Angoasa este o stare afectivă, adică o combinaţie între unele sentimente din seria plăcere-neplăcere şi descărcările corespunzătoare. Percepţia lor reprezintă, totuşi, fără îndoială prin transmisie ereditară, reziduul unor evenimente importante. Această stare este comparabilă accesului de isterie individuală.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, starea afectivă prezintă aceeaşi structură ca şi criza isterică şi este, ca şi aceasta, constituită de o reminiscenţă sedimentată. Deci, criza isterică poate fi comparată cu o stare afectivă individuală nou formată, iar starea afectivă normală poate fi considerate ca expresia unei isterii generice, devenită ereditară.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angoasa este, în calitate de stare afectivă, reproducerea unui eveniment trecut şi periculos; ea rămâne în în sarcina instinctului de conservare şi are rolul de a semnala noile pericole. Ea provine de asemenea, dintr-un libido devenit într-o oarecare măsură inutilizabil şi se produce în procesul de refulare. Înlocuită prin simptom, ea rămâne totuşi legată de acesta.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin angoasă se înţelege cel mai adesea starea subiectivă provocată de perceperea dezvoltării sentimentului de teamă şi numim această stare subiectivă "stare afectivă".

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria este însă ceva înnăscut şi este o stare pe care trebuie să o atingeţi. În această stare deveniţi conştienţi fără îndoială. Prima stare, conştiinţa fără gânduri, este numită Nirvichara Samadhi iar a doua, conştiinţa fără îndoială, e numită Nirvikalpa Samadhi.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără îndoială, psihologia individuală are ca obiect, individul, cercetând mijloacele de care acesta se serveşte, căile pe care le urmează, pentru obţinerea satisfacerii dorinţelor şi nevoilor sale, însă, în această căutare, psihologia individuală nu reuşeşte decât arareori, în cazul cu totul excepţionale, să facă abstracţie de raporturile existente între individ şi semenii săi.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În isterie este o regulă că prilejurile recente ale bolii sunt uitate, la fel ca şi evenimentele din copilărie, cu ajutorul cărora evenimentele recente convertesc energia lor afectivă în simptome. Acolo unde o uitare completă este imposibilă, amnezia poate atinge totuşi traumatismele recente sau, cel puţin, le deposedează de părţile componente cele mai semnificative. Vedem, într-o astfel de amnezie, dovada refulării realizate.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Analizând angoasa reală, am redus-o la acea stare de atenţie senzorială şi de tensiune motrice pe care o numim dispoziţie către angoasă, din care decurge reacţia de angoasă. Această reacţie poate avea două consecinţe alternative: sau formarea angoasei, când repetarea vechiului act traumatic este doar un semnal şi în acest caz, restul reacţiei serveşte la preîntâmpinarea unei noi situaţii periculoase, fie prin fugă, fie prin apărare; sau, vechiul act traumatic îşi păstrează întreaga putere, reacţia fiind atunci în totalitate de angoasă şi ca urmare, starea afectivă paralizantă se dovedeşte inoportună în condiţiile actuale.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât despre trebuinţele religioase, legătura lor cu starea infantilă de dependenţă totală, ca şi cu nostalgia faţă de tată pe care o suscită această stare, mi se pare incontestabilă, cu atât mai mult cu cât sentimentul cu pricina nu se datorează pur şi simplu unei supravieţuiri a trebuinţelor infantile, ci este susţinut în permanenţă de angoasa pe care o resimte omul în faţa puterii preponderente a destinului.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putem vorbi îndelung despre angoasă, fără a aminti nimic despre nervozitate, în general. Angoasa reală (manifestată în prezenţa unei primejdii reale), spre deosebire de angoasa nevrotică, apare ca fiind un termen foarte rational şi comprehensibil. Este o reacţie la percepţia unui pericol extern, asociată cu reflexul de fugă şi în consecinţă poate fi considerată ca o manifestare a instinctului de conservare.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este clar dacă limbajul current desemnează prin angoasă, frică, groază, acelaşi lucru sau lucruri deosebite. Angoasa se raportează mai degrabă la stare şi face abstracţie de obiect, pe când, în cazul fricii, atenţia este precis concentrată asupra unui obiect. Cuvântul groază, în schimb, pare a avea o semnificaţie cu totul specială, desemnând îndeosebi un pericol în legătură cu care nu am fost pregătiţi printr-o stare prealabilă de angoasă. Se poate afirma că omul se apără împotriva groazei prin angoasă. Oricum ar fi, cuvântul angoasă este folosit în sensuri multiple, ceea ce îi dă un character vag şi nedeterminat.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori angoasa este legată de alte simptome, alteori se produce independent, printr-un acces, iar alteori ea persistă mult timp şi formează o stare stabilă, dar niciodată nu apare motivată de un pericol exterior.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am studiat angoasa nevrotică şi am spus că ea se manifestă în trei maniere diferite: mai întâi ca anxietate generală, angoasa imprecisă, gata să se ataşeze oricăror interpretări noi; capabile să-i furnizeze un pretext; aceasta este ceea ce se numeşte anxietatea de aşteptare, aşa cum este, de exemplu, în nevroza de angoasă tipică. Apoi, ca angoasă puternic legată de unele reprezentări determinate, aşa cum este cazul a ceea ce numim fobii; totuşi, putem găsi chiar şi aici o legătură cu un pericol exterior oarecare, dar teama de acest pericol pare extrem de exagerată. În sfârşit, ca angoasă isterică sau angoasa care însoţeşte nevrozele grave.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt gen de raporturi între cele două intenţii interferente pare bizar. Dacă nu există nici o legătură între conţinuturile lor, de unde provine intenţia perturbartoare şi cum se face că ea îşi manifestă acţiunea sa tulburătoare în cutare punct precis? Observaţia, singura în stare să ne ofere un răspuns la această întrebare, ne permite să constatăm că tulburarea provine dintr-o suită de gânduri care preocupase persoana respectivă cu puţin timp înainte şi care se manifesta în acest mod, indiferent dacă îşi găseşte expresia sau nu în discurs. Este un veritabil ecou, care însă nu este întotdeauna şi în mod necesar produs de cuvintele pronunţate. Există o legătură asociativă între elementul tulburat şi elementul perturbator, dar această legătură, în loc să rezide în conţinut, este pur artificială şi formarea sa este rezultatul unor asociaţii forţate.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imitaţia interferează adesea cu caricatura – exagerarea unor trăsături altfel inaparente – şi poate fi pusă în slujba minimalizării. Totuşi esenţa ei nu se reduce doar la atât; este incontestabil că ea reprezintă prin sine însăşi o sursă extrem de generoasă a plăcerii comice, căci râsul este provocat în special de fidelitatea imitării.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această incredibilă combinaţie între mintea infinită şi tăcută, pe de o parte, şi mintea individuală, dinamică şi activă, pe de altă parte, reprezintă acel echilibru între tăcere şi mişcare care poate crea tot ceea ce vă doriţi.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprecierea dispreţuitoare pe care o facem în stare de veghe cu privire la vis, la incoerenţa şi lipsa sa de logică este fără îndoială aceeaşi pe care o face "eul" nostru adormit asupra produselor refulării. Dispreţ cu atât mai fondat cu cât aceşti perturbatori ai somnului nu reuşesc să ne pună în mişcare.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când constrângerea la care sunt supuşi de ideile lor delirante este slăbită prin dezvăluirea de către medic a refulatului care se ascunde în spatele lor, bolnavii sunt complet vindecaţi. Odată ce au înţeles, dezleagă ei singuri ultimele şi cele mai importante enigme ale stării lor ciudate: totul se produce sub forma unor iluminări bruşte.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am admis că angoasa se produce exclusiv în "eu" şi că numai "eul" este capabil să creeze şi să resimtă angoasa; poziţia astfel adoptată ne permite să privim situaţia dintr-un nou unghi.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religia este comparabilă cu o nevroză a copilăriei.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii (1927)
Adăugat de bobo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin raporturile sale cu conştiinţa şi cu activitatea voluntară, această funcţie, de refulare, este investită cu o putere considerabilă asupra întregii vieţi psihice a adultului. Or, ea condamnă, ca improprii şi superflue, multe din tendinţele infantile, punând astfel în stare de refulare toate modurile de a gândi şi a simţi care derivă din aceste tendinţe.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!