Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nicolae Paul Mihail – Opera Omnia

Analizându-ți mersul solitar
Prin mori de vânt și străzi incendiate,
Astăzi serbăm pe marele zidar
Ce-a ridicat din litere CETATE.

Din opera-ți de iau eșantion
Spre-a arunca-n trecut doar o scânteie,
Văd că-ncepuși să urci în Panteon
De mult, cu "Cibernetica femeie".

Și dac-ai scris la "Posturi clandestine"
Doar într-un an, însă cu mult nesațiu,
Ai scos "Războiul undelor senine"
Ca și "Potirul Sfântului Pancrațiu".

Lansași apoi un "Damen vals" satiric
Ca ofițerul cu trăiri galante
Ca astăzi noi să navigăm oniric
Zburând "Pe-aripa vântului de noapte".

Și cinic "Demascași pe Turnesol"
Doar prin consemne abracadabrante
Punând de-atunci răsadurile-n sol
Spre-a răsări noi "Întâmplări de noapte".

Așa cum stâmpăr n-ai avut deloc,
Te-ai apucat să strigi în cafenea
Pe când jucai la "Roata cu noroc",
Ce mi-ai pus, fă, nebuno, în cafea?

Ai dat, intrând în intrigi nesătule,
Chiar "Lui Socrate, Cupa", ca să bea
Te-ai apucat "La trântă cu Hercule"
Fără să-ți pui "Mănuși de catifea".

Am zis, citindu-ți multele eresuri:
Ce minte cu sclipiri de diamant
De-a creionat în splendide-arabescuri
Chiar și pe "Genoveva de trabant".

Și cum nu știu cam ce mai scrii curent
Sau de mai ai lucrări needitate,
Eventual să lași un testament
Să-l folosim ca o conformitate.

P. S.

O, iartă-mi, Doamne, scrisul meu eretic
De a păcătui cu epilogul,
Sau poate vrei să-l ții matusalemic
Ca să ne scrie dânsul necrologul,

Căci după mintea lui în apogeu
Întreținând a scrisului cutumă,
Nu cred că ne va ține Dumnezeu
Să îi citim vreo operă postumă.

poezie de din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Maestrului Nicomah, la vol. "Genoveva de trabant", lansat la Craiova

vii, maestre, iar la noi
Când alt volum va fi scoți,
De vrei ca să ne faci eroi,
Aici ne vei găsi pe toți.

Te așteptăm, se înțelege,
Dacă picioarele te țin,
Primindu-te ca pe un rege,
doar la noi ești membru plin.

În inspirații de ai parte
De dame emanând parfumuri
Să scrii iar carte după carte
Și să ne ții mereu pe drumuri.

Cum suntem pricepuți la glume,
Câte-un volum dacă ne lași,
Vom face-aprecieri postume
Ca și la marii-naintași.

Apreciind, câte-olecuță,
Din operă, pe cât putem,
Nu îți vom da vreo butelcuță,
Însă din palme tot bătem.

La Botar, ca-ntre vechi confrați
Felicitarea de rigoare,
De-a fi venit din Romanați
Cu-n spirit de-o așa valoare.

poezie de din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De 100 de mii de ori în această viață te-ai ridicat și apoi ai căzut de la înălțime. Imaginează-ți fiecare așteptare avută care nu s-a îndeplinit. Te-ai ridicat la înălțimea entuziasmului și ai căzut la loc în prăpastia depresiei și a dezamăgirii. În relații de iubire, cu părinți sau prieteni, în job sau afaceri, legat de sănătate, obiective, visuri și suferințe, de câte ori te-ai ridicat și apoi ai căzut. Apoi te-ai ridicat din nou, apoi ai căzut din nou. Am putea spune aproape e ca un ritm al vieții. Știi de ce face viața cu noi treaba asta? De ce ne ridică șicu noi de pământ? Ca să ne trezim. Încearcă să-ți imaginezi cum va fi viața ta atunci când te vei trezi și imaginează-ți cum e știi acum doar dormi.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Dorințe

Aș vrea fiu cum sunt și cum am fost!
Cumva, din fiecare, partea bună,
Sau, poate, amândouă împreună,
De s-ar putea și nu s-ar cere cost,

Căci tot ce-a fost... a fost din plin plătit
Cu anii ce-au trecut sau cu schimbarea
La trup, la suflet, chiar cu renunțarea
La tot ce niciodat' n-aș fi gândit.

