Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Sigmund Freud

Voi admite că singura deosebire care există între cele trei grupe ale actelor ratate constă în gradul de refulare a intenției perturbatoare. În prima grupă, această intenție există și este sesizată de persoana care vorbește, înainte de manifestarea sa; tocmai atunci se produce refularea pentru care intenția perturbatoare se răzbună prin lapsus. În a doua grupă refularea este mai accentuată și intenția nu este sesizată înainte de începerea discursului. Ceea ce este uimitor, este faptul că această refulare, destul de profundă, nu împiedică intenția perturbatoare să participe la producerea lapsusului. Situația aceasta facilitează considerabil explicarea a ceea ce se petrece în a treia grupă. Voi admite că putem sesiza în actul ratat manifestarea unei tendințe refulate de multă vreme, în așa fel încât persoana care vorbește nu-și mai dă seama câtuși de puțin de ea și este foarte sinceră negându-i existența. Dar chiar lăsând de-o parte problema referitoare la a treia grupă, se ajunge la concluzia care decurge din examinarea celolalte cazuri, anume că refularea intenției de a exprima ceva constituie condiția indispensabilă pentru apariția unui lapsus.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pachet Opere Esentiale Sigmund Freud 11 volume" de Sigmund Freud este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -499.00- 299.99 lei.

Citate similare

Sigmund Freud

Care sunt intențiile care se manifestă de o manieră atât de ieșită din comun și vin le tulbure pe celelalte? Evident, este vorba despre intenții foarte diferite, dar cărora vrem le desprindem caracteristicile comune. Dacă examinăm sub acest raport o serie de exemple, acestea se lasă lesne orânduite în trei grupe. Din prima grupă fac parte cazurile în care tendința perturbatoare este cunoscută de cel care vorbește și în plus, i s-a dezvăluit acestuia înainte de lapsus. A doua grupă cuprinde cazurile în care persoana care vorbește, cu toate recunoaște în tendința perturbatoare o tendință care îi aparține, nu știe că această tendință era activă în propria sa ființă înainte de lapsus. Ea admite deci interpretarea dată lapsusului, dar nu poate să nu se arate într-o anumită măsură mirată. Exemple referitoare la această atitudine ne sunt poate mai ușor furnizate de alte acte ratate decât de lapsusuri. A treia grupă cuprinde cazuri în care persoana interesată respinge energic interpretarea care i se sugerează: nu se mulțumește numai cu negarea existenței intenției perturbatoare înainte de lapsus, dar ea afirmă că această intenție îi este absolut străină.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Să ne oprim un moment asupra a ceea ce unește cele trei grupe stabilite în formarea actelor ratate, asupra a ceea ce este comun celor trei mecanisme ale lapsusului. Ne aflăm, în privința aceasta, din fericire, în prezența unui fapt care este mai presus de orice contenstație. În cazul primelor două grupe, tendința perturbatoare este recunoscută de însăși persoana care vorbește; ba mai mult, în prima grupă, tendința perturbatoare, se revelează chiar înaintea lapsusului. Dar atât în prima grupă, cât și în cea de-a doua, tendința cu pricina este refulată. Cum persoana care vorbește s-a hotărât să nu o facă apară în discurs, ea comite un lapsus, adică tendința refulată se manifestă în pofida persoanei respective, fie modificând intenția mărturisită, fie confundându-se cu ea, fie, în sfârșit, luându-i, pur și simplu, locul. Așadar, acesta este mecanismul lapsusului.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Între cele două intenții perturbatoare poate exista un raport de conținut, caz în care intenția perturbatoare contrazice intenția perturbată, o rectifică sau o completează. Sau, dimpotrivă, nu există nici un raport între cele două tendințe și atunci cazul devine mai obscur și mai interesant.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Aproape în toate cazurile în care cineva spune contrariul a ceea ce vrea spună, intenția perturbatoare exprimă o opoziție față de intenția tulburată, iar actul ratat reprezintă conflictul între aceste două tendințe inconciliabile.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Când cineva are intenția să refuleze o anumită tendință în loc s-o lase să se exprime, ar trebui ne găsim în prezența unuia din următoarele două cazuri: ori refularea este obținută și atunci nimic nu trebuie apară din tendința perturbatoare; ori refularea nu este obținută și atunci tendința cu pricina trebuie să se exprime franc și complet.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

În ceea ce privește tendința tulburată, nici o îndoială nu este cu putință în legătură cu aceasta: persoana care săvârșește un act ratat o cunoaște și o revendică. Îndoieli și ezitări nu pot lua naștere decât în legătură cu cealaltă tendință, aceea perturbatoare. Ori, există o întreagă serie de cazuri în care și această din urmă tendință este manifestă. Ea ne este revelată de efectul lapsusului, cu singura condiție de a avea curajul examinăm acest efect în sine însuși.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

În erorile de lectură cele mai frecvente, cei doi factori care au un rol important în actele ratate nu îndeplinesc decât un rol cu totul secundar; ne referim la conflictul celor două tendințe și la refularea uneia dintre ele, refulare care se manifestă tocmai prin efectul actului ratat. Nu este vorba de faptul că erorile de lectură ar prezenta caractere aflate în dezacord cu acești factori, dar conflictul conținutului de idei, care duce la eroarea de lectură, este mult mai puternic decât refularea pe care acest conținut de idei a suferit-o anterior. Acești doi factori se reliefează foarte net în diversele modalități ale actului ratat provocat de amnezie.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Constatând într-un mare număr de cazuri uitarea unui proiect se reduce la o contra-voință, extindem aceeași concluzie și la o altă serie de cazuri în care persoana analizată, nemulțumindu-se să nu confirme contra-voința reliefată, pur și simplu o neagă (de exemplu, numeroasele cazuri în care se uită restituirea cărților împrumutate, achitarea facturilor sau plata datoriilor). Trebuie avem curajul spunem persoanei interesate că ea are intenția de a păstra cărțile, de a nu plăti datoriile, chiar atunci când această persoană va nega intenția pe care i-o atribuim, nefiind în stare explicăm prin alte motive atitudinea sa. Îi vom spune are această intenție și că nu își dă seama de ea, dar , în ceea ce ne privește, ne este de ajuns că ea se dă în vileag prin efectul uitării. Celălalt ne va răspunde că tocmai de aceea nu-și amintește. Deci, ajungem la o situație în care ne-am mai găsit o dată. Voind dăm întreaga dezvoltare logică interpretările pe cât de variate, pe atât de justificate ale actelor ratate, suntem fără doar și poate determinați admitem că există tendințe capabile acționeze fără știrea lui. Formulând însă această idee, venim în contradicție cu toate concepțiile aflate în vigoare în viață și în psihologie.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Actele ratate sunt acte psihice care au un sens și sunt marcate de o intenție, rezultă din confruntarea a două intenții diferite, iar una dintre aceste intenții trebuie fi marcat, înainte de discrus, o anumită refulare, ca să se manifeste astfel prin perturbarea celeilalte. Intenția trebuie fie ea însăși perturbată, înainte de a putea devină perturbatoare.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

În cazurile limită, deosebirile dintre concepția psihanalitică despre lapsus și concepția fiziologică obișnuită se șterg. În aceste cazuri există o tendință care tulbură intenția care are a se exprima în discurs; dar această tendință anunță doar existența sa și nu scopul pe care îl urmărește ea însăși. Tulburarea pe care ea o provoacă însoțește anumite raporturi sau afinități asociative și poate fi înțeleasă ca servind la deturnarea atenției de la ceea ce intenționa să se spună. Dar nici această tulburare de atenție, nici aceste afinități asociative nu sunt suficiente spre a caracteriza însăși natura procesului. Luate la un loc însă, ele dezvăluie destule fapte despre existența unei intenții perturbatoare, fără ca auditoriul să-și poată forma o idee despre natura sa, potrivit cu efectele sale, așa cum este cu putință în cazurile mai accentuate.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Poate exista între cele două intenții un raport de conținut, caz în care intenția perturbatoare contrazice intenția perturbată, o rectifică sau o completează. Sau, dimpotrivă, nu există nici un raport între conținutul celor două tendințe și atunci cazul devine mai obscur și mai interesant.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Multor poeți li s-a întâmplat să se slujească de lapsus sau de alte acte ratate drept mijloc de reprezentare poetică. Prin el însuși, faptul acesta este îndeajuns pentru a dovedi poetul socotește actul ratat, de exemplu lapsusul, ca nefiind lipsit de sens, cu atât mai mult cu cât el îl produce în mod intenționat. Nimeni nu va admite că poetul a greșit scriind și că a lăsat subziste greșeala sa, ca un lapsus în gura personajului. Prin lapsus poetul vrea sublinieze ceva și nu ne este greu constatăm el dorește ne avertizeze asupra persoanei respective, care este distrată, obosită sau amenințată de un acces de migrenă. Dar dacă poetul se folosește de un lapsus cu un sens, firește noi nu trebuie să-i exagerăm importanța.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Aproape în toate cazurile în care cineva spune contrariul a ceea ce intenționa spună, intenția perturbatoare exprimă o opoziție față de intenția tulburată, iar actul ratat reprezintă conflictul între aceste două tendințe inconciliabile. "Declar deschisă ședința, dar aș prefera s-o închid", acesta este lapsusul comis de un președinte. Un ziar politic, acuzat de corupție, se apără într-un articol care trebuia culmineze în cuvintele: "Cititorii noștri ne sunt martori întotdeauna am apărat binele general în modul cel mai dezinteresat." Dar redactorul însărcinat redacteze această apărare scrie "în modul cel mai interesat". După părerea mea, expresia exprimă gândul său intim: "Sunt obligat scriu e albă, dar eu știu sigur e neagră." Un deputat care își propune declare trebuie spus împăratului adevărul fără menajamente ("rückhaltlos") percepe deodată o voce interioară care îl pune în gardă în pofida îndrăznelii sale și îl face comită un lapsus în care cuvintele "fără menajamente" ("rückhaltlos") sunt înlocuite prin cuvintele "îndoindu-ne spinarea" ("rückgratlos").

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Iată în ce fel se produce refularea sub influența angoasei: eul observă satisfacerea unei noi cerințe instinctuale evocă una dintre situațiile periculoase a cărei amintire a păstrat-o. Îi este deci necesar reprime, înăbușe, anihileze această investire impulsională. Eul reușește acest lucru foarte bine când este puternic. Dar în caz de refulare, această impulsiune aparține încă sinelui, iar eul, conștient de propria sa slăbiciune, folosește atunci o tehnică identică în fond celei utilizate de gândirea normală. Gândirea este o metodă de încercare practică, cu ajutorul unor mici cantități de energie; ea amintește de procedeul unui general care, înainte de a da trupelor sale comanda "înainte", mută pe hartă mici figurine. Eul devansează deci satisfacția acordată impulsiunii instinctuale neliniștitoare și permite sentimentelor de neplăcere reapară de la începutul situației periculoase temute. Astfel se declanșează automatismul principiului plăcere-neplăcere, care realizează apoi refularea impulsului instinctual periculos.

în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Există multe alte fenomene care se apropie de actele ratate, dar cărora această denumire nu li se potrivește. Acestea se numesc acte accidentale sau simptomatice. Ele au de asemenea caracteristicele unui act nemotivat, insignifiant, lipsit de importanță și mai ales superfluu. Dar ceea ce le deosebește de actele ratate propriu zise este absența unei intenții contrare și perturbatoare venind contrazică o intenție primară.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

În unele cazuri, putem afla care este tendința perturbatoare chiar din gura persoanei care vorbește și care, după ce a comis lapsusul, își revine și restabilește cuvântul potrivit.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Chestiunile cele mai interesante pe care le-am formulat cu privire la actele ratate și cărora încă nu le-am dat o dezlegare, sunt următoarele: actele ratate rezultă din interferența a două intenții diferite, din care una poate fi calificată ca perturbată, iar cealaltă ca perturbatoare. Ori, dacă intențiile tulburate nu ridică nici o altă problemă în ceea ce privește intențiile perturbatoare, interesează în primul rând stabilim care sunt acele intenții capabile le tulbure pe altele și în al doilea rând, ce raporturi se stabilesc între intențiile perturbate și cele perturbatoare. Lapsusul este reprezentantul principal al întregii specii de acte ratate.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Există multe alte fenomene care se apropie de actele ratate, dar cărora această denumire nu li se potrivește; le numim acte accidentale sau simptomatice. Ele au de asemenea caracteristicile unui act nemotivat, insignifiant, lipsit de impotanță și mai ales superfluu. Dar ceea ce le deosebește de actele ratate propriu-zise este absența unei intenții contrare și perturbatoare venind contrazică o intenție primară. Ele se confundă, pe de altă parte, cu gesturile și mișcările care servesc drept expresie emoțiilor. Fac parte din această categorie de acte ratate toate manipulările, în aparență fără scop, pe care le executăm, ca și cum ne-am juca, cu veșmintele noastre, cu vreo parte a corpului nostru, cu obiectele care ne stau la îndemână; melodiile pe care le fredonăm aparțin aceleiași categorii de acte, caracterizate în general de faptul că le suspendăm, tot așa cum le-am declanșat, fără motive aparente. Ori eu nu ezit afirm toate aceste fenomene sunt semnificative și pot fi interpretate în același fel ca toate actele ratate, ele constituie mici semne revelatoare ale altor procese psihice în deplinul înțeles al cuvântului.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

În ceea ce privește deformarea numelor, nu putem admite că ar fi întotdeauna vorba de o concurență între două nume, în același timp asemănătoare și diferite. Chiar și în absența acestei concurențe, cea de-a doua intenție nu este greu de descoperit. Deformarea unui nume are adesea loc în afara oricărui lapsus. Prin deformare se încearcă transformarea unui nume în ceva ce sună urât sau în ceva care amintește de un obiect vulgar. Este un gen de insultă foarte des răspândit, la care omul cultivat sfârșeste prin a renunța, dar adesea fără convingere. De multe ori el îi forma unei "vorbe de duh", de o calitate cu totul inferioară. Pare deci indicat admitem lapsusul rezultă adesea dintr-o intenție injurioasă care se manifestă prin deformarea numelui.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Într-adevăr, nu refularea este aceea care provoacă angoasa, ci însăși angoasa, care apare prima, este cea care provoacă refularea.

în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook