Alternanța
Soarele și luna erau îndrăgostiți
Sau cel puțin așa spuneau,
Ei își șopteau doar vorbe dulci,
Dar nu se prea vedeau.
În goană, luna, după soare
Plângea, făcea doar nopți amare,
Căci astrul de la răsărit
Doar o mințea că-i e iubit.
Ea tot făcea pași către el,
Dar el păstra distanța
Și cât de mult înainta,
Nu-și ajungea speranța.
Luna știa că la amiază
Iubitul ei zace pe centru
Și se rotea încetișor,
Să nu-i observe mersul.
Dar soarele era șiret,
Știa ce se petrece
Și ca să pară el deștept,
Spunea că "timpul trece".
Iar luna tot a așteptat
Să-și întâlnească amorul
Și luni întregi l-a căutat,
Să-și stăpânească dorul.
Până-ntr-o zi când a-nțeles
Că n-are rost să fugă,
Căci soarele nu se apropie,
Iar ea îi este slugă.
Și uite așa a încetat
Să-și caute amorul
Și luna, greu, s-a resemnat
Și a rămas cu dorul.
Oricât de mult a încercat
Să spintece distanța,
Ea din păcate a eșuat
Creându-și alternanța.
poezie de Mioara Drîmbu-Cucu (28 martie 2018)
Adăugat de Mioara Drîmbu-Cucu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre Soare
- poezii despre noapte
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre inteligență
- poezii despre dor
- poezii despre astre
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Cel care așteaptă
soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
și în tot acest timp cerul așteaptă
soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
și în tot acest timp pământul așteaptă
soarele strălucește cu sau fără mine
luna tremură cu sau fără mine
ploaia trece cu sau fără mine
vântul cade cu sau fără mine
eu sunt timpul, așteptarea, tăcerea
eu sunt...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre ploaie sau poezii despre Pământ
Mi-a sărit din poală și a făcut câțiva pași de step, și-a fluturat brațele și s-a rugat cu voce tare pentru reunirea cuplului matur, o mami și un tati, Soarele și Luna sau Luna și Soarele, cei doi aștri de pe cerul copilăriei ei.
Siri Hustvedt în O vară fără bărbați
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre voce, citate despre timp, citate despre maturitate, citate despre copilărie sau citate despre Soare
Ce este mai de folos: Soarele sau Luna? Desigur că Luna, care luminează noaptea când e întuneric, pe când Soarele luminează ziua când e tot lumină.
citat din Kozma Prutkov
Adăugat de elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult umor despre lumină, umor despre întuneric, umor despre timp, umor despre noapte sau umor despre Soare
Gustar
Luna e plină de multe goluri
Golul e plin de multe luni
Sufletul meu, în rostogoluri
Face prin trupul meu minuni.
Mă vindec oarecum de tot ce doare,
Îmbolnăvindu-mă de tot ce nu-s,
Și tot ce mi se-ntâmplă mi se pare,
Căci tot ce va veni, acum e dus.
Nu dorm, te-ador și dorul doare, dar
E luni și luna lunecă lunar.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet sau poezii despre somn
Luna
Ma uit pe cer,
Si vad o luna,
Zambesc si sper,
Sa-mi spuna buna,
Ca eu o-ntreb mereu,
Ce faci stralucind,
Pe cerul meu,
Si-n gandul meu stiind,
Ca niciodata nu-mi va vorbi,
Ca doar e luna... nu altcineva...,
Ea doar ochii mi va orbi,
Dar susotind aud ceva,
Ce vei auzi si tu candva,
Cauta-mi Soarele,
Ca mi-e greu intre Stele...
Si de-o vezi pe jumatate,
E doar faptul ca,
O doare chiar de toate,
Si-ar vrea pe veci... el sa se-ntoarca...
poezie de Teodoresu Dorin
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre stele sau poezii despre ochi
Murit-a luna
Murit-a luna de singurătate,
Căci stele toate câte-s sus pe cer,
Le-am adunat, în dar să ți le-ofer,
În semn de culpeșă complicitate,
La o iubire cum n-a fost vre-odată,
Și nu va fi pe-al dragostei ogor,
Cât stele fi-vor, libere în zbor,
Să-și facă luna plină aliată,
La viclenita taină a iubirii,
Ce-n lanțuri leagă pe îndrăgostiți,
Spre-ai face pe vecie fericiți,
După străvechi cutume ale firii...
Ți-am pardosit, cu generozitate,
Bordeiul dragostei cu mii de stele,
Și singură pe boltă, fără ele,
Murit-a luna... de singurătate...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre singurătate, poezii despre lună plină, poezii despre libertate, poezii despre generozitate sau poezii despre fericire
Drumul Pământului, sau cel aparent al Soarelui, căci e totuna, e șase luni de-asupra ecuatorului ceresc și șase luni sub ecuator. Numai de două ori pe an e tocmai pe ecuator. Astfel, putem să înțelegem de ce iarna vedem alte stele decât vara; Soarele ascunde cu lumina lui stelele prin cari trece, dar mișcându-se mereu, le ascunde treptat dinspre apus spre răsărit. Drumul lui pe cer se numește ecliptică și cam acest drum îl au toate planetele, cum și Luna care se învârtește în jurul Pământului. Constelațiile prin cari trec Soarele, Luna și planetele se numesc constelații zodiacale.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stele, citate despre lumină, citate despre constelații, citate despre planete, citate despre ocolul lumii sau citate despre iarnă
Tot despre lună
Toarce luna-ntr-o poveste,
Suie luna sus pe creste,
Luna cade-n ochiul meu,
Luna curge-n Dumnezeu,
Luna mârâie-nspre oi,
Lupii-o mestecă-napoi,
Luna mișună pe mare
Și m-adulmecă de sare.
Sare luna printre miei,
Se ascunde-n vocea ei:
Pielea ta îmi e totuna,
Când se-mpreună cu luna.
Dumnezeu închide-un ochi,
Luna-i spune de deochi,
Luna fața își întoarnă
Și mă ninge-n iarnă-iarnă.
Iarnă fără lună nu-i.
Lângă ea tu să mă pui.
Smirnă stau, să stai și tu.
Lună-i, Doamne, dar trecu.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre religie, poezii despre oi, poezii despre iarnă sau poezii despre Dumnezeu
Atotcuprins egoism
Chiar înainte de-nceput, cât tot e încă doar sămânță,
E-o basculare de "întâi", de competiție acerbă
De-a " face" oul numai unul, coroana fiind o simplă jerbă
Fiindcă în dramă nu e pudic, doar ludicul, ca-ntr-o Săpânță.
Se înalță pomul să umbrească mai mult să ia din vârf, din soare
Și Luna ar vrea la fel de mare, pitindu-și astrul în eclipsă.
Călugărița după ce-a iubit își adoră amorez cu "lipsă",
Iar reușita de nu-ți iese, a altuia-i! Sau..."o încercare"!
Așa multă diversitate, în tot, ar părea altruism,
Dar tot se îmbrâncește-n ego, perpetuu punitiv tacit
De nu cuvântă, sau țipat, de rage c-are apetit
Doar pentru el; c-așa progresul se învață, doar cu eroism!...
Atotîntins, tot ce există e-un zbucium surd, de "egoism"...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre existență, poezii despre eroism, poezii despre eclipsă, poezii despre diversitate, poezii despre coroană sau poezii despre copaci
Vara, când Soarele e în constelațiile zodiacale ce se ridică mult deasupra orizontului, Luna plină are loc în constelațiile zodiacale cu totul opuse celor în cari se află Soarele, adică se află în constelațiile zodiacale ce se găsesc prea puțin ridicate deasupra orizontului. De-aceea, vara Luna plină "umblă tot pe după garduri", cum zice românul.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Victor Anestin despre timp, citate despre lună plină, citate de Victor Anestin despre constelații, citate de Victor Anestin despre Soare, citate despre România, citate de Victor Anestin despre România sau citate despre Lună
Neanderthal (4)
Era,-n Neanderthal, vestit
Ca luptător ce a slujit,
Puternic, dur, neobosit,
Și tribu'-n care a trăit,
Dar și un altu',-am auzit,
Aflat la răsărit.
Era un ditamai zdrahon
De ai fi zis că-i fier-beton,
(Păi, nu era pe-atunci, pardon!)
C-o voce ca de tir claxon,
(Nici d-ăștia nu erau! Bizon?)
Dar, la femei era afon.
Făcea naveta, bietul om,
Ca tija unui metronom
Sau electronii prin atom,
Cu pașii - nesfârșit monom,
Cu estul-vestul în binom,
Că, altfel, ar fi fost în pom.
Cu cea din vest îi mai mergea:
Era de-a lui și îi știa
Tot ce făcea și chiar gândea,
Dar îl lăsa, căci se-ntorcea
Întotdeauna cu ceva
Din ce-și dorea.
Cealaltă, însă, vorba lui:
"Cam a... neanderthalului",
Doar ce pleca, ea: "Nu-i, iar nu-i!"
Dar mai zicea și: "Nwu da mui"
Traducerea... o pun în cui,
Căci mi-e rușine să v-o spui.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre traducere, poezii despre rușine, poezii despre femei sau poezii despre dorințe
Panta rhei
împungea vântul cu vârful pantofilor ei de lac
tocurile roșii se înfigeau sfidător în zăpadă
acum nu mă mai bate nimeni, gândea
nici măcar viscolul
doar purta palton Prada și fond de ten Mac
pe cer, luna se încovoia ca o sirenă cu solzi de aur
hmm, un gând o mai bătea totuși
căci mai văzuse luna asta cu mult timp în urmă
acum însă parcă se zbătea să-și iasă din solzi
și zbaterea asta o simțea dedesubt
de palton dedesubt de machiaj
întreaga lume era la picioarele ei dar
luna avea unica podoabă a cărei strălucire n-o mințea
toate se sting cândva
îi spunea
își amintea acum când a mai văzut-o
când o fetiță cu picioarele goale trecea prin zăpadă
o împungea viscolul cu vârful pantofilor săi de ger
tălpile ei roșii se vârau tremurător în zăpadă
acum o să mă bată toți, gândea
doar nu făcuse nici un bănuț toată ziua
cât își dorea un vrej de zăpadă pe care să se cațere spre lună
s-ar fi urcat până acolo cu ultimele puteri
să-i smulgă măcar un solz de aur
sau mai bine să adoarmă pe leagănul ei
era la picioarele unei lumi întregi
cumva
zăpada îi era unicul prieten dintre dușmani
doar ea o simțea
glasu-i părintește
urechea-i bătea
totul se topește
cândva
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre zăpadă, poezii despre viscol, poezii despre roșu, poezii despre prietenie sau poezii despre prieteni și dușmani
Eclipse
Este doar un joc de lumini și umbre,
Când trei aștri se aliniază:
Luna, Soarele și Pământul...
Intrând în conul de umbră
Parțial sau total,
Se formează
Aceste eclipse...
Totuși, în trecut
Oamenii se speriau,
Temându-se mereu de
Aceste fenomene optice...
Luna, Soarele și Terra,
Aștrii aliniați la eclipse.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre optică, poezii despre lumină sau poezii despre jocuri
Vino, te rog....
vino, te rog, vino la ceas de seară,
e ușa larg deschisă, te chem a câta oară,
e camera pustie și focul nu mai arde,
e timpul mort în casă doar ceasul iarăși bate,
e frig, e cald în mine, mă ard văpăi de dor,
mă arde a ta privire, mă simt răvășitor,
mă ard ca lumânarea și mă topesc pe jos,
mă-nghite-ncet pământul cu dorul meu spumos
vino, te rog, când soarele răsare, când luna se ascunde,
când noaptea cea pustie fugită îi oriunde,
e ziua plictisită, așa mă simt și eu,
te-aștept tăcut în prag, îmi este tot mai greu,
e soarele pe sus, e soarele pe jos,
îți caută și el pașii din mersul drăgăstos,
îți caută o lumină pe-o rază-n alb lăptos,
cu strălucirea arsă în tot ce-a fost frumos.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre seară, poezii despre moarte sau poezii despre lumânări
Tablou de luna mai
S-a-mbrăcat în alb și violet mălinul,
este luna mai, aproape jumătate,
înfășat în capă roșie râde trandafirul,
văzând la geamuri tinere mușcate...
S-au întors din lunga lor peregrinare,
lăstuni și rândunici să-și caute cuibar,
după zboru-nalt, istovirea este mare
și stau la sfat,... grămadă pe un par...
În zbor dezordonat, albine scânteiază,
sărută florile-n covorul din câmpie,
în zumzet, sub soarele de-amiază,
își duc grăbite prada dulce-n magazie...
poezie de Ioan Friciu (15 mai 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre trandafiri, poezii despre tinerețe, poezii despre sărut, poezii despre sfaturi sau poezii despre apicultură
Dacă Luna avea potențial imobiliar, spunea în Biblie că Luna va fi locuibilă de oameni, dar nu zice, așa că eu nu pot să fac decât ce spune Dumnezeu, iar Dumnezeu în Sfânta Scriptură n-a zis așa ceva.
perlă de Gigi Becali
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre creștinism, citate despre Biblie, citate despre sfinți, citate despre religie sau citate despre Dumnezeu
Urăsc distanța! Avem același cer, respirăm același aer, vedem mereu Soarele, Luna. Parcă suntem așa aproape, dar totuși foarte departe unul de altul.
aforism de Alina-Georgiana Drosu (12 iulie 2014)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre timp, citate de Alina-Georgiana Drosu despre timp, aforisme despre aer sau aforisme despre Soare
Gabe: Ce s-a întâmplat cu ei după luna de miere? S-a intensificat pasiunea sau obișnuința i-a determinat să-și caute alți parteneri? Au fost noțiunile de "ca-n povești" și cea de orgasm simultan doar niște mituri? Singura dată când Rifkin și soția lui au avut parte de asta a fost când li s-a încheiat divorțul. Poate că, în cele din urmă, ideea e să nu te aștepți la prea mult de la viață.
replică din filmul artistic Soți și soții, scenariu de Woody Allen (14 septembrie 1992)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate despre soție
- citate despre sex
- citate despre miere
- citate despre luna de miere
- citate despre divorț
- citate despre căsătorie
- citate despre apicultură
Muribundul
Soarele nu mai e sus,
Luna și ea s-a ascuns.
Din cer cade câte-o stea,
Semn că moare cineva.
Dansul celorlalte stele,
Încheind un ritual
Se aduna-ntr-un altar
Ca să apară mâine iar.
Am o vedere de smoală
Totu-i negru... peste tot
E și o liniște nebună
Dar și o negură păgână.
Adio și m-am dus,
Mă așteaptă cel de sus.
Am de dat o socoteală,
De jos, din viața reală.
Și să spun sub jurământ
Tot ce am făcut pe pământ.
Se lasă negura pe sat,
Îmi pare rău că am plecat.
Soarele nu mai e sus,
Chiar și luna s-a ascuns,
Din cer cade câte-o stea,
Cred că s-a dus cineva.
epitaf de Cimpeanu Dumitru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre sat, poezii despre promisiuni, poezii despre negru sau poezii despre dans
Petru și lupoaica fata de împărat
A fost odată-o-mpărăteasă
Bună și nespus de frumoasă.
Ea cârmuia un regat,
Alături de-al său împărat.
Împărăteasa era supărată
Copii n-a avut niciodată,
Oricât de mult se ruga,
Domnul nu-i îngăduia.
Iată însă, că-ntr-o zi
Regina se-mbolnăvi...
Nimeni leacul nu-i găsea...
Nu se mai putea trata.
După luni de suferință,
Cu a regelui voință,
Au lăsat-o, vai, să moară,
Să nu mai sufere-o țară.
După ce-au înmormântat-o
Camera pustie-au lăsat-o,
Dar nimeni nu bănuia
Acolo, ce se petrecea.
Dar iată că într-o zi,
O slujitoare veni
Să măture camera...
Ce minune se-ntâmpla?!
Ce minune, ce mirare,
Se află-n întreaga zare,
Se-auzea din patul ei,
Glas suav de clopoței.
A dat cearșaful de-o parte,
Căutând izvor de șoapte,
A găsit un copilaș
Mititel și drăgălaș.
S-a dus fuga la-mpărat
Și i-a spus ce a aflat,
Însă el nu s-a mirat
Ci tare mult s-a bucurat.
Atunci a spus la tot poporul
Că el știa viitorul:
Dacă regina se sacrifice
Copilul pe veci trăia.
Cu toții au sărbătorit
Și cu urale l-au primit.
De-atunci pruncul s-a numit
Marele Petru cel Voinic.
El cât zece prunci creștea
Și voinic se înălța,
Era puternic și frumos,
Era deștept și curajos...
Și într-o zi s-a-ncumetat,
La vânătoare a plecat,
Într-o pădure-a poposit,
Umbră de brad l-a odihnit.
Nu știa ce îl pândește,
Cum un lup îl urmărește...
Dar Petru, șiret, l-a ochit
Și în picior l-a lovit.
Lupul însă, iată, a spus:
"Petre, Petre, eu lup nu-s!
Sunt doar o fată blestemată
Să-mi duc blestemul viața toată.
Iar cela ce mă va-ngriji,
Eu cu credință-i voi sluji
Și soțul meu va deveni"
Îi spuse ea... și adormi.
Atunci Petru-ndurerat,
Lupoaica a ajutat,
Rana pe loc i-a pansat,
Cu ea spre palat a plecat.
A avut grijă de ea,
Căci de soață o voia
Și pentru că o iubea,
Făcea tot ce îi cerea.
Soarta fusese așa...
Dacă-n picior n-o lovea,
N-ar fi putut s-o cunoască
Pe cea care-i va fi mireasă.
Au trecut mulți ani la rând,
Prințul suferea... Plângând,
Prin a sa făgăduință
Se legase de-această ființă.
Lupoaica însă se ruga,
Petru de soață să o ia,
Blestemul să se poată rupe,
Cu doruri cântecul să-i umple.
În altă zi cerul s-a rupt,
Lumea de vrajă s-a umplut,
Și fata de-mpărat o stea,
În ochii prințului lucea.
O, dragul meu, ți-aș dărui
Palate, spre-a împărăți,
Ți-aș da și soarele și luna,
Căci tu mi-ai pus pe cap cununa.
Ți-aș da palate și averi,
Căci aș fi fost la fel ca ieri,
De nu m-ai fi rănit... De-acum,
Te voi urma pe-al vieții drum!
Și nunta lor, în răsărit,
Trei zile s-a sărbătorit...
Și azi petrec, petrec mereu,
"La nunta lor am fost și eu!"
Iar mama un copac cu flori,
Își plecă ramurile-n zori!
Iar tatăl, râu, de bucurie,
Mai lasă urme pe hârtie...
Și-a universului cunună,
În timpuri încă se adună...
Povești de dor, povești frumoase!
Plutesc pe-ntinderile-albastre...
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre monarhie, poezii despre lupi, poezii despre frumusețe, poezii despre palate sau poezii despre nuntă