Dar, ce-aș putea să iau de-atunci, demult?
Dorința de-a avea mereu mai mult,
Sau de-a spera în ce va fi vină?

Și ce-aș păstra din viața de adult,
Când nu mai știu ce-i bob și ce-i neghină?
Nu știu ce vreau. Pe cine consult?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Vasile

Femeie 9

Am să te iau ca pe-o femeie nouă,
Ca și când nu te-am avut nicicum
Și-am să-ți sărut a ostenelii rouă,
Ca plată-n urma tandrului consum.

Am să te iau ca pe-o femeie 8,
Al necuprinsului întortocheat simbol,
Ca patimă atâta cât mai pot,
Alături de cafea și de alcool.

Am să te iau ca pe-o femeie 7,
Ca pe-o desăvârșită fantezie
Și-a nopților catifelate șoapte,
În zori se vor preface-n poezie.

Am să te iau ca pe-o femeie 6
Și am te iubesc fundamental,
Nebun și incurabil fără șanse,
Nepământean, fatitic și total.

Am să te iau ca pe-o femeie 5,
Am să te iau cu foame și cu sete,
Fără temei, reflecții sau lozinci,
Călcând peste orgolii și regrete.

Am să te iau ca pe-o femeie 4,
Am să te iau flămând și natural,
Direct, fără scenariu sau teatru,
Desăvârșit, sublim și imoral.

Am să te iau ca pe-o femeie 3,
De nouă, zeci de ori și mii de zeci
Și-am te iau de câte ori mă vrei,
Până-n finalul vecilor de veci.

Am să te iau ca pe-o femeie, 2
Rugându-mă la îngeri cu nesațiu,
-ntoarcă timpul în genunchi la noi,
Acolo unde rupt a fost din spațiu.

Am să te iau ca pe-o femeie, una
Și prin vecie-mi voi purta mereu,
Jobenul sau tichia sau cununa,
Ca un prolog la epilogul meu.
......................................................... epilog
Acestea zic de jos, de la la podea,
Liber-arbitru-mi numără secunde,
În minte-mi sună,, Mă ucide ea"
Și-aștept -nceapă drumul spre neunde.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Diana: Iuli, de ce te porți așa cu Luci? De ce-i provoci suferință?
Iulian: Suferință?! Lui?! El suferă?! Și eu cum crezi m-am simțit, când, din cauza lui, am fost luat la întrebări de către cei din Comisie? Sau acum, când am văzut prin ziare scris despre el, sau am auzit vorbindu-se la știri, ca despre un element rău?!
Diana: Ah, acum nu-ți convine, imediat îl consideri vinovat...
Iulian: Păi, că doar n-oi fi eu vinovat.
Diana: Dar până acum era bine, te simțeai mândru când se vorbea despre "domnul comandant".
Iulian: Bineînțeles eram mândru de performanța lui, dar acum cu ce mă pot mândri? Cu un act de indisciplină?!
Diana: Te-ai gândit măcar o clipă totuși ar putea fi nevinovat? Nu... Tu te-ai grăbit să-l acuzi, să-l judeci, te-ai grăbit crezi ar putea fi rău. N-ai vrut fii de partea lui.
Iulian: fiu de partea lui?! Cum fiu de partea lui, când are probleme de acest gen, cu disciplina...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: N-o lua chiar așa...
Lia: Atunci cum? Cum altfel? Spune-mi tu, expertule! De fapt și tu ai condus-o pe Sonya, te-ai plimbat cu ea prin oraș, sigur nu doar o singură dată și nu numai cu ea. Și nici măcar nu te-ai limitat doar la atât, la o simplă plimbare, ca mine. Vrei adaug ce altceva ai făcut?
Lucian: Ce vrei să spui cu asta? Sună a acuzație!
Lia: Iar ție nu ți-a cerut nimeni niciodată explicații!
Lucian: Off... Ce greu e! Nu ne înțelegem.
Lia: Într-adevăr, nu ne înțelegem deloc. Însă doar din cauza ta! Te întreb din nou, ce vrei de fapt?
Lucian: Nimic! Tu ce crezi?
Lia: Luci, sincer, nici nu știu ce să cred când e vorba despre tine. Vreau doar să înțelegi dacă m-ai salvat, asta nu-ți dă drept de proprietate asupra mea, deci, nu presupune ar trebui vorbesc numai cu tine, mă plimb numai cu tine, mă conduci doar tu, mereu... Și din nou repet: Fac orice vreau în timpul meu liber!
Lucian: Desigur. Ai perfectă dreptate.
Lia: Și atunci... Care-i problema?
Lucian: Nici una! Dar de ce tocmai cu Sid?
Lia: De ce te deranjează acest lucru? Ai ceva împotriva lui?
Lucian: Nu mă deranjează deloc. Și n-am nimic împotriva lui. E prietenul meu. Doar că... Eu...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Reflecții

Se gudură de câte ori mă vede
și nu știu, să-l privesc, așa prin sticlă,
fără vreun gând -ce-i pus ca să mă-ntrebe-
sau să-l ador, îmi fac inima mai mică,
-i dedic clipa c-un minut de întrerupt,
oricum nu pierd, chiar și de-ntoarcerea-i unică
și totu-i scurt și nici nu știu de e întâmplare...
Dar bine-i să mai las din mine, din emoția de-un furt.
... Sau să stau singur, un stingher, mereu mai des
profund introvertit, cu crez că-n propriul gând așa mă țes
cu mine însumi, mă pitind de drag ce mă-nconjoară... Mă edific
retras, știind sunt dorit
mă scald trup și suflet, ca o boare
în înmuieri de ochi, mirific...
rămân probă, cum tapetul,
un colant pe sute-mii retine,
fiu cum lingurița cu șerbetul
dintr-un pahar cu apă de cleștar, se savurând de bine...
Nu știu, după atâta timp trecut,
cum să-l mai trec; așa să-l pierd, risipitor
oricum? Dar parc-ar trebui rămân un "avut"
măcar, nu-n neștiut, un subiect-decor;
nu doar un gând, un scris... riscat nevăzător!

poezie de (24 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poetul

Toată viața scrii, gândești,
Apoi în cărți tipărești,
Trece viața, îți trec anii,
Nu ai timp să-ți mai iei banii,
Ori să-ți câștgi ce ți-au luat tiranii,
Ce folos! Cât trăiești,
Zi și noapte tot muncești,
Nu te bucuri de nimic,
Să ai parte doar un pic...
După moarte toți se uită,
Apoi scrisul ți-l aruncă.
Mulți nu știu aprecia,
Zic că nu e munca ta.
N-ai simțit cât ai trăit,
Că ești apreciat un pic.
Cine nu simte, nu știe,
Poate avea cărți o mie...
De-ar citi, s-ar îmbogăți
Și alții l-ar pomeni.
Cine-i bogat de cultură,
Crește verde în natură
Și nu-l uită lumea bună.
Pe mormânt cresc floricele,
Îngerii cu luminele;
Te conduc în Rai cu ele...
te odihnești puțin,
Că viața ți-a fost un chin.
Nu te-ai bucurat în viață,
Dumnezeu îți dă speranță,
Te are în grija Lui,
În grădina Raiului.
Acolo e loc pentru tine,
De n-ai avut noroc în lume.
Mulțumesc lu Dumnezeu,
Că trăiesc și n-o duc rău,
Am fost om fără noroc,
A mea știință n-a avut loc.
La cei răi le-a stat pe spate,
le-ajungă mai departe.
Îmi doresc doar sănătate,
Dumnezeu mi-o face parte,
trăiesc, am de toate.
La nime nu cer nimic,
Doar dreptul meu – lucru mic.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Stela: Luci, te rog, reia-ți locul!
Lucian: Bine. Ce-ai de gând să-mi faci?
Stela: Nimic rău. Sper că nu ți-e teamă, doar tu singur te-ai oferit voluntar, curajosule!
Lucian: Mda, evident. Nu e pentru prima oară când fac niște analize... Ne-ai făcut chiar și tu, de vreo câteva ori. Ca să nu mai amintesc de cele dinaintea plecării în misiune, când ni s-au făcut o grămadă de analize, de tot felul, de parcă erau interminabile; numai creierul nu ni l-au scos, vadă dacă-i întreg sau nu.
Stela: Mie-mi spui? Știu foarte bine, doar am trecut și eu prin asta. Deși sunt medic, am fost supusă la toate analizele acelea, am trecut și eu prin acele încercări.
Lucian: Așa-i, fiecare dintre noi a fost supus acelor analize riguroase; cei de pe Terra doreau fie foarte siguri nici unul dintre noi nu ar avea probleme cu sănătatea, de nici un fel.
Stela: Exact de același lucru vreau mă asigur și eu acum, așa cum chiar tu însuți mi-ai cerut, comandante. Și nu te teme, nici eu nu intenționez să-ți scot creierul, văd dacă-i întreg sau nu...
Lucian: Mă bucur.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suferința

