Edgar Poe

Nevrând să fie înger, un demon el a fost.
Iar nu Privighetoarea, ci Corbul l-a cântat;
Şi cizelat-a visu-i teribil de frumos
Cu al Răului şi al Straniului diamant.

Cătat-a în genunea ce orice gând cufundă
Secretele Morţii şi-ale Eternităţii,
Şi sufletu-i lucind în crima sângerândă
Avea visul năprasnic, cel al Perversităţii.

Misterios şi cast, sardonic şi feroce,
Intensul rafinează şi îl ascute-atroce;
Chiparosul i-e arbor; iubita o nălucă.

Cu ochii săi de linx orice mister dezleagă:
− Baudelaire, acum pricep iubirea ce te leagă
De-Ntunecatu-acesta, citirea sa-nspăimântă!

sonet de Maurice Rollinat, traducere de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Votează! | Copiază!