Influenţa stărilor fiziologice, rezultând din indispoziţii, tulburări circulatorii, stări de epuizare, asupra producerii lapsusurilor trebuie recunoscută fără rezervă. Experienţa dumneavoastră personală şi cotidiană ajunge ca să vă facă evidentă această influenţă. Dar această explicaţie lămureşte prea puţin! Şi înainte de toate, stările pe care le-am enumerat nu sunt condiţii necesare ale actului ratat. Lapsusul se poate produce tot atât de bine în deplină stare de sănătate, în stare perfect normală. Aceşti factori somatici nu au valoare decât în măsura în care facilitează şi favorizează mecanismul psihic particular al lapsusului.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În erorile de lectură cele mai frecvente, cei doi factori care au un rol important în actele ratate nu îndeplinesc decât un rol cu totul secundar; ne referim la conflictul celor două tendinţe şi la refularea uneia dintre ele, refulare care se manifestă tocmai prin efectul actului ratat. Nu este vorba de faptul că erorile de lectură ar prezenta caractere aflate în dezacord cu aceşti factori, dar conflictul conţinutului de idei, care duce la eroarea de lectură, este mult mai puternic decât refularea pe care acest conţinut de idei a suferit-o anterior. Aceşti doi factori se reliefează foarte net în diversele modalităţi ale actului ratat provocat de amnezie.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul în care însă, nu deţinem chiar de la cel analizat lămuriri asupra sensul actului ratat, unde vom găsi puncte de sprijin pentru interpretări şi indicii pentru demonstraţie? Aceste puncte de sprijin şi indicii provin din surse multiple. Ele ne sunt furnizate în primul rând de comparaţia analogică cu fenomene care nu sunt legate de actele ratate, ca, de exemplu, în cazul în care constatăm că deformarea unui nume, ca act ratat, are acelaşi sens injurios ca şi acela pe care l-ar avea o deformare intenţionată. Dar puncte de sprijin şi indicii ne sunt furnizate şi de contextul psihic în care se produce actul ratat, de cunoştinţele pe care le avem în legătură cu caracterul persoanei care săvâşeşte acest act, de impresiile pe care această persoană le-a putut avea înainte de act şi împotriva cărora ea poate că reacţionează prin acesta.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţiile considerate determinante pentru ca actele ratate să se producă nu sunt toate de aceeaşi natură. Indispoziţia şi tulburarea de circulaţie sanguină intervin în perturbării unei funcţii normale, cu titlu de cauze fiziologice; iritarea, oboseala, distracţia, sunt factori de ordin diferit: îi putem numi psihofiziologici. Aceşti din urmă factori se lasă uşor interpretaţi, atât prin oboseală, distracţie, poate şi prin excitaţie generală se produce o dispersare a atenţiei, ceea ce are ca efect faptul că activităţii respective nu i se mai acordă atenţie suficientă. Această activitate poate fi uşor tulburată sau se îndeplineşte cu o precizie nesatisfăcătoare.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Factori psihofiziologici cum sunt emoţia, distragerea, tulburările de atenţie, este evident că nu sunt de prea mare ajutor în explicarea actelor ratate. Sunt moduri de a vorbi, paravane îndărătul cărora nu ne putem interzice să privim. Mai bine am întreba: Care este, în cutare caz particular, cauza emoţiei, a devierii excepţionale a atenţiei? Pe de altă parte, influenţele tonale, similitudinile verbale, asociaţiile obişnuite pe care le prezintă cuvintele au şi ele, trebuie recunoscut, o anumită importanţă. Toţi aceşti factori facilitează lapsusul, îndrumându-l pe o cale posibil de urmat. Mai trebuie un mobil interior pentru a decide, o forţă care să împingă în acea direcţie.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa de consum psihic este, cu siguranţă, condiţia fundamentală a plăcerii comice, dar observaţia arată că nu întotdeauna această diferenţă produce plăcere comică. Ce condiţii suplimentare sunt necesare sau ce perturbări trebuie evitate, pentru ca diferenţa de consum să provoace într-adevăr, râsul?

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raporturile tonale şi similitudinile verbale nu fac deci, întocmai ca şi stările corporale, decât să favorizeze lapsusul, fără a-i da propriu-zis o explicaţie. Aşadar, în marea majoritate a cazurilor, discursul meu nu este câtuşi de puţin tulburat de faptul că termenii pe care îi întrebuinţez cheamă prin asonanţa lor alţii, sau sunt intim legaţi de antonimele lor, ori că provoacă asociaţii uzuale. În cel mai rău caz, se poate spune că lapsusul se produce atunci când, ca o consecinţă a epuizării fizice, tendinţa de asociaţie depăşeşte toate celelalte intenţii ale discursului. Explicaţia ar fi perfectă, dacă nu ar fi contrazisă de experienţă, care, în unele cazuri, dovedeşte absenţa factorilor corporali, iar în altele absenţa asociaţiilor capabile să favorizeze lapsusurile.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă, în intervalul de timp care separă conceperea proiectului de executarea sa, se produce o schimbare importantă în contextul psihic, schimbare incompatibilă cu înfăptuirea proiectului, uitarea acestuia nu mai poate fi considerată un act ratat. Această uitare nu mai miră, căci ne dăm seama bine că executarea proiectului ar fi de prisos în noul context psihic. Uitarea unui proiect nu poate fi considerată act ratat decât în cazul în care nu avem de-a face cu o schimbare a acestui context.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne oprim un moment asupra a ceea ce uneşte cele trei grupe stabilite în formarea actelor ratate, asupra a ceea ce este comun celor trei mecanisme ale lapsusului. Ne aflăm, în privinţa aceasta, din fericire, în prezenţa unui fapt care este mai presus de orice contenstaţie. În cazul primelor două grupe, tendinţa perturbatoare este recunoscută de însăşi persoana care vorbeşte; ba mai mult, în prima grupă, tendinţa perturbatoare, se revelează chiar înaintea lapsusului. Dar atât în prima grupă, cât şi în cea de-a doua, tendinţa cu pricina este refulată. Cum persoana care vorbeşte s-a hotărât să nu o facă să apară în discurs, ea comite un lapsus, adică tendinţa refulată se manifestă în pofida persoanei respective, fie modificând intenţia mărturisită, fie confundându-se cu ea, fie, în sfârşit, luându-i, pur şi simplu, locul. Aşadar, acesta este mecanismul lapsusului.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi admite că singura deosebire care există între cele trei grupe ale actelor ratate constă în gradul de refulare a intenţiei perturbatoare. În prima grupă, această intenţie există şi este sesizată de persoana care vorbeşte, înainte de manifestarea sa; tocmai atunci se produce refularea pentru care intenţia perturbatoare se răzbună prin lapsus. În a doua grupă refularea este mai accentuată şi intenţia nu este sesizată înainte de începerea discursului. Ceea ce este uimitor, este faptul că această refulare, destul de profundă, nu împiedică intenţia perturbatoare să participe la producerea lapsusului. Situaţia aceasta facilitează considerabil explicarea a ceea ce se petrece în a treia grupă. Voi admite că putem sesiza în actul ratat manifestarea unei tendinţe refulate de multă vreme, în aşa fel încât persoana care vorbeşte nu-şi mai dă seama câtuşi de puţin de ea şi este foarte sinceră negându-i existenţa. Dar chiar lăsând de-o parte problema referitoare la a treia grupă, se ajunge la concluzia care decurge din examinarea celolalte cazuri, anume că refularea intenţiei de a exprima ceva constituie condiţia indispensabilă pentru apariţia unui lapsus.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de toate există o concluzie foarte simplă, dar fundamentală, că în criminologie nu există cauze ale crimei care să fie atât necesare cât şi suficiente. Există numai factori care pot fi necesari pentru a se produce crima, în conjugare cu alţi factori. Infracţiunile nu se vor produce datorită unui singur factor care, în mod invariabil, ar determina acest rezultat.

Hermann Mannheim în Criminologie comparată (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul lapsusului are poate dreptul de a fi considerat un act psihic complet, cu propriul său nume, o manifestare cu conţinutul şi semnificaţia sa intrinsecă. Actul ratat ar putea fi adesea o acţiune absolut corectă, care nu face decât să se substituie unei acţiuni aşteptate sau plănuite.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazurile de uitare de proiecte sunt în general atât de clare încât nu putem câtuşi de puţin să le utilizăm în vederea scopului pe care îl urmărim şi care constă în a deduce din contextul psihic indiciile referitoare la semnificaţia actului ratat. În consecinţă, ne vom referi la un act prin excelenţă lipsit de claritate, echivoc: pierderea de obiecte şi imposibilitatea de a găsi obiectele puse bine. Că intenţia noastră ar putea să joace un rol în pierderea de obiecte, accident pe care adesea îl resimţim în mod dureros, vi se va părea fapt neverosimil.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care sunt intenţiile care se manifestă de o manieră atât de ieşită din comun şi vin să le tulbure pe celelalte? Evident, este vorba despre intenţii foarte diferite, dar cărora vrem să le desprindem caracteristicile comune. Dacă examinăm sub acest raport o serie de exemple, acestea se lasă lesne orânduite în trei grupe. Din prima grupă fac parte cazurile în care tendinţa perturbatoare este cunoscută de cel care vorbeşte şi în plus, i s-a dezvăluit acestuia înainte de lapsus. A doua grupă cuprinde cazurile în care persoana care vorbeşte, cu toate că recunoaşte în tendinţa perturbatoare o tendinţă care îi aparţine, nu ştie că această tendinţă era activă în propria sa fiinţă înainte de lapsus. Ea admite deci interpretarea dată lapsusului, dar nu poate să nu se arate într-o anumită măsură mirată. Exemple referitoare la această atitudine ne sunt poate mai uşor furnizate de alte acte ratate decât de lapsusuri. A treia grupă cuprinde cazuri în care persoana interesată respinge energic interpretarea care i se sugerează: nu se mulţumeşte numai cu negarea existenţei intenţiei perturbatoare înainte de lapsus, dar ea afirmă că această intenţie îi este absolut străină.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul lapsusurilor, pe lângă relaţiile tonale şi similitudinea cuvintelor, trebuie să admitem şi influenţa asociaţiilor de cuvinte. Dar nici aceasta nu ajunge. Există o întreagă serie de cazuri în care explicaţia unui lapsus observat nu reuşeşte decât dacă se ţine seama de propoziţia care a fost enunţată sau măcar gândită anterior. Sunt şi acestea cazuri de acţiune la distanţă, de felul acelora citate de Meringer, dar de o amploare mai mare.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici o altă ipoteză explicativă în afara celei care derivă plăcerea comică din descărcarea unei diferenţe de consum psihic nu poate da seama de aceste condiţii, nici de inconstanţa şi relativitatea efectului comic; căci această diferenţă poate primi, în virtutea diversităţii împrejurărilor, o altă utilizare decât cea a descărcării.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprecierea dispreţuitoare pe care o facem în stare de veghe cu privire la vis, la incoerenţa şi lipsa sa de logică este fără îndoială aceeaşi pe care o face "eul" nostru adormit asupra produselor refulării. Dispreţ cu atât mai fondat cu cât aceşti perturbatori ai somnului nu reuşesc să ne pună în mişcare.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general, lucrurile se petrec în sensul că se formulează mai întâi o interpretare a actului ratat, pornind de la principii generale. Ceea ce se obţine în acest fel nu este decât o prezumţie, un proiect ermeneutic căruia i se caută confirmarea în examenul contextului psihic. Uneori, spre a obţine confirmarea unei presupuneri, suntem obligaţi să aşteptăm anumite evenimente care ne sunt, ca să spunem aşa, anunţate de actul ratat.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tratând legăturile visului cu viaţa cotidiană în stare de veghe şi originea materialului oniric, vedem că atât cercetătorii cei mai vechi, cât şi cei mai moderni, au fost de părere că omul visează despre ceea ce îl preocupă în timpul zilei şi îl interesează în viaţa sa în stare de veghe. Această preocupare care trece de la starea de veghe la starea de repaus - stimulii din timpul repausului - ar fi suficientă pentru a explica originea tuturor imaginilor onirice.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate semnele caracteristice ale visului se explică atunci prin activitatea incoerentă a anumitor grupuri de celule care rămân în stare de veghe în creier, sub imperiul acestor excitaţii fiziologice, în timp ce restul organismului se află cufundat în somn.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Sensul" unui act psihic nu este altceva decât finalitatea pe care o serveşte şi locul pe care actul îl ocupă într-o procesualitate psihică. Am putea chiar înlocui termenul "sens" prin termenii "finalitate" sau "tendinţă". Ei bine, această finalitate pe care o credem a discerne în actul ratat, ar putea să nu fie decât o aparenţă înşelătoare sau o exagerare poetică?

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!