Spre a ilustra raportul în care se produc lapsusurile, m-am servit într-o zi de o comparaţie pe care o voi relua, întrucât n-aş putea-o înlocui cu una mai bună. Să presupunem că, trecând într-o noapte întunecoasă printr-un loc pustiu, aş fi atacat de un vagabond care mi-ar lua ceasul şi punga cu bani şi că, după ce am fost astfel prădat de răufăcător, căruia nu i-am putut vedea faţa, m-aş duce să depun o plângere la cel mai apropiat comisariat de poliţie, spunând: "Singurătatea şi întunericul mi-au furat lucrurile mele cele mai de preţ."; comisarul mi-ar putea răspunde: "Mi se pare că nu aveţi dreptate susţinând această explicaţie ultramecanicistă. Dacă sunteţi de acord, vom reprezenta mai degrabă situaţia în felul următor: protejat de beznă, favorizat de locul singuratic, un hoţ necunoscut v-a furat lucrurile de valoare. Ceea ce, după părerea mea, interesează cel mai mult în cazul dumneavoastră, este de a-l găsi pe hoţ; numai atunci vom avea întrucâtva şansa de a intra în posesia obiectelor pe care vi le-a furat."

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cel slab şi lipsit de mijloace, care-i atacat de unul mai puternic, pe cel căruia i s-a furat avutul, pe cel îndrăgostit şi pe hoţ îi vizitează insomnia.

în Mahabharata
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai bogate ţări sunt cele care au furat cel mai mult, sau cele din care s-a furat cel mai mult?

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a putea apăra ceea ce am furat de la voi, vă vom organiza într-o armată demnă de cele mai înalte standarde internaţionale.

aforism de Victor Martin din Plimbare cu telemobilul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Şi chiar aveţi de gând să mă convingeţi că dumneavoastră sunteţi într-adevăr un locuitor al Proximei?! Mă scuzaţi, vă rog, cu siguranţă n-am să vă cred, însă am să vă dau ascultare! Deci, n-am să insist asupra subiectului. Deşi ştiţi foarte bine care-i părerea mea despre actualii locuitori ai Proximei. Sunt ferm convins că ei sunt artificiali, ceea ce, în nici un caz n-aş putea afirma despre dumneavoastră, Nick sau Ly... În fine, dacă mă rugaţi dumneavoastră, n-am să abordez această temă, cel puţin deocamdată. Pentru că nu vreau să vă supăr. Promit!
To Kuny: Prea bine, comandante! Crede-mă, e mult mai bine aşa. Acceptă lucrurile aşa cum sunt, nu le răstălmăci, nu încerca să intri în amănunte, nu are nici un rost. Te complici în detalii care nu-ţi sunt de folos. Bun. Deci, asta a fost tot, comandante! Acum te las să te odihneşti.
Lucian: Un moment. Mai staţi puţin! Scuzaţi-mă, vă rog, nu v-am întrebat până acum dacă doriţi să vă servesc cu ceva...
To Kuny: Nu, mulţumesc, dragule, nu te deranja pentru mine.
Lucian: Nu-i nici un deranj, domnule. Mi-e foame, aş mânca ceva şi ar fi mai plăcut să nu servesc singur o gustare uşoară, de seară.
To Kuny: Bine, comandante! Dacă insişti, de acord! E plăcut în compania ta.
Lucian: Doriţi cumva şi puţină cafea?
To Kuny: Cafea, la ora asta? Nu, mulţumesc, dragule! Aş vrea să mai şi dorm la noapte.
Lucian: Aşa e, aveţi dreptate. Nu m-am gândit... Aşteptaţi-mă numai puţin!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condamnaţi

Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu văd pierind, cu ochii, ce-am iubit,
mi-ar fi prea mult şi-o gaură de şarpe
să merg în ea, tăcut şi umilit.

Ce să mai cânt, când au venit piraţii
şi apele din mătci ni le-au furat,
o lacrimă fiinţei mele daţi-i
şi-o s-auziţi de omul scufundat.

M-aş îneca, m-aş stinge şi m-aş duce,
să mă zdrobească ritmuri pe-o şosea,
nici nu mai am nevoie de o cruce,
mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.
.....

poezie clasică de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim astfel an după an, fără a duce la împlinire şi desăvârşi ceea ce am putea face acum, fiindcă gândim că avem tot timpul înaintea noastră: vom împlini mai târziu; într-o bună zi vom trece ciorna pe curat. Anii vor trece şi nu o vom face niciodată, nu pentru că moartea vine şi ne seceră, ci şi pentru că, intrând într-o altă etapă a vieţii, devenim incapabili să mai facem ceea ce etapele anterioare ne-ar fi îngăduit să facem. Nu la anii maturităţii putem împlini o tinereţe frumoasă şi plină de sens, după cum nu la vârsta bătrâneţii putem să dezvăluim lui Dumnezeu şi lumii întregi ceea ce am fi putut fi în anii maturităţii. Este un timp pentru toate, dar, odată ce timpul s-a dus, sunt anumite lucruri care nu mai pot fi realizate.

citat din Sfântul Antonie al Surojului
Adăugat de El
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţul meu drag

Mi-ai furat la-nceput o privire,
apoi mi-ai inundat irişii cu lumina ta.

Priveam amândoi în aceeaşi direcţie
şi vedeam un curcubeu năbunatic,
care se apropia grăbit de noi
întinzându-se la picioarele noastre.

Mi-ai furat o atingere, o strângere,
o mângâiere şi o sărutare de mână.

Luminile curcubeului m-au orbit
şi fără nicio prezenţă de spirit
m-am adâncit în braţele tale
simţindu-mă mult ocrotită.

Mi-ai furat un zâmbet mirat şi întrebător,
apoi sărutul buzelor înfierbântate,
petale de maci în lanul trăirii
îmbelşugate de seninul clipei.

Mi-ai furat inima şi trupul
şi ca un ostaş viteaz, bine înarmat
m-ai convins să nu opun rezistenţă,
ba mai mult, să cedez necondiţionat
şi supusă te-am ajutat să mă cucereşti
şi să-ţi construieşti în mine bun locaş.

Te-ai jucat cu mine, m-am jucat cu tine,
astfel am intrat împreună într-un dans miraculos,
legănându-ne pe firul de borangic al iubirii
împletite straşnic cu dibăcie deplină.

Mi-ai vindecat suspinul, apoi plânsul,
mi-ai alungat îndoiala şi griul taciturn,
care mă locuiau de mai mult timp
şi mi-ai deschis inima ferecată
cu lacătul unor vremuri apuse.

Mi-ai zburat prudenţa de a suferi,
mi-ai dat aripi să visez aievea
şi să zbor precum zmeul copilăriei
peste marea învolburată şi munţii înalţi
din lumea în care trăim.

Dar, să ştii că nu eşti un hoţ desăvârşit,
pentru că eu, cu bună ştiinţă
ţi-am deschis uşa atunci când îmi căutai
ochii, mâna, braţele, gura, inima,
deoarece ştiam că doar astfel,
eu şi tu vom deveni un singur HOŢ,
iscusit şi însetat de iubire.

poezie de Vasilica Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afectează cu adevărat Viaţa felul în care mintea mea vede viaţa şi felul în care mintea mea prescrie reţeta despre viaţă? Şi viaţa, domn'le, nu, nu vrea să meargă după ea, pur şi simplu, viaţa asta e o răzvrătită, nu vrea să se ducă după minte! Dar dacă este exact invers şi mintea ar trebui să curgă odată cu fluxul Vieţii şi nu viaţa să trudească la minte? Ar putea mintea ta să precizeze care este locul potrivit al Aceluia care este Incomensurabil prin El Însuşi? Unde anume va găsi El un loc potrivit? Care este locul potrivit al Infinitului? Dacă El este Totul din Întreg, are El o micuţă parte care să spună: "Ăsta e locul meu potrivit!?" Este doar realizarea faptului că lucrurile curg în Existenţă într-un mod desăvârşit! Eşti chiar în locul care trebuie, în minutul care trebuie, în spaţiul care trebuie, nu e nimic altceva de adăugat acestui moment. Toate lucrurile pe care noi le reuşim sunt efemere. Ce anume este Absolut în tot ceea ce este efemer?

Atmaji Maharaj în EL te aşteaptă AICI din Veşnicia Veşniciei!
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să crezi şi să nu mai crezi

În mintea mea stau sânii tăi
Aprinşi precum două văpăi;
Poţi să te uiţi pe pieptul tău;
De nu mai sunt, îmi pare rău!

De-i vezi la locul lor cel vechi,
Să crezi că ai două perechi,
Din care una s-a mutat
În mintea mea. Nu i-am furat,

Dar i-am primit. Să vii să-i vezi;
De te-am minţit, să nu mai crezi!

poezie de Marius Robu (20 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţul: Mulţi dintre colegii mei sunt inspectori, deputaţi, miniştri. Numărul hoţilor este în continuă creştere. Au apărut chiar situaţii limită, în care un hoţ jefuieşte un alt hoţ, lucru care mi se pare lipsit de moralitate.
Bătrânul: Ai dreptate. Corect şi etic ar fi ca un hoţ să fie prădat de un om cinstit.

replici din piesa de teatru Veşnicie provizorie (Hoţul cinstit), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robbie Turner (într-o scrisoare): Dragă Cecilia, povestea se poate relua. Cea pe care o aveam în gând în timpul acelei plimbări de seară. Pot redeveni bărbatul care, odată, purtând cel mai bun costum al său şi având în faţă promisiunea unei noi vieţi, a traversat parcul Surrey la apus. Bărbatul care, sigur de sentimentele sale, a făcut dragoste cu tine în bibliotecă. Povestea se poate relua. Mă voi întoarce. Te voi găsi, te voi iubi, mă voi căsători cu tine şi vom trăi astfel fără să ne fie ruşine.

replică din filmul artistic Ispăşire, scenariu de Christopher Hampton, după Ian McEwan
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Procesul psihic al persoanei receptoare (care de regulă coincide, în cazul naivului, cu eul nostru, în timp ce în cazul cuvântului de spirit ne putem transpune şi în situaţia persoanei producătoare) este, în cazul naivului, mult mai complicat decât cel al persoanei producătoare; totodată acest proces este mult mai simplu decât cel ce are loc în cazul cuvântului de spirit.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de mică este partea din viaţa noastră de care ne bucurăm! În tinereţe, aşteptăm cu nerăbdare lucrurile care urmează să ni se întâmple; la bătrâneţe, privim înapoi la lucrurile care au trecut; când suntem adulţi, deşi se pare, într-adevăr, că suntem preocupaţi de lucrurile prezente, chiar şi această ocupaţie este, mult prea adesea, lăsată la o parte datorită hotărârii noastre vagi de a fi extrem de fericiţi într-o zi viitoare în care vom avea timp.

citat din Charles Caleb Colton
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banii sunt un lucru ciudat. Dacă nu îi aveţi, lucrurile sunt simple, nu apare nicio problemă. Însă dacă îi aveţi, problemele îşi fac, cu siguranţă, apariţia. Una dintre cele mai mari probleme pe care le creează banii este faptul că nu ştii niciodată dacă tu eşti cel dorit sau ei. Şi acest lucru este atât de dificil de aflat, încât ai prefera să nu îi ai deloc. Atunci, cel puţin, viaţa ar fi simplă. Banii, care ar fi putut reprezenta o mare plăcere, devin însă - în acest caz - o sursă de angoasă. Nu ei sunt însă adevărata sursă, ci propria ta minte. Banii sunt folositori, nu este niciun păcat să îi ai, nu este nevoie să ai un sentiment de culpabilitate.

Osho în Viaţa este aici şi acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lingvistul

Dacă am trăi într-o lume unde clopotele
spun într-adevăr "bang-bang" şi unde "muu"
este mai degrabă ceva rostit
cu eficienţă de o vacă,
eu aş putea crede că tu ai putea crede
că aceste sunete pe care le scot eu în aer
şi aceste forme cu care înnegresc hârtia albă
sunt cumva conectate
cu gândurile din mintea mea
şi cu sentimentele din gândurile mele.
După cum stau lucrurile,
dacă ar fi să te privesc în ochi şi să spun
"ham-ham" sau "mac-mac", tu ai lua asta ca pe un fel de
disperată antologie de admiraţie,
o concentrare a tuturor conflictelor
provenind dintr-un gen de introvertire, ca pe o capsulă
conţinând semnificaţia semnificaţiei mele
pe care nu o pot scrie pe hârtie
mai mult decât aş putea silabisi sunetul suspinului
pe care l-aş scoate atunci, înainte ca
bangbang-ul şi macmac-ul să-mi fi făcut drum
printre toate dicţionarele şi dialectele
impreciziei.

poezie celebră de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

La furat cireşe (după Ion Creangă)

Ionică n-a fost prea isteţ
Şi, fireşte,-a meritat papara,
Dacă n-a furat ce-i mai de preţ...
Cânepa mătuşii Mărioara!

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat încă tânăr îmi povesteşte: «Acum câţiva ani, în menajul meu au intervenit neînţelegeri. Găseam că soţia mea era prea rece şi trăiam unul lângă altul lipsiţi de tandreţe, ceea ce de altfel nu mă împiedica să-i recunosc calităţile sale excelente. Într-o zi, întorcându-se de la o plimbare, crezând că mă interesează, ea mi-a adus o carte pe care o cumpărase. I-am mulţumit pentru "atenţie" şi i-am făgăduit să citesc cartea, pe care am pus-o de-o parte. Au tecut luni de zile, timp în care, amintindu-mi în mai multe rânduri de cartea dispărută, am încercat s-o descopăr, fără a reuşi. După vreo şase luni, mama, pe care o iubeam foarte mult şi care locuia separat de noi, a căzut bolnavă, iar soţia mea a dat fuga s-o îngrijească. Starea bolnavei a devenit gravă, prilej pentru soţia mea de a-şi dezvălui cele mai bune calităţi ale sale. Într-o seară m-am întors acasă încântat de soţia mea şi plin de recunoştinţă faţă de tot ceea ce făcuse. M-am apropiat de biroul meu, am deschis fără nici o intenţie definită, dar cu o siguranţă de somnambul, un anumit sertar şi primul lucru care mi-a căzut sub ochi a fost cartea rătăcită, rămasă de negăsit vreme atât de îndelungată.» Odată ce a dispărut motivul, obiectul a încetat să mai fie de negăsit.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deoarece derivăm plăcerea comică în genere dintr-o comparaţie ne revine sarcina să cercetăm însuşi comicul de comparaţie, care de asemenea este un mijloc al ridiculizării. Vom spori interesul pentru această analiză dacă ne amintim că nici în cazul comparaţiei nu am putut întotdeauna decide cu ajutorul intuiţiei dacă anumite producţii psihice trebuie numite spirituale sau comice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura lumii

Când o vorbă zboară-n vânt,
Gura lumii cea spurcată
Îi mai pune un cuvânt
Şi-ajunge modificată.
Cel ce, primul o primeşte
O transmite mai departe
După ce-o-''mbunătăţeşte''
Cu o vorbă dintr-o carte.
Şi-uite-aşa o veste bună
Se transformă în dezastru:
N-a ajuns omul pe lună
Ci s-a prăbuşit un astru.
Ceasul ce-a fost câştigat
E, de fapt, doar o minciună
Că de-un hoţ a fost furat
C-a avut o mână bună.
Valerica de la bar
A născut tripleţi, săraca
Însă ea n-are habar
Că, de fapt, i-a născut vaca.
Paznicul de la hotel
A murit azi-noapte-n cart.
Este doar cheflit niţel
Şi puţin cu capul spart.
Măceşanu a furat
Un tablou de la muzeu
Dar, de fapt el a pictat
În ulei, pe Prometeu.

Şi-aşa pot să scriu o lună
Că exemple am un car;
Lumea nu vrea veste bună
Latră, dar n-are habar
Cât rău, o virgulă face
Cănd nu e la locul ei,
Darmite-un cuvânt ce zace
Într-o minte proastă. Hei!
Oameni proşti, n-aveţi ce face?
Clevetiţi aşa, de drag
Ia veniţi la mine-ncoace,
Că v-aştept c-o vorba-n prag:
Gura voastră n-o închide
Nici pământul. Şi muriţi
Ca noi toţi. Voi, ''linge blide''
Mai nimic nu o să ştiţi!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presupuneţi că în sala de conferinţe, în rândurile auditoriului calm şi atent, se găseşte totuşi un individ ce se comportă în aşa fel încât să mă deranjeze şi care, prin râsete necuviincioase, prin vorbărie sau bătând din picioare, mă tulbură. Voi declara că nu pot continua să profesez astfel; zicând acestea, câţiva ascultători viguroşi se vor ridica şi, după o scurtă dispută, vor scoate personajul pe uşă. El va fi refulat şi voi putea să-mi continui conferinţa. Dar, pentru ca tulburarea să nu se mai producă, în situaţia că expulzatul ar încerca să reintre în sală, persoanele care mi-au venit în ajutor, vor merge să sprijine uşa cu scaunele lor, stabilind astfel un fel de rezistenţă. Dacă se transpun acum în plan psihic evenimentele exemplului dat, deci dacă se presupune că sala de conferinţe este conştientul şi vestibulul inconştientul, vom avea o imagine destul de bună a refulării.

Sigmund Freud în Despre psihanaliză. Cinci prelegeri ţinute la Universitatea Clark (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!