Fără îndoială, psihologia individuală are ca obiect, individul, cercetând mijloacele de care acesta se serveşte, căile pe care le urmează, pentru obţinerea satisfacerii dorinţelor şi nevoilor sale, însă, în această căutare, psihologia individuală nu reuşeşte decât arareori, în cazul cu totul excepţionale, să facă abstracţie de raporturile existente între individ şi semenii săi.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poziţia dintre psihologia individuală şi psihologia socială sau colectivă, care, la prima vedere, poate părea foarte profundă, îşi pierde mult din acuitate când este examinată mai îndeaproape.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţa individului, "celălalt" joacă întotdeauna un rol de model, de obiect, de asociat sau de adversar, iar psihologia individuală se prezintă chiar de la început ca fiind în acelaşi timp şi o psihologie socială, în sensul larg, dar pe deplin justificat al cuvântului.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când conţinutul visului se prezintă sub o formă lipsită de sens şi de interes, analiza descoperă căile de acces pe unde aceste elemente fără valoare le întâlnesc pe celelalte, care sunt de primă importanţă pentru psihologia subiectului.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angoasa este o stare afectivă, adică o combinaţie între unele sentimente din seria plăcere-neplăcere şi descărcările corespunzătoare. Percepţia lor reprezintă, totuşi, fără îndoială prin transmisie ereditară, reziduul unor evenimente importante. Această stare este comparabilă accesului de isterie individuală.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici filozofia speculativă, nici psihologia descriptivă, nici psihologia denumită experimentală şi care se alătură fiziologiei simţurilor nu sunt capabile, aşa cum sunt predate ele în şcoli, să furnizeze date utile cu privire la raportul dintre corp şi suflet şi să ofere mijlocul de a înţelege o tulburare psihică posibilă.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atitudinea noastră faţă de acest proces de creştere (a umanităţii) ar trebui să se orienteze după exemplul unui educator înţelept, care nu se opune transformării în faţa căreia se află, ci, dimpotrivă, caută s-o favorizeze, limitând violenţa surpării. Desigur că această analogie nu epuizează esenţa religiei. Dacă, pe de o parte, ea comportă obstacole de ordin compulsional, aşa cum numai nevroza obsesională individuală prezintă, pe de altă parte implică un sistem de iluzii generat de dorinţă, asociat cu negarea realităţii, cum găsim într-o formă izolată doar în amenţia, o stare de confuzie halucinatorie, însoţită de beatitudine. Toate acestea nu sunt însă decât comparaţii, cu ajutorul cărora ne străduim să înţelegem fenomene sociale, patologia individuală neoferindu-ne nici un echivalent absolut viabil.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihologia colectivă priveşte individul ca pe un membru al unui trib, al unui popor, al unei caste, al unei clase sociale, al unei instituţii, sau ca pe un element aparţinând unei mulţimi umane care, la un moment dat şi în virtutea unui scop precis, s-a organizat într-o masă, într-o colectivitate.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anumite simboluri au o folosinţă generală şi se întâlnesc la toţi cei ce visează, care vorbesc aceeaşi limbă şi au aceeaşi formaţie intelectuală. Altele, de o folosinţă limitată, sunt create de către individ pe măsura nevoilor sale.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ta este traversată de către alte vieţi, sub diverse forme, tocmai pentru ca tu, identitatea individuală, să te regăseşti în entitatea individuală care intră în relaţie, conştientă sau nu, cu tine.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce am stabilit limitele, punctul de plecare poate fi considerat acela că actele ratate sunt acte psihice care rezultă din interferenţa a două intenţii. Acesta este primul rezultat al psihanalizei în ceea ce priveşte actele ratate; psihologia n-a bănuit nicicând aceste interferenţe şi nici fenomenele care decurg din această cauză. Psihanaliza a reuşit acest lucru extinzând considerabil domeniul psihicului, anexând psihologiei fenomene care anterior nu-i aparţineau.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criminologia are o poziţie similară cu ştiinţa medicinii, în sensul că este o ştiinţă privind un obiect complex, un obiect care are o structură complexă şi care, din această cauză, este studiat de mai multe ştiinţe - anatomia, fiziologia, psihologia etc. Tot aşa şi criminologia are un obiect complex, studiat şi de alte ştiinţe - medicale, sociale, psihologice, sociologice.

Ion Oancea în Probleme de criminologie (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mijloacele de care se serveşte nevroza obsesională pentru a exprima gândurile cele mai secrete, nu reprezintă decât un fel de dialect al limbajului isteric. Este un dialect care ar trebui înţeles mai uşor, dată fiind puternica sa înrudire cu expresia gândirii conştiente, spre deosebire de limbajul isteric.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub influenţa sugestiei, mulţimile sunt în egală măsură capabile de resemnare, de dezinteres, de devotament faţă de un ideal. În timp ce la individul ideal avantajul personal constituie aproape singurul mobil al acţiunii, acesta nu determina decât arareori comportamentul mulţimii. Se poate vorbi chiar de o moralizare a individului prin intermediul mulţimii.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul actelor ratate, tebuie ţinut cont de diviziunea în cele trei grupe a acestor fenomene: a) lapsusul, cu subdiviziunile sale în erori de scris, de lectură, falsă audiţie; b) uitarea, cu subdiviziunile sale corespunzătoare obiectului uitat (nume proprii, cuvinte străine, impresii); c) confuzia, pierderea, imposibilitatea de a regăsi un obiect pus de-o parte; erorile nu interesează, decât în măsura în care decurg din confuzie, uitare etc.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A. Maeder relatează cazul unei doamne care, în ajunul căsătoriei, a uitat să meargă la proba rochiei sale de mireasă şi nu şi-a amintit, spre marea disperare a croitoresei, decât seara târziu. El vede o legătură între această amnezie şi divorţul petrecut puţin după cununie. Personal cunosc o doamnă, astăzi divorţată, căreia i se întâmpla adesea, cu multă vreme înainte de despărţire, să semneze cu numele ei de fată actele care se refereau la administrarea bunurilor sale. Cunosc şi cazuri privind alte femei care, în cursul călătoriei de nuntă, şi-au pierdut verigheta, accident căruia evenimentele ulterioare i-au conferit o semnificaţie fără echivoc. Se citează cazul unui vestit chimist german, a cărui căsătorie n-a putut avea loc, pentru că el uitase ora la care fusese fixată ceremonia şi în loc să se ducă la biserică, se dusese la laborator. El a fost destul de chibzuit ca să se limiteze la această unică tentativă şi a murit la adânci bătrâneţi, celibatar.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este clar dacă limbajul current desemnează prin angoasă, frică, groază, acelaşi lucru sau lucruri deosebite. Angoasa se raportează mai degrabă la stare şi face abstracţie de obiect, pe când, în cazul fricii, atenţia este precis concentrată asupra unui obiect. Cuvântul groază, în schimb, pare a avea o semnificaţie cu totul specială, desemnând îndeosebi un pericol în legătură cu care nu am fost pregătiţi printr-o stare prealabilă de angoasă. Se poate afirma că omul se apără împotriva groazei prin angoasă. Oricum ar fi, cuvântul angoasă este folosit în sensuri multiple, ceea ce îi dă un character vag şi nedeterminat.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când individul, invadat de panică, începe să nu se mai gândească decât la el însuşi, demonstrează chiar prin acest fapt ruptura legăturilor afective care până atunci atenuaseră în ochii săi dimensiunile pericolului.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Specificul naţional există fără îndoială. În artă, el este întrunirea tuturor locurilor comune. Gradul de specificitate indică astfel şi gradul de platitudine. De aceea a crea înseamnă mereu depăşirea acestui specific. Un artist este el însuşi – sau nu e nimic. Dar a fi el însuşi înseamnă a trăi adevărurile sale, a suferi de experienţele sale, a inventa stilul său. Toate acestea nu se făptuiesc însă decât prin renunţarea la facilitate, iar cea mai funestă dintre facilităţi o constituie aşa-zisele valori specifice care se formează prin sedimentarea mediocrităţii colective şi pe care le găseşti de-a gata. Specificul naţional este în definitiv ceea ce rămâne dintr-o cultură după ce i-ai luat efortul personal de gândire, experienţele de viaţă individuală, izbânzile singurătăţii creatoare. Acesta este.

Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihanaliza obişnuieşte să identifice psihicul cu conştientul, socotind tocmai conştiinţa drept o caracteristică definitorie a psihicului, pentru psihanaliză psihologia constând în studiul conştiinţei. Această identificare a psihismului cu conştiinţa mi se pare atât de firească încât aş considera o absurditate manifestă în cea mai mică obiecţie care i s-ar opune. Cu toate acestea, nu se poate ca psihanaliza să nu obiecteze împotriva echivalării psihicului cu conştientul.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Conţinutul manifest" al visului şi substitutul alterat al "ideilor onirice latent" ca şi alterarea reprezintă opera unui "eu" care se apără; ea naşte rezistenţe ce interzic cu totul dorinţelor inconştiente să intre în conştiinţă în stare de veghe; dar în neputinţa somnului, forţele au destulă putere pentru a impune cel puţin dorinţelor o mască ce le ascunde. Cel ce visează nu mai descifrează sensul viselor sale, aşa cum istericul nu pătrunde semnificaţia propriilor simptome.

Sigmund Freud în Despre psihanaliză. Cinci prelegeri ţinute la Universitatea Clark, A treia prelegere (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!