Şobolanul este, în plus, un animal murdar, care se hrăneşte cu excremente şi trăieşte în canalele care transportă gunoaiele. Este de prisos să menţionăm extensiunea pe care o poate lua acest delir al şobolanilor (Rattendelirium), datorită acestui nou sens.

Sigmund Freud în Omul cu şoolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este uşor de spus ce se petrece în sufletul celui care trăieşte plăcerea umorului. Ne putem face totuşi o idee în această privinţă, dacă analizăm cazurile în care umorul ne-a fost comunicat sau în cele în care luăm cunoştinţă de el prin sim-patie; astfel ajungem, prin înţelegerea persoanei umoristice, la aceeaşi plăcere ca şi ea. Umorul cel mai grosolan, aşa-numitul "umor negru", ne poate instrui în acest sens.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa fermă a bolnavului în delirul său nu se datorează unei dereglări a discernământului şi nu provine din ceea ce este eronat în delir. În orice delir se ascunde un grăunte de adevăr, el conţine ceva care merită crezut şi tocmai acest ceva constituie sursa convingerii bolnavului, justificată în aceste limite.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul de spirit care foloseşte anumite greşeli de gândire, părând din acest motiv lipsit de sens, poate avea şi un efect comic. Dacă problema nu poate fi rezolvată doar prin analiza cuvântului de spirit, atunci putem apela din nou la istorioara comică, la anecdota hazlie.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţa militară, scuza de a fi uitat ceva nu este luată în considerare şi nu fereşte de pedeapsă: este un fapt pe care-l cunoaştem cu toţii şi pe care îl găsim pe deplin justificat, deoarece recunoaştem că în condiţiile vieţii militare anumite acte ratate au un sens şi în majoritatea cazurilor ştim care este acest sens. De ce să nu fim la fel de logici şi să nu extindem aceeaşi optică şi asupra celorlalte acte ratate, urmând a ne referi la acestea deschis şi fără restricţii?

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care citeşte o povestire comică sau se duce la teatru să vadă o farsă va râde datorită intenţiei comice, de lucruri pe care în viaţa obişnuită nu le-ar considera comice. El sfârşeşte prin a râde, datorită amintirii de a fi râs, datorită aşteptării de a râde, de la prima intrare în scenă a actorului comic, înainte ca aceasta să fi încercat să stârnească râsul. Iată motivul pentru care, ulterior, îţi este ruşine de uşurinţa cu care ai râs la teatru.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate reprezentările relative la bani erau aservite inconştientului prin intermediul asociaţiei rate-şobolani. Această semnificaţie "monetară" a şobolanilor s-a sprijinit pe somaţia legată de banii ce tebuiau înapoiaţi, cu ajutorul cuvântului de legătură "cartofor" (Spielratte). Acest cuvânt se raporta la imaginea din tinereţe a tatălui pacientului meu, care a pierdut la joc bani care nu-i aparţineau.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăcerea umorului obţinută prin sim-patie cu cel care produce umorul este rezultatul unei tehnici deosebite, asemănătoare deplasării. Datorită acestor tehnic, afectul pe cale a se manifesta este "dezamăgit" şi investit în altceva, de ordin secundar. Dar o asemenea explicaţie nu ajută la înţelegerea procesului care realizează la persoana producătoare de umor deplasarea ce blochează dezvoltarea afectivă. Vedem că persoana care receptează umorul imită pe creatorul acestuia în ce priveşte procesele psihice care fac cu putinţă acest proces la creator.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele ratate au un sens: aceasta este concluzia care trebuie să admitem că se degajă din analiza efectuată, pe care s-o punem la baza cercetărilor ulterioare.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul popular, influenţat mediocru de către aceste aprecieri ale ştiinţei şi puţin riguros cu privire la originile profunde ale visului, se încăpăţânează în antica sa credinţă. Pentru el, visul are un sens şi acest sens ascunde o previziune. Pentru a o elibera din conţinutul visului, care este adeseori mult prea confuz şi misterios, este necesar să se aplice anumite procedee de interpretare, iar aceste procedee constau, în general, în înlocuirea conţinutului visului, aşa cum a rămas el în memorie, printr-un alt conţinut. Transpunerea se poate face în amănunt, cu ajutorul unei "chei" care nu trebuie să varieze. Se poate, de asemenea, înlocui dintr-o dată obiectul esenţial al visului printr-un alt obiect faţă de care primul n-ar fi decât simbolul.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un lapsus poate fi în realitate totalmente lipsit de sens, poate să nu fie decât un accident psihic sau să nu aibă sens decât în chip excepţional, fără a-i putea refuza poetului sau scriitorului dreptul de a-l spiritualiza prin înzestrarea cu un sens, spre a-l pune astfel în serviciul intenţiilor pe care le urmăreşte. Prin urmare, în legătură cu acest subiect putem fi lămuriţi mai bine citindu-i pe poeţi decât studiind lucrările filologilor şi psihiatrilor.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceea ce priveşte tendinţa tulburată, nici o îndoială nu este cu putinţă în legătură cu aceasta: persoana care săvârşeşte un act ratat o cunoaşte şi o revendică. Îndoieli şi ezitări nu pot lua naştere decât în legătură cu cealaltă tendinţă, aceea perturbatoare. Ori, există o întreagă serie de cazuri în care şi această din urmă tendinţă este manifestă. Ea ne este revelată de efectul lapsusului, cu singura condiţie de a avea curajul să examinăm acest efect în sine însuşi.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când bolnavul va descoperi incertitudinea memoriei, acest punct slab al psihismului, el poate, datorită acestei incertitudini, să extindă îndoiala nevrotică asupra a tot, chiar şi asupra actelor deja realizate şi care nu erau în raport cu complexul dragoste-ură, pe scurt, asupra întregului trecut.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contradicţia dintre observaţii şi principiul conform căruia omul se îmbolnăveşte datorită frustrării nu este insolubilă; distincţia dintre frustarea exterioară şi frustarea interioară o rezolvă. Când lipseşte obiectul real prin care se poate satisface libidoul, este vorba de o frustare exterioară.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă, în intervalul de timp care separă conceperea proiectului de executarea sa, se produce o schimbare importantă în contextul psihic, schimbare incompatibilă cu înfăptuirea proiectului, uitarea acestuia nu mai poate fi considerată un act ratat. Această uitare nu mai miră, căci ne dăm seama bine că executarea proiectului ar fi de prisos în noul context psihic. Uitarea unui proiect nu poate fi considerată act ratat decât în cazul în care nu avem de-a face cu o schimbare a acestui context.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formularea obscenă produce, datorită unei întâmplări care nu este cu totul întâmplătoare, atât plăcere comică, cât şi plăcere spirituală; deşi condiţiile uneia favorizează apariţia celeilalte, o astfel de unificare derutează intuiţia care trebuie să spună dacă este vorba despre ceva spiritual sau de ceva comic; abia o analiză atentă, detaşată de dispoziţia veselă, poate decide în mod adecvat.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă, încă de la primele cuvinte pronunţate, preşedintele declară că el închide şedinţa, în loc s-o declare deschisă, cei care cunosc împrejurările în care s-a produs lapsusul sunt înclinaţi să caute un sens acestui act ratat. Preşedintele nu se aşteaptă la nimic bun de la şedinţă şi ar fi bucuros s-o poată suspenda.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totemul este un animal, comestibil, inofensiv sau periculos, de temut, mai rar o plantă sau o forţă naturală (ploaia, apa), care se află într-o relaţie foarte specială cu întregul grup. Totemul este în primul rând strămoşul grupului, după cum este şi spiritul său protector, care îi vine în ajutor, care îi trimite oracole, iar dacă pentru alţii este periculos, în schimb îşi cunoaşte copiii şi îi menajează.

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul psihoterapiei unui delir sau a unei dereglări analoge provocăm adesea la bolnav anumite discursuri ambigui, care reprezintă noi simptome de scurtă durată; chiar medicul poate fi nevoit să apeleze la o vorbire de acest tip pentru a declanşa înţelegerea din inconştient prin sensul adresat conştiinţei bolnavului. Ştiu din experienţă că acest rol al ambiguităţii îi şochează pe neiniţiaţi şi produce cele mai grave neînţelegeri.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principiul plăcerii este acela care determină scopul vieţii, guvernând de la bun început operaţiile aparatului psihic; nici o îndoială nu poate exista cu privire la utilitatea acestui principiu; cu toate acestea, întregul univers – atât macrocosmosul, cât şi microcosmosul – caută gâlceavă programului său, care este absolut irealizabil; întreaga ordine a universului i se opune; am fi tentaţi să spunem că nu a intrat nicidecum în planul "Creaţiunii" ca omul să fie "fericit".

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa nu este decât un organ de simţ care permite perceperea calităţilor psihice... Aparatul psihic, care este deschis asupra lumii exterioare prin organele de simţ ale sistemului său de percepţie, este el însuşi lume exterioară pentru organul de simţ al conştiinţei, care de altfel îşi găseşte în acest raport justificarea sa teleologică.

Sigmund Freud în Psihologia vieţii cotidiene
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!