E de neimaginat...
cum programarea-i falsă,
nu merge tot rotund, cum pasă;
de jucător abil și bine antrenat.

Traseul este scurt...
și-i totuși, mult, mult, chin...
din nu știu ce putere ce-a creat destin;
căci nu-i alunecare, totu-i întrerupt.

Nu este recompensă...
oricât te-ai dărui să-ți fie lin,
norocul nu-ți surâde, de ești fin;
obstacole sunt, lumea e adversă.

Mai mult, e nedreptate...
nu e răspunsul la măsura ce o dai,
chiar de-ai dona din totul ce nu ai;
nu poți te ajungi, la mult, la cantitate.

Balanță nu-i...
nu știu de este vreun criteriu;
când alții pot vândă apa... deuteriu;
iar tu, nici pâine n-ai, pe masă ca să pui.

Nu-i totul roată...
căci unii au cumpărat bilet de înalt
pe banii tăi; nu se zdrobesc- chiar de fac salt-
iar ție abisul... doar atât ți se arată.

Nu știu morala...
căci chiar de binele mereu promulg
și cred inexorabil -s produs de demiurg;
n-am nici-o liniște, nici fericire... viața-i goală.

Rămâne resemnarea...
adică nu mai cer nimic am,
mai bine nu veneam și doar plecam;
sunt predispus am nimic... doar vis și încercarea.

poezie de (6 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Legea și Viața veșnică

Domnul Isus ne-nvățat cum viața s-o trăim
Fii ai Tatălui din ceruri noi astăzi cu toți fim
Și ne-a dat ca Îndreptar Evanghelia cea Sfântă
putem intra o dată chiar în ceruri sus la nuntă
Prin Cuvântul Lui cel viu Domnul Isus ne-a-nvățat
trăim neprihănirea avem un duh curat
El ne-a spus că prin credință viața nouă o primim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El doar aici fim

Cine-n Mine se încrede Viața veșnică o are
Eu îi sunt dar pe vecie și viață și salvare
Prin credința în Hristos noi primim făgăduința
Nu prin Legea din Sinai avem aici biruința
Nu prin Legea ce s-a dat lui Israel în pustie
Ci prin harul vieții noi vom intra în veșnicie
Căci Pavel așa ne spune eu sunt mort față de Lege
Și trăiesc pentru Hristos viața sfântă se-nțelege
Căci porunca din Sinai până la Ioan a fost

De atunci credința sfântă pentru noi dar are rost
Nici Avraam n-a avut Lege ci-a trăit doar prin credință
Și-a fost gata ucidă a fiului lui ființă
Dar Dumnezeu l-a oprit și i-a spus că a văzut
Cât de tare dar în Sine Avraam s-a încrezut
Credința neprihănire Dumnezeu i-a scocotit
Și Avraam în sfințenie a fost iată mântuit
Nu prin Legea din Sinai ce-a fost dată mai târziu
Ci doar prin credința sfântă în Dumnezeu Sfânt și viu
Tot așa și noi acum prin credință avem viață
Prin credința în Hristos Duhul Sfânt azi ne înalță
Legea și porunca a fost până a venit credința
Iar de atunci încoace pentru noi doar Hristos e biruința

Prin credința în Hristos primim dar neprihănirea
Nu prin Lege nu prin fapte ni se dă dar mântuirea
Însă după ce-am primit viața de Hristos toți ascultăm
Și ființa noastră-ntreagă pe vecie Lui i-o dăm
Trăind dar viața sfântă fără umbră de păcat
Evanghelia cea Sfântă cum pe noi ne-a învățat
Iar când totuși se întâmplă în greșeli să mai cădem
Domnului Isus chiar totul în rugă noi îi spunem
Și îi cerem dar iertare ființa noastră să o spele
Căci avem viața sfântă cu toți astăzi în vedere
În lumina mântuirii pentru veci noi vrem fim
Dându-i cinste și oanoare Mirelui ce îl iubim
11-02-2020 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu nu știu cum...

