Condamnat la închisoare în 2 procese penale, Gigi Becali continuă să facă paradă de Dumnezeu şi din penitenciar: "Eu sunt aici în pelerinaj! Dacă Dumnezeu e cu mine, de cine să mă tem?!" (Până unde merge ipocrizia?!)

Aşa, mai ieri, el abera;
Dar când făcea escrocherii,
Sau când vorbit-a porcării,
Tot în pelerinaj era?

epigramă de George Budoi din În Ţara lui Invers (2 iunie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplamente...

Pe când nu era nimic, iar nimicul era tot,
Pe când rană nu era, dar era durerea-n cot,
Nu era atunci cuvânt, dar era ceva de zis,
Nu erau expedieri, înspre drac sau paradis,
Pe când nici nu exista, niciodată şi mereu,
Exista în consecinţă, fără z un simplu Eu!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baronii PSD fac pelerinaj la Departamentul Naţional Anticorupţie (DNA) (pamflet)

A-nceput de ieri să cadă,
Câte un baron în nadă;
Cică-i saltă DNA
Pentru că-s escroci sadea.

epigramă de George Budoi din Pamflete şi satire (5 aprilie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul drept şi omul strâmb

Eşti drept când tu, din răsputeri,
Dreptate faci, când nu decazi,
Când astăzi eşti tot drept, ca ieri,
Iar mâine eşti tot drept, ca azi.

Eşti strâmb când strâmbătate ceri,
Când judeci strâmb, când tot decazi,
Când astăzi eşti tot strâmb, ca ieri,
Iar mâine eşti tot strâmb, ca azi.

poezie de George Budoi din Dreptatea şi Nedreptatea (25 februarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri şi azi

Ieri mergeam, fecior, la bal,
Astăzi moş, sufăr global,
Ieri spre Est eram atent,
Azi râvnesc spre Occident,
Ieri la ruşi le dădeam banii,
Azi mi-i iau americanii,
Ieri eram români sadea,
Astăzi, romi ş-om mai vedea,
Ieri era pace-ntre noi
Azi e peste tot război.
Ieri n-aveam oranj sau bej,
Ci sub steagul roş, pe Dej,
Ieri în evul mort ateu
Credeam toţi în Dumnezeu.
Azi, aşa cum am mai spus
Ne-nchinăm către Apus.

poezie de Nicolae Rotaru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui proaspăt însurăţel

S-a însurat cu o vecină,
Ce lui i-a spus că e virgină,
Dar nu a fost, exagera;
Ce se făcea dacă era!?...

epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Epigrame şi Madrigale (29 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun şi omul rău

Eşti bun când doar la bine-aderi,
Când în ispite tu nu cazi,
Când astăzi eşti mai bun ca ieri,
Iar mâine eşti mai bun ca azi.

Eşti rău când tu, din răsputeri,
Faci rău şi tot mai rău decazi,
Când astăzi eşti mai rău ca ieri,
Iar mâine şi mai rău ca azi.

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (25 februarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În piaţă, băieţii îşi prindeau uneori săniuţa de câte o căruţă şi se duceau aşa o bucată de drum. Era minunat. De data asta a trecut pe acolo şi o sanie mare, vopsită cu alb, şi în sanie şedea cineva înfăşurat într-o blană albă şi cu o căciuliţă albă pe cap. Sania a făcut de două ori înconjurul pieţei şi Karl, când a văzut că vine iar, şi-a prins repede săniuţa de ea şi a pornit în urma ei. Sania cea mare aluneca tot mai repede şi mai repede şi a cotit într-o uliţă alăturată. Vizitiul întorcea din când în când capul şi-i făcea semn prieteneşte lui Karl, parcă l-ar fi cunoscut, şi ori de câte ori băiatul voia să-şi desprindă săniuţa, cel care stătea în sanie făcea din cap şi Karl rămânea aşa cum era. Au ajuns la barieră şi au ieşit din oraş.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când era un mic poet
Îl făcea cu ou şi cu oţet
Dar de când a ajuns mare
Îl face cu pâine şi sare.

catren de David Boia (21 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru românaşi, mita a ajuns un lucru aşa de firesc încât atunci când mituiesc pe cineva sau când sunt obligaţi de cineva să-i dea mită spun că îi dau "dreptul".

aforism de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea îngerilor

Şi se făcea că pleci, dar nu plecai,
Ci doar te-ndepărtai, plutind uşor,
Pe-un drum ce, fără voie, îl urmai

Şi îţi era... nu drumul tău de dor,
Nu cel pe care ai fi vrut s-alergi –
Era un drum străin, amăgitor,

Dar tu mergeai, continuai să mergi
Prin visul meu, păşind pe amintiri
Şi încercând cu paşii să le ştergi.

Nu-ţi mai vedeam tăcutele priviri
În visul ce îmi devenea coşmar
Când paşii tăi pluteau spre amăgiri.

Ningea cu stele-n haosul amar,
Cu stele reci, iar tu... tu îmi erai
Aproape de al Raiului hotar

Când se făcea că pleci, dar nu plecai.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La degetul inelar: Calea Vieţii

Se făcea că mor şi de aceea
am mormăit la tine-n zilele din urmă.

Se făcea că dor mi-era de tine
iar tu erai pe nicăieri – nu-mi ceri...

Dar se făcea că m-a salvat o zână blondă
cu plete încâlcite-n ziua ieri...

Se face-acum de zorii dimineţii –
ziua de azi doar n-o fi Calea Vieţii?

Se face că mi-e dragă iară ceaţa
ce stă pe ochi aşa cum o ragletă –

eu nu mai văd, eu nu mai ţin aproape
eu nu mai văd, eu nu mai vin curând!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caragiale se oprea din când în când şi făcea haz de jocul actorilor, zicând: "Mă, dar ştii că o să iasă frumos!" Şi apoi o pornea mai departe şi tot aşa, până ce făcea toată repetiţia, şi a doua zi la fel, şi la alte repetiţii asemenea, luând însă din ce în ce mai puţin parte la dublarea rolului dimpreună cu actorul. În sfârşit, actorul rămânea să repete singur, şi Caragiale sta pe scaun lângă sufler, ca un spectator care se distrează şi face haz de glumele şi situaţiile mucalite ale personajelor din piesă, zicând mereu: "Mă, dar ştii că o să fie frumos!"

citat clasic din Constantin Nottara
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românaşilor care de aproape 30 de ani votează PSD-ul şi pe infractorii şi penalii lui (pamflet)

De ce-i votaţi pe retrograzi,
Când ei, prin jaf, fac mari averi,
Când astăzi e mai rău ca ieri,
Iar mâine şi mai rău ca azi?

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Alegeri, Alegători şi Aleşi (20 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neanderthal (4)

Era,-n Neanderthal, vestit
Ca luptător ce a slujit,
Puternic, dur, neobosit,
Şi tribu'-n care a trăit,
Dar şi un altu',-am auzit,
Aflat la răsărit.

Era un ditamai zdrahon
De ai fi zis că-i fier-beton,
(Păi, nu era pe-atunci, pardon!)
C-o voce ca de tir claxon,
(Nici d-ăştia nu erau! Bizon?)
Dar, la femei era afon.

Făcea naveta, bietul om,
Ca tija unui metronom
Sau electronii prin atom,
Cu paşii - nesfârşit monom,
Cu estul-vestul în binom,
Că, altfel, ar fi fost în pom.

Cu cea din vest îi mai mergea:
Era de-a lui şi îi ştia
Tot ce făcea şi chiar gândea,
Dar îl lăsa, căci se-ntorcea
Întotdeauna cu ceva
Din ce-şi dorea.

Cealaltă, însă, vorba lui:
"Cam a... neanderthalului",
Doar ce pleca, ea: "Nu-i, iar nu-i!"
Dar mai zicea şi: "Nwu da mui"
Traducerea... o pun în cui,
Căci mi-e ruşine să v-o spui.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alternanţa

Soarele şi luna erau îndrăgostiţi
Sau cel puţin aşa spuneau,
Ei îşi şopteau doar vorbe dulci,
Dar nu se prea vedeau.
În goană, luna, după soare
Plângea, făcea doar nopţi amare,
Căci astrul de la răsărit
Doar o minţea că-i e iubit.
Ea tot făcea paşi către el,
Dar el păstra distanţa
Şi cât de mult înainta,
Nu-şi ajungea speranţa.
Luna ştia că la amiază
Iubitul ei zace pe centru
Şi se rotea încetişor,
Să nu-i observe mersul.
Dar soarele era şiret,
Ştia ce se petrece
Şi ca să pară el deştept,
Spunea că "timpul trece".
Iar luna tot a aşteptat
Să-şi întâlnească amorul
Şi luni întregi l-a căutat,
Să-şi stăpânească dorul.
Până-ntr-o zi când a-nţeles
Că n-are rost să fugă,
Căci soarele nu se apropie,
Iar ea îi este slugă.
Şi uite aşa a încetat
Să-şi caute amorul
Şi luna, greu, s-a resemnat
Şi a rămas cu dorul.
Oricât de mult a încercat
Să spintece distanţa,
Ea din păcate a eşuat
Creându-şi alternanţa.

poezie de Mioara Drîmbu-Cucu (28 martie 2018)
Adăugat de Mioara Drîmbu-Cucu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când şi-au dat seama că toate aceste cărţi despre obţinerea facilă a succesului erau escrocherii, era deja prea târziu: deveniseră între timp oameni de succes.

citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret uitat

Năzuroasă... dar cuminte,
Când tăcută, când carnală,
Pudică şi-arzând fierbinte,
Când sfioasă, când fatală.

Şmecheră... dar inocetă,
Când soţie, când amantă,
Siropoasă... dar decentă,
Zâmbitoare şi-agasantă.

Veselă... dar şi-ncruntată,
Când visând, când realistă,
Păcătoasă... dar frapantă,
Diavoliţă pesimistă.

Iscusită... dar rebelă,
Când taifun, când pisicoasă,
Nebunatec de fidelă,
O icoană vaporoasă.

Credincioasă... dar perversă,
Când ascunsă, când deschisă
O ermetică... diversă,
Când mai rece, când încinsă

Se consumă doar în noapte,
Unduindu-se-n plăceri,
Umezind lascive şoapte,
Cu-amintirile... de ieri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O particularitate a Aliciei H. era aceea că ea nu-şi extrăgea energia din hrană. Îmi amintesc foarte bine că am invitat-o odată la masă: abia s-a atins de mâncare, ca terorizată. Şovăia la fiecare îmbucătură şi sunt sigur că-mi făcea o favoare încercând să înghită câteva bucăţele de peşte sau nişte legume (nu cred să fi cerut vreodată carne). De fapt, îmi făcea mai multe favoruri: întâi, se afla acolo, cu mine; şi încă, trecând prin acea teribilă umilinţă care era la ea mâncatul. Era limpede că simţea pentru mine un soi de milă pesemne, dacă făcea toate astea. Iar eu îmi spuneam tot timpul: Doamne, nu se poate!

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipocritul

E cel fără demnitate
Ce, când scrie sau vorbeşte,
Îţi tot spune "Mult stimate",
Deşi te dispreţuieşte.

epigramă de George Budoi din Epigrame (10 decembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu era mai puţin comunicativ, decât acest gentleman, pe nume Phileas Fogg. Vorbea cât mai puţin posibil şi cu cât era mai tăcut, cu atât era mai enigmatic. Totuşi era în curent cu viaţa. Ceea ce făcea însă era aşa de matematic asemănător cu imaginaţia obştească nemulţumită căuta să pătrundă dincolo de fapte.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!