaga mi-e uitată-
Iar vinovaților nu-i cazul le pese,
Căci le plătesc... pierdutu-n judecată.

Sunt zilnic mai scârbit, irevocabil,
C-o țară mi-a furat poporul meu;
Mi-a luat și dreptul inalienabil
De-a fi bunul produs, de Dumnezeu.

Nu pot fi-n țara mea nici imigrant
-Scursură ce nu stie furt, minciună-
Sunt pur și simplu nimeni, ignorant;
N-am drept la spus, sunt sursă de ranchiună.

Și mă topesc de dorul de trecut,
-Dar nu mai văd, pe străzi, dintre ai mei-
Sunt doar alb-nergru, evului film mut;
Sutana dintre atâți arhierei...

... Un biet profug, un naturalizat,
Ce mi-am lăsat copii -uitând... genetic-
'n pământ străin ce m-a exorcizat;
De necredință, lipsă d-omenie, de patetic.

Sunt doar un navetist de circumstanță,
În viață, ce-am greșit fugind de rău
Și m-am întors -crezând în importanță-
S-ajut pe-ai mei, să nu cunoască hău,

S-acopăr hăul, melancolic, ce mi-e rană,
fiu printre bătrâni în a mea țară,
Să plâng în cimitir, în vechea strană,
-ncerc să îmi scot semeni din ocară!...

Din școli, ce le-am făcut p-aici ș-acolo,
Citind și exersând de zi cu zi,
Valoare n-am!... Alții și-o strigă în tremolo;
Făcută pe furiș, doar pe hârtii.

Am gust de-a spune, fără de oprire
-Căci inima vreau toată s-o debarc
Și-ntreb de am vreo șansă, la citire-
Sau îmi pun țeava lângă tâmplă, s-o descarc.

Fric-am să mor, aici, fiu lignit,
Un nimeni care sunt, din întâmplare;
Și-un Păunescu ați negat și răstignit!!!
... Unde-am uitat venerăm pe cel ce moare.

Așa c-o să mă-ntorc, de unde nu-s,
Să plâng, de unul singur, nedreptatea
De-a fi, printr-o greșeală, un produs
De popor, țară făr-a ști... umanitatea!!!

poezie de (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cinci anotimpuri

Uneori sunt ca toamna.
Aștept să-mi cadă frunzele
Și să uit tot ce-am pierdut,
Să uit și toate luptele,
Să uit tot ce-am făcut.
Și aștept să-mi iau zborul,
zbor în altă țară
Până când m-apucă dorul
De-o viață-așa amară.

Alteori sunt ca iarna.
Încetez mai iubesc
Și-ncep văd în ceață,
Și fac tot ce nu-mi doresc
Cu-o inimă de gheață.
Iar când regret și mă opresc,
C-am făcut tot ce mă doare,
Acopăr tot ca -ncălzesc
Cu-o pătură albă, mare.

Câteodată sunt ca primăvara.
Ascult cântecul unei păsări
Și încerc să îi șoptesc
anunțe lumea-ntreagă
Că încep înfloresc.
Și încerc dovedesc
am inima-n culori,
Mereu bună și deschisă
Ca un câmp, plin de flori.

Apoi sunt ca vara.
Stau, mă uit și mă-ntristez,
Și-mi tot spun că îmi va trece,
Apoi -ntreb, oare visez?
Dacă-i cald de ce mi-e rece?
Și stau singur într-un loc,
Având în suflet numai patimi,
N-având vise, chiar deloc,
Plângând mereu, dar fără lacrimi.

Acum sunt ca mine.
Visez, ascult, sunt iubitor,
Răspund mereu la ajutor,
Nu mai plâng, mereu zambesc,
Căci am tot ce îmi doresc.
Având în suflet doar iubire
De cum am fost, e-o deosebire.
Asta-i viața ce-o trăiesc,
Asta-i viața ce-o iubesc.

poezie de
Adăugat de Andrei TudoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Complexitate

E-o circulație prin mine, tot o limfă, un sânge,
sunt tranzitul din intestine,
un circuit electric fără baterii, nicio centrală
și cât de mult eteric sunt cu gândul care râde, plânge...
sunt o minune care repar, eu mă fac bine
chiar dacă rănesc din dragoste sau dintr-o boală...

Sunt o splendoare și nu-s singur, lumea-i plină
de salamandre ce infinit își dobândesc din laba amputată
și dinții-și cresc mereu și crocodilii și delfinii
și pomii înfrunzesc tot renăscând și mucegaiu-i și penicilină...
... Dar am în plus și-o altă calitate; din muncă singur mă creez și tot eu îmi fac plată
și zbor, înot, sap în pământ, pe gheață alunec, călăresc... Sunt beduinii!

Am însă și taboo-uri; primitiv port, războiesc civil
mai rău decât furnici, albine... nu-s mai presus de lei,
căci omor tot în jur, copii și semeni de nu-mi sunt familii
chiar și pe-ai mei... Iubesc nespus să-l am pe altu' umil,
să-l chinui -i îndop abstractu-mi mințile spălate, propriile-mi idei...
Sunt doar o noțiune-n fond; tipare sunt și geniul și debilii!!!

Pe zi ce trece redescopăr c-aș fi-n fond de-o dezolantă de simplicitate
ce-o descâlcesc, dar superficial, nededicându-, pierzându-mă-n complexitate!
... În concluzie mă dau exemplu pentru că-mi asum o-ntreagă, neînțeleasă umanitate...

poezie de (8 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Asasin plătit... la dispoziție!!!

Mi-am pierdut viața în zadar,
N-am știut ce e adevăr!
Nu am știut ce-nseamnă har...
N-am crezut dreptul omor!

Mi-am pierdut mințile prin școli,
N-am învățat furturi, minciună,
Am visat însănătoșesc boli...
Mi-am pierdut sens de rea ori bună!

M-am erodat în educat,
Am luat bun-simțul calitate
M-am ferit veșnic de păcat...
N-am învățat parșivitate!

M-am luat speranțele, în spate
scap o țară de povară
De ar fi fost nemeritate...
Și tot sunt judecat de-ocară!?

M-am construit un patriot
Prin neam de neam, străbuni de-ai mei...
N-am fost nicicând un strâmb de ciot
împiedic geniu! Am idei!!!

M-am educat în cult de fapt,
Am cuvânt doar să îl explic!
Nu din cuvânt îmi fac un act...
Ci mi-e doar spusul cum l-aplic!

M-am dedicat mult la onoare...
O trăsătură de popor
Din care sunt filon, o boare
Și vreau s-o port spre viitor!!!

M-am dezis de prostimi, trădare,
Urăsc de moarte pe bandiți!
Îi vreau întinși, spânzurătoare
De gât... Fără de cap meniți!

Mi-am făcut corpul o armată
În fapt, pe câmpuri la Bacău!
Iubesc părinții, mamă, tată...
Modești! Nu din Belu, Copou...

M-am dat dreptății o viață întreagă,
Am crezut ferm că-i doar real!
N-am știința fălii minții bleagă
S-o storc, în mâzgă... teatral!

Mi-am lăsat mult de-al meu câștig
-Furat, adesea l-am lăsat-
Și nu-mi plâng golul din covrig...
Ce semeni mi l-au destinat!

Mi-am pus elanul sufletesc
Cu cinste pe răboj numeri,
Să nu m-acuzi că-l pervertesc...
Condamnat fals, cu dat din umeri?!

M-am decis azi mai mult de-oricând
fiu un asasin plătit!!!
împușc pungașii țării în rând!!!
V-aștept!!! Am totul pregătit!!!

La hoți, corupți, borfași, tâmpit,
Parșivi, dobitoci, proști, bandit,
Tot infractorul dovedit!!!
O fac și gratis... Biet pârlit!?!

poezie de (1 martie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Legământ

De ce oare sunt complicat,
N-am versul fin, suav, ușor,
Să pot să iau cu mine-n zbor
Doar bucurii... Nu e păcat?

Sunt prea tenebru, plicticos
Și nu știu produc plăcerea;
Confund dulce cu-amar, cu fierea...
N-am parcă bula de-un spumos.

Și nu-s în viață o corvoadă!?!
Cred chiar c-am șarmul meu aparte;
Ades sunt jockerul din carte...
Cu mine viața nu e fadă!

... Îmi promit singur o schimbare
Profundă; vreau să dau sublim,
fiu Verlaine sau omonim...
rămân lumii o candoare!!!

poezie de (18 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Poetul

un haos plânge în mine
sau râde homeric
ha-ha-ha
nu stau
nu aștept nimic
sprijin de gânduri opace
nu sunt acel ce îl cauți
nu scriu slove de aur
nu sunt acel chemat
nu am nici frumusețe, nici noroc
pasul e întunecat și gol
de ce îmi cer râd
când lacrimi curg
am patimă la joc
știu, știu, nu am noroc
de ce te apropii
nu, te rog
se zvonea ieri prin târg
sunt tânăr poet
ei, un nebun, un cântăreț
ce pot să fac
țip, să plâng, tac
din neant am fost creat
unde plec...
e drumul meu
dau de pereți cu el
aici, nu am ce să mai fac cu el
de mine,
vai de mine...
e bine, e tare bine, nu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce...

... nasc nud, orb aproape și doar plâng, plâng, plâng,
parcă știu dinainte, fără nimic știu, că frâng, frâng
epopeea, ce-o încep să mă spun lumii cine sunt, sunt
și n-am minte deloc, nu știu cum e voiaj, cât de crunt, crunt
cum înconjur de zâmbet, să-l pot crede, când pot ce să cred, cred
e numai frumos și doar bine o să fie, bun purced, îl purced
căci mângâi învăț, că mângâie palme și noapte și zi, zi de zi
mi se spune, mereu, nu înțeleg mai nimic, mi se spune c-așa tot va fi, tot va fi
și se pare că vreau, răsfăț căci cuvinte presimt, oh presimt,
nu mă las, îmi strâng mâna în gingii că n-am dinți și mă mint, mint
la rându-mi, de mic, fiindcă am crez că-s cu toții la fel, tot la fel
ca și mine un nud, orb aproape, ce plâng după același model, ce model
imperfect și cum minte n-am, cum, cum de naște din bun orișice, orișice
ce se adude în ecou undeva, într-un rid de pe frunte, ce-i plină de riduri... de ce e, de ce e, e de ce?

poezie de (25 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Naivul

Sunt un naiv ce crede-n omenie?
Sunt sincer și nu știu să mă prefac?
Sunt natural, deci bun de jucărie?
Eu, haina de minciuni, nu pot s-o-mbrac.

Dar, știți ceva? – atunci când dorm, dorm bine,
Sunt liniștit și-n cel mai rău coșmar,
De tot ce fac, nicicând nu mi-e rușine,
Deși am, uneori, un gust amar.

Prea sigur, nu-s, dar am mereu dovada
Că, ori sunt anunțat, ori pot să-i simt
Pe cei ce, între vorbe, fac rocada
Și le încurcă, dar le place: mint,

Iar când sunt prinși, aruncă iar cuvinte
Crezând că s-o mai dreagă are rost,
Jurându-se, chiar și pe cele sfinte,
eu n-am înțeles: naivul... prost.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dincolo de sacrificiu

Cunosc o fată, ce o știi și tu, copil, femeie, dragă mamă...
este frumoasa mea pe veci, doar ea, care mereu cheamă
și alerg oricând s-o mângâi, s-o apăr de primejdii, s-o sărut,
-i dau iubirea, toată strânsă de când sunt, de când cu neamul sunt născut
și-o port în flori și-o țin pe brațe, praguri s-o trec, că-mi e și după moarte, ea, femeie...
mi-am împlântat-o în suflet, unic gând, tot ce-oi avea vreodată, unica idee,
c-o știu că numai ea poate crește, cu tot ce-am, pe mine și pe toți ai mei,
curați în simțuri, falnic dedicați, toți curajoși -i țină flacară aprinsă, niște Prometei,
și-o oblojesc, că-mi este mamă și visu-i unic -i fiu mare,
ei, ce s-a dat cu toată, de ofrandă, cu tot ce-i este, intim are...
iar azi mă închin stând în genunchi și mă curg lacrimi tot, afară,
că-i ziua ei și n-am alt dar, -i dau îndeajuns... Te iubesc Țară!
Îți jur în veci, podoaba mea... -ți port demn nume... să nu moară!

poezie de (1 decembrie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crez... laic

Am crezuri proprii, al meu intim,
Clădit din tatonări un cert;
Că discul nu-i nicicum concert
Și propriul viitor nu-l știm!

Nu cred în măști de carnaval,
Sau nu comunic, de nu-i chip.
N-am dialog stereotip...
Pretind un ochi în ochi, verbal.

Nu cumpăr lucru nevăzut,
Căci am orori de ascunzători;
Privirea-mi dă miros de flori
Și evitări sunt semn de furt!

Nu cred în false controverse
-Și, mai puțin, de n-am dat ghes-
Ce-s doar isteric înțeles
De-a face "da"-urile inverse.

simt profund debusolat
Când fără a cere, îs debitor
Și hăituit apărător,
Devin perpetuul vinovat...

Se pare, am dreptul meu suprem
Să-mi aleg fel de-a fi, unic,
Iar dragoste, sau inamic,
iau cum sunt... al lor totem!

N-aștept și, nu dau recompense,
Convins că datul nu se cere
Și-i doar infimul, din avere...
Alesul, din prea mult, cu pense.

Nu dau năvală, stoic stau
Pe malul vieții, un pescar,
prind doar ce mi-e dat de dar...
Și nu-l țin, returnez ce iau...

E-un pic din crezul meu, ce vreau!...

poezie de (7 iulie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Într-un suflet

Sunt lângă poartă, doar treceam așa-ntr-o doară.
Îi văd pe-ai tăi și tot speram ieși afară,
nu mă plac și tot le-am spus că țin la tine
Și te-așteptam pe unde treci, dar nimeni vine.

Pândesc la colț de strada ta, sunt de cu zori
De-atâtea griji ce îți tot port, de pețitori
Ce te-ar fi luat -ți facă rău, doar să te-mbie...
nu-s ca mine, trup și suflet, te ție.

Alerg așatot fac rondul meu de cursă
Și-aștept ascuns dup-un copac cu mintea strânsă
S-apari ca vis -de n-ai concediu- la servici
Și de întârzii, să îi mint c-ai copii mici.

Am și ajuns, sunt într-un suflet lângă ceas
Că știu că treci și-s mulți, ești una, nu te las;
Că-s pierde vară cu mașini și plini de bani
Și numai eu pot să te apăr de dușmani.

Nici telefon nu pot să dau, s-a dus cartelă
De-atât sunat și-s ud, plouă, n-am umbrelă...
Se uită lumea că-s pe bancă zgribulit
Și nu mă doare, că nu-i văd... Nu te-am zărit!

Mă uit cu jind după oricine te cunoaște,
Sfârșit întreb de te-au văzut de după Paște
Și să te sune le spui de pleci la mare,
C-aveai bagaje... Te-au văzut din întâmplare!

Pe seară am luat toate terasele la rând,
Spunând la toți ce mă cunosc că-s doar trecând.
Și magazinele ce frecventai le-am vizitat...
Răspuns le-am dat că ne-am pierdut... de-au întrebat?!

Târziu în noapte, dup-o tură reîntorc
Și nu adorm, planuri am multe, gându-mi storc
Cu ce să-ncep; să fac colectă pentru pâine?...
fiu la chioșc, de unde cumperi... pentru mâine!...

poezie de (14 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ilustrată de gând

Sunt iar cu mama, strâns de mână,
La bloc, pe aleea din Laval,
Venită un pic la Montreal,
ne vedem, doar o fărâmă...

O văd atât de fericită,
Zâmbind la micul cățeluș
De-o palmă și păros, de pluș,
Dar știind -i ceară apă, pită.

Și tata, e din nou cu mine,
În parcul verde, Lafontaine,
Cu păr un pic și alb; la ten
Un pic color, de soare, bine...

... Stă aplecat ținând o alună
Și-o veveriță dă s-o prindă,
Iar el zâmbește; "Știi, cu ghindă,
La noi, Dănuț, ele se adună!..."

Lacrimi, din gât, 'mi dau nod uscat,
Calde, se urcă în ochi ce dor;
Că i-am iubit, nespus amor,
Ascuns, în loc de declarat...

Parcă- i de ieri la ce mă închin,
nu mai sunt de amar de timp...
Până și eu, pierdut plimb,
Îmi rămânând, tot mai puțin...

... Da-s tot în ieri... și nu-mi revin!

poezie de (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Involuntară irosire

Am adesea sentimentul că pierd din mine
ce-i sunt,
nu fac nimic important
și știu și-mi vine
urlu de necaz, -ncrunt,
dar sunt așa de ezitant
de neputință,
că niciun ajutor nu intervine,
iar rugămințile, cu sau fără de credință,
nu aduc niciun bine...
și se repetă, sau mai grav persistă
alunecarea-ntr-un abis
și nu spun nimănui, de prea multă rușine,
c-așa sunt educat;
fără tupeu, modest pe calitățile din listă,
să nu fac compromis
chiar dac-alerg în paralel pe șine
în mers accelerat
știind că nicio gară nu există,
sau nu-s primit... la mine e rasistă!
Și-acum,
deși convingerea o am, de fără șarm,
de complicat,
de fără de talent,
încăpățânez pe-același drum...
și c-am un pic de armată, nu dezarm
neîncetat,
latent
pierd involuntar, irosind... un impotent.

poezie de (28 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Impas d-existență

Acum n-am nicio viziune
și nu știu încotro s-o iau;
de pot să cer sau pot ceva să dau?...
Am pierdere de-nțelepciune!

Planificări nenumărate
ce le-am făcut dintr-o credință,
mi-au pus în față neputință...
Ideile-mi sunt dispersate!

Sunt bunul în esență,
am noțiunea de vinovăție;
dau tot din suflet, dar cu bărbăție...
Nu fac nimic din complezență!

-ntreb pe drept
ce nevăzute sensuri am în lipsă;
de ce nu sunt vizibil, îs veșnic în eclipsă?...
Și nu pot face parte din perfect!

Aștept inevitabilul,
se producă, după al său patern;
să am decis ursită-n rai sau spre infern...
Sunt un umil de stoic, imuabilul...

poezie de (5 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook