Își strânse câteva lucrușoare pe care le considera absolut necesare, le puse într-un rucsac, pe care-l luă în spate, iar după ce deblocă ușa camerei sale, ieși. Păși încet, temător, abia mergând, ferindu-se chiar să provoace zgomot în timp ce cobora treptele, de parcă dorea ca părinții lui să nu-și dea seama de acest lucru. Inutil însă; normal că nu fu doar auzit, ci și văzut, având rucsacul în spate și fiind gata de plecare. Diana Enka îl fixă cu ochii mari, căprui, tare expresivi, care în clipa aceea exprimau doar multă tristețe și amărăciune, foarte probabil datorită deciziei fiului ei de a pleca; nu doar în acel moment, la Institut, ci mai ales în misiunea de care tot el amintise...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre tristețe, citate despre timp, citate despre ochi, citate despre frică sau citate despre dorințe
Citate similare
Lia intră prima, apoi Lucian. Ea-i întâlnise totuși privirea, aceeași, ageră ca de vultur, nu putuse evita acest lucru. Iar ochii lui căprui, mari, pătrunzători, nu exprimau doar tristețe, ci și multă bunătate, ca de obicei. În plus, nu doar chipul îi era plăcut, ci și vocea, dar acum îi zisese "dumneata, domnișoară...". Era clar; reușise, deci, să-l îndepărteze de ea, deși parcă nu asta dorea ea. Sau, de fapt, ce-și dorea cu adevărat?! Nici ea nu știa foarte sigur.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre vulturi, citate despre voce, citate despre ochi căprui, citate despre bunătate sau citate despre adevăr
Doamna Enka dispăru în interiorul navei, lăsându-l pe lungan cu dulciurile sale. Însă nu-și găsi fiul pe puntea principală. Îl strigă de câteva ori, dar acesta nu-i răspundea, chiar dacă ar fi fost acolo. Nu știa pe unde să-l caute, nava fiind imensă; porni însă spre culoarul ce ducea spre rezervele echipajului. O verifică pe cea cu inițialele E. L., corespunzătoare numelui fiului ei, dar Lucian nu era nici acolo, sau dacă era, nu dorea să-și dezvăluie prezența, ceea ce-i reușea foarte bine. Îl mai căută câtva timp, în zadar însă! Fiul ei nu era de găsit pe nicăieri. Dacă-și propusese să se ascundă, reușea foarte bine acest lucru. Tristă, Diana Enka ieși din nava albastră; acum pe trepte nu era doar Nistor, ci și Alexandru. Amândoi se ridicară în picioare, auzind trapa navei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre picioare, citate despre dulciuri, citate despre albastru sau citate despre Alexandru
Blondul intrase în dormitor, deși nici gând să doarmă, nici el. Fiul lui, pe care mereu îl considerase a fi foarte cuminte, ajunsese în fața Comisiei Disciplinare a Institutului. Ce însemna oare acest lucru? În nici un caz că n-ar avea absolut nici o vină, doar nu ajunsese din greșeală în această situație. Iar blondul era tare nemulțumit din această cauză. Îl dezamăgise oare Lucian? Nu era foarte sigur de acest amănunt, dar îi venea tare greu să-l considere nevinovat. Și nu-i plăceau probleme de acest gen. Nu-i plăcea ca lumea să-l arate cu degetul, vorbindu-l pe la spate, șușotind pe seama comportamentului fiului său. Ușa dormitorului se deschise și intră Diana. Era întuneric, deci, n-o vedea prea bine; îi auzi însă glasul...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre întuneric
- citate despre vinovăție
- citate despre somn
- citate despre nevinovăție
- citate despre nemulțumire
- citate despre gânduri
- citate despre greșeli
- citate despre degete
Din modul în care-și vorbeau, cei doi păreau a se cunoaște foarte bine, ceea ce, probabil, era normal, doar băiatul Dianei Enka învățase de mic la acest Institut, la care Traian Simionescu era director de mulți ani, deși era tânăr. În plus, doamna Enka învățase și ea tot aici, iar de când își terminase studiile, lucra în acest Institut, ca și soțul și fiul ei; era o trăsătură de familie. Dar judecând după felul în care se adresau unul altuia, după privirile pe care le schimbau între ei, părea mai mult decât o relație dintre director și angajat, sau director și mama unui tânăr de curând angajat și el în Institut. Privirile-i trădau, oricât se fereau să nu lase ceva de bănuit, deși erau singuri acolo.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre tinerețe
- citate despre soț
- citate despre mamă
- citate despre familie
- citate despre căsătorie
- citate despre cunoaștere
- citate despre angajare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mașina se opri în cartierul în care locuia profesorul Ullmann, în parcarea de lângă bloc. Dan coborî, îngândurat, străduindu-se să-și dea seama cum era mai bine să-i spună Ameliei noutățile aflate în cursul întrevederii pe care o avusese cu decanul. Nici nu-și văzu vecinii, care-l salutaseră. Totuși, auzindu-le glasul, le răspunse absent, mecanic. Nu dorea să pară înfumurat, pentru că nu era. Dar în acel moment era prea absorbit de gândurile sale; spera ca vecinii să-l înțeleagă și să nu-l catalogheze drept grandoman. Tot îngândurat, de abia reuși să deschidă ușa apartamentului, după câteva clipe, în care nici nu găsea cheia...
Cornelia Georgescu în Destine împletite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vecini, citate despre universitate, citate despre profesori sau citate despre educație
Diana Enka ieși, pentru că simțea că nu mai poate sta o clipă în acel birou. Se sufoca, nu mai avea aer. Nu putea suporta privirea acelui om, directorul Institutului, nu pentru că ar fi fost fioroasă, ci, dimpotrivă, mult prea blândă! Blândă, dar ageră, pătrunzătoare... Se încruntă! În mașină, în drum spre Institut, își admirase în tăcere fiul; parcă de abia acum realiza cât de mult semăna Luci cu directorul, chiar și la chip; un băiat frumos... Oare mai remarcase cineva această asemănare? Diana spera că nu! Fiul ei va pleca, directorul va rămâne aici, în Institut, deci, într-un fel, ar fi ca și cum tot și-ar avea fiul pe aproape... De ce însă ea nu simțea deloc astfel?!
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre șefi, citate despre tăcere, citate despre frumusețe sau citate despre aer
Inima ei bătea în ritm amețitor și i se făcuse mică de tot. Temătoare, își ridică pentru o clipă privirea albastră spre omul din fața ei. Indiscutabil, era chiar directorul Institutului; dacă avusese vreo fărâmă de îndoială, aceasta i se spulberă de îndată ce-i zări chipul, acel chip al unui om încă tânăr, prezentabil, ba chiar frumos după cum constată Lia. Directorul era brunet și nici un firicel de păr nu-i albise câtuși de puțin. Avea ochii căprui, tare expresivi, cu o privire intimidantă, dar în același timp blândă, care parcă-i aminti de cineva. Lia se încruntă! Unde mai întâlnise ea oare aceeași privire pătrunzătoare, ageră, ca de vultur? Desigur, la colegul ei, Lucian, Don Juanul Institutului și preferatul directorului. Foarte probabil că i se părea ei doar, altfel nu-și putea închipui ce legătură ar putea exista între Traian Simionescu și colegul ei, Enka Lucian?! Alungă rapid acest gând, care i se păru banal și imposibil.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viteză, citate despre ritm sau citate despre păr
Lucian privi pinguinii, iar după câteva minute reveniră în sufragerie; încă avea papagalul pe umăr. Mama lui, Diana, nu se mai așezase, rămăsese în picioare, după noul incident cu Jerry hamsterul. Privind-o tăcut, Lucian se întrebă cum ar fi reacționat dacă ar fi văzut gândacii, șerpii veninoși, țestoasele, tarantulele, scorpionii, șopârlele, caimanii, dar mai ales cele două feline mari, negre, panterele. Nici nu dorea să-și imagineze! Mama lui, Diana, era tare sperioasă! De ce oare? Nu-și dădea seama.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre șerpi, citate despre pinguini, citate despre papagali, citate despre pantere, citate despre negru sau citate despre minute
Lucian Enka... Directorul îi prinse pe mâneca uniformei însemnele echipajului, sigla Institutului și alte câteva mici accesorii necesare, deși nu doar pe mânecă, după care îi prinse în piept minitransmițătorul său personal, pe care se aflau înscrise inițialele numelui său, E. L. (el), după care urma momentul cel mai important: atașarea de reverul hainei ale celor șase buline mici, aurii, care-i definitivau funcția, aceea de comandant. Indiscutabil, devenise comandantul importantei misiuni. Pe toate posturile TV care transmiteau în direct apăru chipul lui semeț, rigid, plăcut; nu schița nici un gest de mulțumire de sine, nu-și dădea aere, părea doar nepăsător, împăcat în sine cu ideea conducerii. În sufletul părinților lui se ducea o luptă grea. Evident, erau și ei tare mândri de performanța fiului lor, dar gândul celor 13 ani nu le dădea pace, mai ales Dianei Enka.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vestimentație, citate despre superlative, citate despre suflet, citate despre pace, citate despre mândrie sau citate despre mulțumire
În curând ajunseră în cartierul în care locuia blondina. Lucian, care cunoștea zona, orașul neavând secrete pentru el, opri mașina într-un loc găsit liber în apropierea blocului blondinei. Coborî și luă câinele în brațe. Enka Diana coborî și ea. Urcară până la etajul doi al blocului respectiv, iar Lucian sună la ușa pe care scria "familia Stoica". În prag se ivi chipul bălai al colegei sale. Simpatica domnișoară biolog îl întâmpină, veselă. Lucian, cu Nero în brațe, intră, apoi mama lui, dânsa intrând intenționat în urma fiului. De cum ajunseră pe hol, se văzură înconjurați de o mulțime de animale: câini, pisici, papagali zburând liber... Diana Enka căscă ochii mari, dar și Lucian păru surprins. Îl lăsă pe Nero jos și se aplecă să se descalțe. Maria strânse ușor laba câinelui negru, care porni apoi spre sufragerie, urmat de tot alaiul celorlalte viețuitoare. Părinții blondinei, aflați în sufragerie, se ridicară să-și întâmpine oaspeții. Lucian și mama lui răspunseră salutului cu ambilitate, deși doamna Enka părea șocată de prezența atâtor animale.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre păr blond, citate despre câini, citate despre animale, citate despre zoologie, citate despre secrete, citate despre pisici sau citate despre oraș
Diana Enka își însoți fiul, în luminile blitz-urilor, ceva mai rare decât în ziua precedentă, până în dreptul mașinii albastre. Cei doi body-guarzi o salutară respectuoși, apoi ea intră în mașină, în față; body-guarzii, pe bancheta din spate. Lucian porni mașina. Întrucât pe străzi erau mulți polițiști, nu întâmpină probleme din partea oamenilor. Mama lui, Diana Enka se simțea cam ciudat în această mașină, a directorului Institutului. Nu incomod, ci doar ciudat! Era pentru prima oară când urca în mașina albastră. Privi spre locul șoferului, ocupat în acel moment de fiul ei și se mai liniști, chiar dacă în spate stăteau doi necunoscuți, porecliți "Neîndurătorul" și "Nașul", body-guarzii fiului ei. Totuși, prezența lui Lucian îi oferea un sentiment liniștitor.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre respect, citate despre polițiști, citate despre lumină sau citate despre automobiliști
După cele aflate seara trecută de la prietenul său, directorul, despre Lucian, profesorul Manea parcă-l privea altfel pe tânărul comandant, iar acesta chiar sesizase o mică schimbare în atitudinea instructorului, dar nu-și dădea seama despre ce-ar putea fi vorba. Însă și directorul îl privea insistent, mai ales din momentul în care observase lănțișorul dăruit de Diana Enka la gâtul băiatului. Îl recunoscuse imediat, doar dânsul i-l dăruise Dianei cu mulți ani în urmă. Traian Simionescu își întoarse întrebător capul spre Diana, însă aceasta se afla alături de blondul Iulian, pe care-l ținea de braț, așa că directorul renunță la a privi spre ea. Totuși îi părea bine că fiul său va avea acel lănțișor în următorii ani.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre seară, citate despre schimbare, citate despre prietenie sau citate despre manele
Atent, Mihai îl cercetă dintr-o privire și simți brusc o foarte mare admirație pentru cel de lângă el; nu pentru că acesta ar fi chipeș, doar acest amănunt nu conta pentru tânărul Mihai, ci pentru că, deși nu-și dădea seama de ce, simțea că i-ar lega ceva. În plus, i se mai părea și nu credea că greșește, că acest Enka Lucian era tare bun și sufletist și-i părea rău că-n acel moment, cel de la volan suferea din pricina neînțelegerii cu părinții lui.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre admirație sau citate despre Mihail
Directorul se pregătea să ia cuvântul, însă doar după ce va fi încetat imnul național, în timpul căruia se făcuse liniște, toți luând poziție de drepți. Înalt, cu capul aflat parcă deasupra tuturor, geograful cel lungan cercetă împrejurimile, căutând-o cu îngrijorare pe Adela, frumoasa lui prietenă, adolescenta cea bălaie; n-o zărea însă deloc, nici pe ea, nici pe părinții ei. Ce se întâmplase oare? De ce să nu fi venit? Își amintea doar perfect că-i dăduse Adelei o invitație, care ar fi scutit-o de orice piedici sau neplăceri (nu știa că Adela o pierduse, iar puștoaica de abia cu câteva clipe înainte de a pleca de acasă, în acea dimineață, remarcase acest lucru). Deși trist că nu reușea s-o zărească pe Adela, Nistor nu-și pierdu speranța; continua s-o caute cu privirea, poate totuși o va vedea (nu se putea ca ea să nu fi venit)... Însă oricât se străduia el, tot nu reușea s-o vadă. Iar în curând imnul național se termină. Prin urmare, directorul Institutului, domnul Traian Simionescu, luă cuvântul...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări, citate despre înălțime, citate despre perfecțiune sau citate despre obstacole
Lucian se bucură și el să știe că acest băiat simpatic îi va fi totuși, cu siguranță, coleg, deși tristețea că doar el nu se înțelegea cu părinții lui, mai ales cu doamna Diana, nu-i putea părăsi sufletul, dar tot nu-și schimba hotărârea luată, aceea de a pleca, fără a ține cont de împotrivirea fermă a mamei lui, deși, normal, ar fi preferat să poată rezolva această nedorită problemă, într-un mod favorabil lui. Privi spre colegul lui cel nou, tânărul Mihai: Pe chipul acestuia se putea citi cu ușurință o expresie de bucurie, foarte evidentă; tânărul informatician uitase de orice probleme. Pentru el, totul era clar: Va putea participa la această misiune, nu va fi nevoit să se retragă, din cauza împotrivirii părinților lui. Aceștia însă nu erau la fel de veseli ca fiul lor, ceva le umbrea fericirea; acel ceva care îngrozea pe oricare dintre părinții tinerilor din echipaj, anume durata misiunii, estimată la cel puțin 13 ani.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre bucurie, citate despre siguranță sau citate despre lectură
Mașina albastră a directorului, avându-l ca șofer de data aceasta pe blondul Enka Iulian, opri pe o stradă cu multe case, pentru că acolo spusese geograful că dorea să ajungă. Iulian Enka nu-l întrebă de ce acolo și nu în altă parte, opri doar, iar imediat ce lunganul coborî, porni neîntârziat mașina, pe care o considera o adevărată bijuterie albastră pe roți, într-o scurtă plimbare prin oraș, poate chiar și prin afara lui, o plimbare de vreo câteva ore, de moment ce Lucian îl asigurase că totul era în ordine. De când aștepta domnul Enka ocazia de a se urca în această mașină? Se gândi că poate își va cumpăra și el una asemănătoare în curând, doar își permitea acum...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre plimbare, citate despre ore, citate despre geografie sau citate despre bijuterii
Din nou își aminti cuvintele domnului Enka: "Periculoasă puicuță, fiule!" Și din nou îl aprobă în gând: "Câtă dreptate ai avut în privința ei, blondule... Chiar e periculoasă! Nici n-a început bine misiunea și gata, mi-a și dat de furcă, destul de serios... Ți-am spus că am să o domolesc eu, dar acum nu mai știu... Oare voi reuși vreodată?" Auzi ușa de la rezerva ei închizându-se. De abia în acel moment rămăsese, într-adevăr, singur pe puntea principală. Sau poate doar cu roboții. Dar el și roboții... Nu prea vedea ce-ar putea discuta cu ei. Își dădea seama că n-ar fi fost deloc obligatoriu să rămână totuși cineva, deci, nici măcar el, dar considera că e mai precaut astfel.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre roboți, citate despre prudență, citate despre pericole, citate despre dreptate sau citate despre cuvinte
Diana: Mă îndoiesc că dumneavoastră aveți habar despre cum ar fi să vă știți unicul fiu atât de departe, pentru o perioadă atât de lungă... Nu treceți prin ceea ce trec eu!
Eugen: Vă rog, doamnă Enka... Vă înțeleg perfect temerile; știu ce simțiți.
Diana: Nu, domnule Manea, nu știți! Nu aveți cum, nici de unde! Însă repet: Nu pot fi de acord cu această plecare a fiului meu! Mi-e imposibil să accept o asemenea misiune... Nu! Băiatul meu nu va pleca! Nu rămâne decât să-i aleagă, domnule, pe alții... Mai sunt destui tineri capabili prin Institut!
Eugen: Doamnă Enka, poate nu vă dați seama că la ora actuală, Luci e cel mai bun din Institut, cel mai potrivit pentru o asemenea misiune; spun aceasta fiind sigur că nu greșesc, doar eu l-am învățat aproape tot ce știe. În plus, "Pacifis" e unica navă capabilă de un asemenea zbor. Cum credeți că, dacă prin absurd, am accepta ideea neparticipării fiului dumneavoastră la misiune, el ar fi de acord ca "Pacifis", nava lui, cea la care a lucrat în ultimii ani, să plece cu alții, fără el?! Cum credeți că ar suporta să-și vadă nava pilotată de alții, fără a fi și el cel puțin prezent la bord? Ar fi imposibil! "Pacifis" n-ar pleca nicăieri fără el, iar fără "Pacifis" se poate spune "adio" unei misiuni spațiale spre Proxima.
Diana: Aceste amănunte nu mă interesează, domnule profesor; n-au nici o importanță pentru mine! Nu-mi pasă câtuși de puțin dacă misiunea spre Proxima va avea sau nu loc; pentru mine, important e doar ca fiul meu să rămână aici, să nu plece nicăieri!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zbor, citate despre învățătură sau citate despre prezent
Urma un week-end; întâiul pe care aveau să și-l petreacă nu acasă, ci la Institut, ocupându-se de ultimele pregătiri necesare misiunii, pe care nu le puteau neglija și mai aveau destul de multe de pus la punct; părea parcă imposibil să sfârșească la timp, chiar dacă magaziile și spațiile de depozitare ale navei albastre începeau să se umple în mod vizibil, în urma aducerii la bord a produselor nealimentare comandate și a unor "lucrușoare" personale aduse de acasă de cei șapte tineri; încă mai aveau de adus și vreo câteva asemenea "lucrușoare", ba chiar multicele (le era foarte greu să decidă pe care să le ia cu ei și la care să renunțe, pentru că, de fapt, nu prea doreau să renunțe la nici unele).
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre imposibilitate sau citate despre acasă
În mod normal, dacă n-ar fi plecat, conștient de faptul că ea era încă doar o copilă, n-ar fi procedat astfel; ar fi avut răbdare, ar fi așteptat să mai crească, măcar vreo doi ani, până la majoratul ei, cum însă el pleca peste doar vreo câteva ore... Părinții adolescentei de abia în acel moment reușiseră să iasă din mulțime și urmau să prezinte actele la control, pentru a demonstra că ei erau cei chemați.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre creștere, citate despre copilărie sau citate despre adolescență