Eu nu știu cum Te-ai îndurat
De m-ai ales și m-ai chemat,
Căci eu nimic n-am făptuit
fiu iertat și miluit!
Ce oare -Ți fi arătat,
n-am avut decît păcat?
Cum oare Tu la un tîlhar
I-ai dăruit atîta har?

Cum oare-atît Te-ai aplecat
Și din adînc m-ai ridicat?
O, Doamne, știu: Tu m-ai primit
Și m-ai ales, căci m-ai iubit!

Pe tot întinsul viitor
Doresc -Ți fiu ascultător,
Recunoștință arătînd
Iubirii Tale orișicînd.
Căci, Doamne, tot ce Tu mi-ai dat
E numai har nemeritat!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Picuri de lumină

De-a păcatului arsură
Doar Isus azi ne dezleagă
Dacă noi după Scriptură
Trăim viața noastră-ntreagă

Doar Isus e Cel ce poate
De păcat te dezlege
Căci El a trecut prin moarte
Și-a trăit a vieții lege

Numai Mesia-i izvorul
De milă și îndurare
El este Mântuitorul
Ce ne oferă-n veci salvare

Doar prin El suntem spălați
Prin sângele care-a curs
Chiar din El — fim iertați
Și curați azi prin Isus

El e jertfa ce s-a dat
Ca noi în neprihănire
S-avem sufletul furat
Numai doar de-a Lui iubire

Domnul este Dumnezeu
Și este iubirea noastră
El ne-mbracă aici mereu
În lumina cea albastră

Doar acum suntem aleși
Puși deoparte și sfințiți
De iubirea Lui culeși
Sus în cer fim primiți

Hristos ne e biruința
Noi prin El aici trăim
Și îi dăruim ființa
Ca ai Săi pe veci fim

Prin El doar aici umblăm
Privind spre desăvârșire
Cununa ca s-o luăm
De har plini și de iubire

Ne vrem picuri de lumină
Dar pe palma Lui Hristos
S-avem viața fără vină
Înspre cerul glorios

Din lumina Lui lumină
Pentru veci cu toți fim
În cântarea Lui Divină
Pe Isus să-l proslăvim

poezie de (12 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Adorația poeților

Adoră ce scriu ceilalți
nu din simpatie și nici din povară
nu din fulgi de ploaie
pe la mijloc de vară.
Adoră ce scriu ceilalți
ce scriu după ochii tăi
nu trebuie să îi înalți și nici -i cobori
adori
ce...
când...
și cum scriu...
fiindcă scriu despre ei
bărbați sau femei
altruiști, aroganți
de staturi mijlocii
mult prea scunzi sau giganți
sunt cu toți în pustiu
Adoră-le scrisul
nu din bine-n mai rău sau din
rău în mai bine
după zilele goale
sau nopțile pline
Adoră-le scrisul
fiindcă prin scris
tu te scrii și te ștergi de ideea de tine
și te-adoră coșmarul
după ce te-ai trezit
trăiești într-un vis...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Cojocariu

Cuvântul

Cuvântul... e un har neprețuit.
Omul... de cuvânt s-a folosit.
Așa a învățat... încet, încet
Să-l pună-n rimă de poet.

Cuvintul poate fi și înțelept,
Și poate aduce un strop de fericire.
Cuvântul... poate fi nedrept
Sau poate înfrunta orce urgie.

CUVÂNTUL... poate fi dulce sau poate fi amar...
Depinde cum îl întâlnești în viață?
CUVÂNTUL... poate ține dușmanul la hotar
Și prin cuvânt îl poate frige-n față.

Tot prin cuvânt răzbim în astă viață
Omul își varsă oful chiar tot necazul său.
Tot prin cuvânt... o glumă-i schimbă fața,
Și tot cuvântul îi face simtă părerile de rău.

Cuvântul... cel de tată, fără de interes,
Ne învață în viață cum a ne purta.
Putem tot prin cuvânt scăpa de stress
Și putem... oricare rău uita.

Știți noi... avem un har și stăpânim pământul,
E pentru că doar omul a fost cel ales,
El poate prin cuvânt stăpânească vântul
Și-apoi... întregul univers.

Voi... nu lăsați cuvântul se piardă,
Din când în când, vă rog vă rugați.
Când prin cuvânt se spun doar vorbe de ocară
Vă rog frumos să nu le ascultați.

E minunat cuvântul spus în poezie,
Și mulțumesc lui Dumnezeu că ni la dat.
Tot prin cuvânt, noi câștigăm iubire
Și vreau că să-l păstrați cât mai curat.

Tot prin cuvânt, sau înfrățit popoare,
Ce stăpânesc pământu-n lung și-n lat.
dăruim cuvântul de onoare
Și celor ce cuvântul l-au uitat.

prețuim cu adevărat cuvântul...
Să-l scriem pe o stea, îl vrem nemuritor.
Și cei ce vor veni pe urmă
afle prin cuvânt, tot despre al lor popor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Culman

Poem carnal

Îmi povestea cineva viața ta.
Târfă ești ca și maică-ta.
Îți vinzi trupul la orice golan.
Mai acum un an
te-am urmărit văd unde stai.
Habar n-aveai.
A doua seară la fel,
dar te-ai întors puțintel
și mi-ai spus te doare capul.
Te-am dat la dracul
și te-am apucat de mână.
Aveai un pulovăr de lână.
Atunci te-am văzut plângând.
Dar nu-mi trecea prin gând
mă opresc din mers.
Trupul tău era un vers,
o bucată de humă
cu care în glumă
am încercat ca să mă joc,
femeie fără noroc.
Ți-am strivit gura cu gura mea,
femeie rea.
Sânii i-am simțit cum se zbat,
femeie plină de păcat.
Și te-am avut, acolo, pe pământ,
fără zici nici un cuvânt.
Mi-ai simțit trupul încordat,
ai simțit durerea când te-am mușcat
și totuși, mi te-ai dat resemnată...
Ptiu. Bată-te Dumnezeu să te bată...

poezie de din Niște poezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Kung fu

Părea o zi de "dolce far niente"
Cum, de o vreme, mult prea multe îs,
Dar am avut, la țanc, un fel de "Pâs!"
Și... cum să vin la Ea cu argumente?

"Ia pune mâna, cât mai e zăpadă,
Și ia din debara un bătător,
nu-i nimic mai bun la un covor,
Iar tu... mai faci un pic, de mușchi, paradă".

"Ok!" - în gândul meu: "Ce mare brânză!?" -
M-am scuturat, cumva, de lenea mea
Și, chinuind centura înc-o za,
Mi-am zis că scap și de ceva osânză,

Ba chiar de niște catecolamine,
Că s-or fi adunat de când tot stau
Și, de prin sânge-afară le dau,
O fi, cum zice ea, chiar foarte bine.

Am dat covorul, ușurel, de-a dura
Și l-am luat pe-un umăr, strâns în sul,
De mă simțeam un Hercules fudul,
Cu gândul: " înceapă aventura!",

Căci mintea mea deja făcuse planul:
Pe bietul meu covor am aplic
Tot ce-am văzut prin filme și nimic
N-ar fi putut să-mi zdruncine elanul.

L-am aruncat afară, în zăpadă,
De s-a întins ca dintr-un pumn James Bond,
Sau al lu' ăla, galben, rubicond,
Ce face,-n tot ce dă, pe loc cadă.

L-am apucat de-un colț cu mâna stângă,
Ca într-un film din vremea lui Van Damme
Iar dreapta mea –Doamneee, rău mai eram! –
Îl căsăpea – tot praful înfrângă.

Am fost... nici nu mai știu ce personaje,
Dar sigur, la kung fu, eram Bruce Lee,
Când m-a strigat nevasta: "Nu mai vii?"
... Și am trecut la... a urca etaje.

De-atunci, să nu mai văd televizorul,
Că-n seara aia am simțit mor,
De oase, mușchi, de toate câte dor.
Și nu mai vreau kung fu nici cu... covorul!

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sorin Dumitrache

* * *

am fost în visul ce de-un timp încoace
ni se plimba prin gând de colo, colo,
dar mi-ai văzut privirile sărace
și ai plecat... și m-ai lăsat acolo,

și-acuma am rămas doar eu și corbii
ce ciugulesc din resturi de iubire,
am bâjbâit cu mâinile... ca orbii,
dar n-am mai dat de buza ta subțire,

credeam ca-i rătăcit, se mai întâmplă,
orbecăind spre-a te putea atinge,
un gând încins mi s-a înfipt în tâmplă
și brusc... am înțeles de ce nu ninge,

știai că-mi strâng speranțele în turme
te-nconjor cu tot ce-i bun în mine
și-atunci te-ai hotărât să nu lași urme,
să nu mai pot răzbi cumva spre tine,

să nu mă poți orbi cu frumusețea
te-ai depărtat spre-a mă putea salva,
mi-ai așezat sub perină tristețea,
cred că mi-ai pus și-n lacrimă ceva,

dar sufletul..? femeie... ideală...
cel care mi-ai jurat că-mi este frate,
la care-am plâns atâtea nopți în poală,
de ce și el...? m-a-njunghiat în spate???

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Valeriu Cercel

Roata

S-a întâmplat demult, nimeni nu știe,
Când prima dat’ a fost uimită gloata,
Din ginta nu știu cui, o scăfârlie
Descoperi marea minune, roata,

De s-au mirat un secol, două poate,
Privind cum se rotea cu întrebare
Deștepții ce-și dădeau și-atuncea coate:
“La ce-ar putea fi ea folositoare?!” ;

Târziu de tot, când plugul inventară,
Le-a dat prin cap de-au pus-o la cotigă,
La roabă,-apoi la car, apoi la moară,
Având mai lesne pâine, mămăligă,

Și-au învârtit-o-n cântec la fântână
Și-n lut olarii străchini toate pline,
Făcând în viața lor doar cu o mână
Mai multe și mai iute și mai bine,

Pân-au găsit că-n abur e putere
Și rând pe rând, cetate cu cetate,
Pe drum de fier, urcând prin bariere,
Au cucerit în goană ca pe roate,

Croind apoi cu osiile-i unse
În aur negru supt și de sub mare
Cărări de mintea noastră nepătrunse,
Pe Lună chiar făcând-o călătoare,

De am ajuns, ca noi, astăzi, în toate,
Pe munți, pe mări, prin aer sub aripă,
De roți fim mânati, -s mici, dințate,
Și-a’ lor supuși în orișicare clipă,

Fără să știm de mai avem vreo țintă,
De coborâm, urcăm, cum unii spun,
Care de-o vreme-ncearcă să ne mintă
ne-am afla, de fapt, pe drumul bun.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Altă scrisoare către Adrian Păunescu

Noi ne cunoaștem din copilărie,
De la-nălțimea troscotului bont,
Ne-a luminat aceeași apă vie
Și am râvnit același orizont.

Acum, m-am hotărât să-ți scriu aceste
Cuvinte, ca unui dușman de rând,
te condamn și să-ți mai dau de veste
Că te voi părăsi foarte curând.

Mi-ar fi plăcut fii poet și-atâta,
Să nu te văd prin țară fără rost
Cum faci dreptăți, cu lacrima și bâta,
Și-n geniu vrei să-l schimbi pe omul prost.

Cu haina ta de lucru, la recepții,
Cu fracul, în grădină, când o sapi,
Te ponegresc și bunii, și inepții,
Te judecă și medici, și satrapi.

Niște tembeli ți-au zis poet de curte,
Doar pentru intrai în dialog,
Aici, acasă, nu pe unde scurte,
Cu fostul lider și-i spuneai "Vă rog!".

De ce, prin asta, ai făcut dreptate
Și-ai scos nevinovați din pușcării,
De ce te-ai tot băgat, hulit, în toate,
Când doar pe tine te puteai iubi?

Rezervă-ți altă soartă, măi băiete,
Măcar la bătrânețe fă ce-ți spun,
Mai lasă-ncăierările concrete
Și trage-n cer cu marele tău tun.

Nu vezi te-au uitat aceia care
Te convingeau riști și chiar să mori,
Ca să-i ajuți cumva pe fiecare,
Și nu-ți mai sunt nici c-un cuvânt datori?

Nu-mi face teorii inteligente,
Cum substanța operei întregi
De speculații și de sentimente
E chiar aceea că îi înțelegi.

(...)

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook