Oamenii, când nu mai au cele două cârje: spaţiul şi timpul, cad în neantul etern.

citat din Henrich Heine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

nor

Norii sunt corăbierii văzduhului.

definiţie de Henrich Heine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poet

Poetul este un domn în ţara visului.

definiţie de Henrich Heine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci, în cele din urmă, ce este omul în natură? Un neant, în ceea ce priveşte infinitul, un tot în ceea ce priveşte neantul, mijlocul dintre totul şi nimic. Este în mod infinit îndepărtat de cele două extremităţi, dar fiinţa sa nu se află la o distanţă mai mică de neantul din care se trage decât de infinitul în care este înghiţit.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a învinge cele mai grave suferinţe, există două mijloace: opiumul şi munca.

citat celebru din Heinrich Heine
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul a avut un început şi va avea un sfârşit. Ca şi spaţiul, de altfel. Vă puteţi imagina aşa ceva? Iar între cele două capete, noi şi tot Universul, cât de mare o fi el...

Mihail Mataringa (3 februarie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţă

Cât de nemernici pot fi oamenii?
vorbesc de bestii.
Nu vreau să aflaţi vreodată!
Cât de frumoşi pot fi oamenii?
Măreţi,
cu inima la vedere,
inimaginabili în dărnicia lor!

Ce ne rămâne?
Aproape, sau departe,
în lumină sau întuneric,
să ne iubim până la moarte!
Apoi,
să ne mai iubim încă o dată!

Până când neantul
va dispărea în neantul zâmbetului tău.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu mă nedumireşte mai mult ca timpul şi spaţiul. Şi totuşi, nimic nu mă tulbură mai puţin decât timpul şi spaţiul, fiindcă nu mă gândesc niciodată la ele.

citat din Charles Lamb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine

Reînoind demersul blând
De-a fi doar vesel, nu în gând
Ci în amestecul de vreme
Pierdute sunt vorbe prin semne.
Cu tine stropii nu mai plouă
Cu tine-i tot, e totu-n două
Cu tine viaţa se dezleagă
Cu tine-I tot şi nu e şagă.
Revin la timpul fără timp
Când nu e loc pentru răstimp
Revin la spaţiul fără de zare
Când totul totului mă doare.
Cobor în susul făr' de timp
Şi urc în timp făr' de-anotimp
Sunt amalgam de Univers
Dar sunt el gând fără de ghers.
Cu tine timpul e secundă
Iar spaţiul e tot mai gol
Cu tine totul se incumbă
Iar armonia-i unison.

poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O gaură neagră nu uită cele mai importante evenimente din viaţa ta; în timp ce se roteşte ia şi spaţiul cu ea, timpul nemaiavând sens.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În două cârje şi vrea să prindă centenarul...

aforism de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea primăverii se cunoaşte încă din iarnă, când, şezând lângă sobă, scrii cele mai bune cântece închinate lunii mai.

citat clasic din Heinrich Heine
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnic dezamăgiţi de veşnicie, oamenii redevin solidari cu propriile lor fantome şi iubesc mai departe timpul etern care-i viaţa.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ajutorul atenţiei bine focalizate, a imaginaţiei dirijate, putem transcede timpul şi spaţiul şi ne punem în legătură telepatică cu cele mai elevate gânduri ale marilor savanţi ai lumii.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce rost ar avea să dau explicaţii despre inexplicabilul trăit dincolo de conştiinţa mea, când în lumea din care provin, totul este relativ, ci nu veşnic... Şi cum relativismul a rămas veşnic şi cum nimeni nu va împărtăşi vreodată în totalitate propriile mele păreri şi cuvinte, devenind geamănul – suflet, mă rezum să trăiesc în cele două lumi paralele, în cea reală şi în cea abstractă, opturând spaţiul dintre cele două cu absolutismul şi caracterul arbitrar fără de care ideile umanitare nu ar putea progresa şi nu s-ar putea propulsa, lipsa acestora ducând la un suport moral mai puţin sănătos.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

se preumblă
în cârje lumina
îi rupsesem
cândva fericirea
de a fi un cuvânt suspinat...
un cântec cântat
de privighetorile
noastre neoarbe

se preumblă
în cârje iubirea
fără vulturii ei flămânzi
fără oase

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul pandemiei de coronavirus, oamenii cu două feţe trebuie să poarte două măşti simultan?

aforism de George Budoi din Sănătatea şi boala în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (3 mai 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te bucuri nu de cele pe care le urmăresc oamenii lumeşti, ci de cele potrivnice acestora. Numai cu cele potrivnice aspiraţiilor lumeşti te vei putea mişca în spaţiul duhovnicesc. Vrei afecţiune? Să te bucuri atunci când nu ţi se dă importanţă. Cauţi tron? Aşează-te pe un scăunel. Cauţi laude? Iubeşte defăimarea, ca să simţi dragostea lui Iisus Celui defăimat. Cauţi slavă? Iubeşte necinstirea, ca să simţi slava lui Dumnezeu. Iar când vei simţi slava lui Dumnezeu, te vei simţi fericit şi vei avea înlăuntrul tău cea mai mare bucurie dintre toate bucuriile lumii.

Paisie Aghioritul în Patimi şi virtuţi
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai bune răspunsuri nu ni le dau oamenii, ci timpul.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumosul, ca şi adevărul, vor rămâne etern cele două orizonturi nelimitate către care se va înălţa mintea şi sufletul omului.

citat celebru din Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsucesc universul pe un bob de rouă

descarc cerul într-un respirat de gâză
umplu golul dintre două atingeri
cu dor
cu lacrimi
cu niciun pătrat de lună

inima mea nu ştie să bată în şoaptă
nu poate despărţi infinitul de sentimentul acesta sufocant
căruia îi spun dumnezeu din când în când
dar nu-i zidesc biserici
altarul se găseşte în fiecare floare
trebuie doar să învăţ rugăciunea
ca pe un firesc sentiment între două naşteri
desfac clipele în entităţi de etern
aşez timpul în plan
doar aşa îl pot măsura
când cu tic
când cu tac
iar când zborul nu mai e de-ajuns
împachetez aripile şi reînvăţ mersul

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!