Gura lumii
Când o vorbă zboară-n vânt,
Gura lumii cea spurcată
Îi mai pune un cuvânt
Și-ajunge modificată.
Cel ce, primul o primește
O transmite mai departe
După ce-o-''mbunătățește''
Cu o vorbă dintr-o carte.
Și-uite-așa o veste bună
Se transformă în dezastru:
N-a ajuns omul pe lună
Ci s-a prăbușit un astru.
Ceasul ce-a fost câștigat
E, de fapt, doar o minciună
Că de-un hoț a fost furat
C-a avut o mână bună.
Valerica de la bar
A născut tripleți, săraca
Însă ea n-are habar
Că, de fapt, i-a născut vaca.
Paznicul de la hotel
A murit azi-noapte-n cart.
Este doar cheflit nițel
Și puțin cu capul spart.
Măceșanu a furat
Un tablou de la muzeu
Dar, de fapt el a pictat
În ulei, pe Prometeu.
Și-așa pot să scriu o lună
Că exemple am un car;
Lumea nu vrea veste bună
Latră, dar n-are habar
Cât rău, o virgulă face
Cănd nu e la locul ei,
Darmite-un cuvânt ce zace
Într-o minte proastă. Hei!
Oameni proști, n-aveți ce face?
Clevetiți așa, de drag
Ia veniți la mine-ncoace,
Că v-aștept c-o vorba-n prag:
Gura voastră n-o închide
Nici pământul. Și muriți
Ca noi toți. Voi, ''linge blide''
Mai nimic nu o să știți!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prostie
- poezii despre vânt
- poezii despre vaci
- poezii despre timp
- poezii despre pictură
- poezii despre naștere
- poezii despre muzee
- poezii despre moarte
- poezii despre minciună
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.