În cazul în care însă, nu deţinem chiar de la cel analizat lămuriri asupra sensul actului ratat, unde vom găsi puncte de sprijin pentru interpretări şi indicii pentru demonstraţie? Aceste puncte de sprijin şi indicii provin din surse multiple. Ele ne sunt furnizate în primul rând de comparaţia analogică cu fenomene care nu sunt legate de actele ratate, ca, de exemplu, în cazul în care constatăm că deformarea unui nume, ca act ratat, are acelaşi sens injurios ca şi acela pe care l-ar avea o deformare intenţionată. Dar puncte de sprijin şi indicii ne sunt furnizate şi de contextul psihic în care se produce actul ratat, de cunoştinţele pe care le avem în legătură cu caracterul persoanei care săvâşeşte acest act, de impresiile pe care această persoană le-a putut avea înainte de act şi împotriva cărora ea poate că reacţionează prin acesta.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă, în intervalul de timp care separă conceperea proiectului de executarea sa, se produce o schimbare importantă în contextul psihic, schimbare incompatibilă cu înfăptuirea proiectului, uitarea acestuia nu mai poate fi considerată un act ratat. Această uitare nu mai miră, căci ne dăm seama bine că executarea proiectului ar fi de prisos în noul context psihic. Uitarea unui proiect nu poate fi considerată act ratat decât în cazul în care nu avem de-a face cu o schimbare a acestui context.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Sensul" unui act psihic nu este altceva decât finalitatea pe care o serveşte şi locul pe care actul îl ocupă într-o procesualitate psihică. Am putea chiar înlocui termenul "sens" prin termenii "finalitate" sau "tendinţă". Ei bine, această finalitate pe care o credem a discerne în actul ratat, ar putea să nu fie decât o aparenţă înşelătoare sau o exagerare poetică?

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stabilind faptul că lapsusurile care au un sens, departe de a fi o excepţie, dimpotrivă sunt foarte frecvente, acest sens, de care încă nu s-a vorbit în legătură cu actele ratate, va apărea în mod necesar ca lucrul cel mai important şi vom avea dreptul să împinem pe ultimul plan toate celelalte puncte de vedere. Vom lăsa de-o parte toate momentele fiziologice şi psihofiziologice, limitându-ne la cercetări pur psihologice asupra sensului, asupra semnificaţiei actelor ratate, asupra intenţiilor pe care acestea le relevează.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazurile de uitare de proiecte sunt în general atât de clare încât nu putem câtuşi de puţin să le utilizăm în vederea scopului pe care îl urmărim şi care constă în a deduce din contextul psihic indiciile referitoare la semnificaţia actului ratat. În consecinţă, ne vom referi la un act prin excelenţă lipsit de claritate, echivoc: pierderea de obiecte şi imposibilitatea de a găsi obiectele puse bine. Că intenţia noastră ar putea să joace un rol în pierderea de obiecte, accident pe care adesea îl resimţim în mod dureros, vi se va părea fapt neverosimil.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omiterea impresiilor şi a evenimentelor trăite reliefează cu mai multă precizie şi într-un mod mai exclusiv decât în cazul uitării de nume acţiunea tendinţei care încearcă să îndepărteze din amintire tot ceea ce este neplăcut. Această amnezie nu poate fi considerată act ratat decât în măsura în care, examinat în lumina experienţei de toate zilele, ea ne apare ca surprinzătoare şi nejustificată, adică în cazul în care uitarea cuprinde, de exemplu, impresiile mai recente sau mai importante sau impresii a căror absenţă reprezintă o lacună într-un ansamblu despre care se păstrează o amintire perfectă.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce am stabilit limitele, punctul de plecare poate fi considerat acela că actele ratate sunt acte psihice care rezultă din interferenţa a două intenţii. Acesta este primul rezultat al psihanalizei în ceea ce priveşte actele ratate; psihologia n-a bănuit nicicând aceste interferenţe şi nici fenomenele care decurg din această cauză. Psihanaliza a reuşit acest lucru extinzând considerabil domeniul psihicului, anexând psihologiei fenomene care anterior nu-i aparţineau.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul lapsusului are poate dreptul de a fi considerat un act psihic complet, cu propriul său nume, o manifestare cu conţinutul şi semnificaţia sa intrinsecă. Actul ratat ar putea fi adesea o acţiune absolut corectă, care nu face decât să se substituie unei acţiuni aşteptate sau plănuite.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general, lucrurile se petrec în sensul că se formulează mai întâi o interpretare a actului ratat, pornind de la principii generale. Ceea ce se obţine în acest fel nu este decât o prezumţie, un proiect ermeneutic căruia i se caută confirmarea în examenul contextului psihic. Uneori, spre a obţine confirmarea unei presupuneri, suntem obligaţi să aşteptăm anumite evenimente care ne sunt, ca să spunem aşa, anunţate de actul ratat.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există multe alte fenomene care se apropie de actele ratate, dar cărora această denumire nu li se potriveşte; le numim acte accidentale sau simptomatice. Ele au de asemenea caracteristicile unui act nemotivat, insignifiant, lipsit de impotanţă şi mai ales superfluu. Dar ceea ce le deosebeşte de actele ratate propriu-zise este absenţa unei intenţii contrare şi perturbatoare venind să contrazică o intenţie primară. Ele se confundă, pe de altă parte, cu gesturile şi mişcările care servesc drept expresie emoţiilor. Fac parte din această categorie de acte ratate toate manipulările, în aparenţă fără scop, pe care le executăm, ca şi cum ne-am juca, cu veşmintele noastre, cu vreo parte a corpului nostru, cu obiectele care ne stau la îndemână; melodiile pe care le fredonăm aparţin aceleiaşi categorii de acte, caracterizate în general de faptul că le suspendăm, tot aşa cum le-am declanşat, fără motive aparente. Ori eu nu ezit să afirm că toate aceste fenomene sunt semnificative şi pot fi interpretate în acelaşi fel ca toate actele ratate, că ele constituie mici semne revelatoare ale altor procese psihice în deplinul înţeles al cuvântului.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sensul uitării de proiecte este neîndoielnic chiar şi pentru profani, veţi fi cu atât mai puţin surprinşi să constataţi că scriitorii utilizează acest act ratat în acelaşi scop. Aceia dintre dumneavoastră care au văzut sau au citit piesa "Cezar şi Cleopatra" de Bernard Shaw îşi amintesc fără îndoială ultima scenă în care Cezar, pe punctul de a pleca, este obsedat de ideea unui proiect pe care îl concepuse, dar de care nu-şi mai putea aminti. Înţelegem în final că proiectul consta în a-şi lua adio de la Cleopatra. Prin acest mic artificiu scriitorul vrea să-i atribuie marelui Cezar o superioritate pe care el n-o avea şi pe care nici nu pretindea să o aibă. Din surse istorice puteţi afla că Cezar a adus-o pe Cleopatra la Roma şi că ea a rămas acolo cu micul ei Cezarin până la asasinarea împăratului, după care a fugit din oraş.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există multe alte fenomene care se apropie de actele ratate, dar cărora această denumire nu li se potriveşte. Acestea se numesc acte accidentale sau simptomatice. Ele au de asemenea caracteristicele unui act nemotivat, insignifiant, lipsit de importanţă şi mai ales superfluu. Dar ceea ce le deosebeşte de actele ratate propriu zise este absenţa unei intenţii contrare şi perturbatoare venind să contrazică o intenţie primară.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se poate pretinde că orice act ratat ar fi semnificativ, cu toate că acest lucru poate fi probabil. Este de ajuns să constatăm existenţa relativ frecventă a sensului în diferitele forme de acte ratate. Există, de altfel, în această privinţă, deosebiri de la o formă la alta.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceea ce priveşte tendinţa tulburată, nici o îndoială nu este cu putinţă în legătură cu aceasta: persoana care săvârşeşte un act ratat o cunoaşte şi o revendică. Îndoieli şi ezitări nu pot lua naştere decât în legătură cu cealaltă tendinţă, aceea perturbatoare. Ori, există o întreagă serie de cazuri în care şi această din urmă tendinţă este manifestă. Ea ne este revelată de efectul lapsusului, cu singura condiţie de a avea curajul să examinăm acest efect în sine însuşi.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multor poeţi li s-a întâmplat să se slujească de lapsus sau de alte acte ratate drept mijloc de reprezentare poetică. Prin el însuşi, faptul acesta este îndeajuns pentru a dovedi că poetul socoteşte actul ratat, de exemplu lapsusul, ca nefiind lipsit de sens, cu atât mai mult cu cât el îl produce în mod intenţionat. Nimeni nu va admite că poetul a greşit scriind şi că a lăsat să subziste greşeala sa, ca un lapsus în gura personajului. Prin lapsus poetul vrea să sublinieze ceva şi nu ne este greu să constatăm că el doreşte să ne avertizeze asupra persoanei respective, care este distrată, obosită sau ameninţată de un acces de migrenă. Dar dacă poetul se foloseşte de un lapsus cu un sens, fireşte că noi nu trebuie să-i exagerăm importanţa.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În erorile de lectură cele mai frecvente, cei doi factori care au un rol important în actele ratate nu îndeplinesc decât un rol cu totul secundar; ne referim la conflictul celor două tendinţe şi la refularea uneia dintre ele, refulare care se manifestă tocmai prin efectul actului ratat. Nu este vorba de faptul că erorile de lectură ar prezenta caractere aflate în dezacord cu aceşti factori, dar conflictul conţinutului de idei, care duce la eroarea de lectură, este mult mai puternic decât refularea pe care acest conţinut de idei a suferit-o anterior. Aceşti doi factori se reliefează foarte net în diversele modalităţi ale actului ratat provocat de amnezie.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom constata că acte ratate şi amnezii se produc de asemenea la persoane care, departe de a fi obosite, distrate sau iritate, sunt normale din toate punctele de vedere şi numai mai târziu, tocmai ca urmare a actului ratat, se atribuie acestor persoane o iritare pe care ele refuză s-o admită.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simptomele nevrotice au sensul lor, exact ca actele ratate şi ca visele; ca şi acestea, ele sunt legate de viaţa persoanei care le manifestă.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Influenţa stărilor fiziologice, rezultând din indispoziţii, tulburări circulatorii, stări de epuizare, asupra producerii lapsusurilor trebuie recunoscută fără rezervă. Experienţa dumneavoastră personală şi cotidiană ajunge ca să vă facă evidentă această influenţă. Dar această explicaţie lămureşte prea puţin! Şi înainte de toate, stările pe care le-am enumerat nu sunt condiţii necesare ale actului ratat. Lapsusul se poate produce tot atât de bine în deplină stare de sănătate, în stare perfect normală. Aceşti factori somatici nu au valoare decât în măsura în care facilitează şi favorizează mecanismul psihic particular al lapsusului.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În unele cazuri, actele ratate înlocuiesc acele omina (omen în latină – cuvânt care circulă şi în limba germană, cu sensul originar de prevestire, piază, semn prevestitor), sau premoniţii ale anticilor. Şi într-adevăr, unele omina nu erau decât acte ratate, ca în cazul când cineva se împiedica sau cădea. Altele aveau totuşi caracteristicile unui eveniment obiectiv, nu pe acelea ale unui act subiectiv. Însă este greu de deosebit dacă un eveniment dat aparţine uneia sau alteia din aceste categorii. Adesea actul îşi pune masca unei întâmplări pasive.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă, încă de la primele cuvinte pronunţate, preşedintele declară că el închide şedinţa, în loc s-o declare deschisă, cei care cunosc împrejurările în care s-a produs lapsusul sunt înclinaţi să caute un sens acestui act ratat. Preşedintele nu se aşteaptă la nimic bun de la şedinţă şi ar fi bucuros s-o poată suspenda.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!