Umbra mea

Tu mi-eşti singura avere:
M-am născut cu tine-n piept, durere!
Zi de zi, înaintând spre Soare,
Inima mi-am pârjolit.

Şi-a crescut durerea şi mai mare
Şi în spate, umbra mi-a crescut.
Şi-a durut durerea mea amară,
Zvârcolirea ei m-a răvăşit!

Dar am stors din ea, ocean de lacrimi
Zi de zi, o viaţă, pic cu pic!
Tu mi-eşti singura avere:
M-am născut cu tine-n piept, durere!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (2012)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă avere nu e...

Iubita mea, eu nu am strâns avere,
M-am încăpăţânat, naiv, nâtâng,
Să-mi spun că-n viaţă singura plăcere
E ca pe tine-n braţe să te strâng.

Şi dat mi-a fost să sufăr şi să plâng,
Simţind mereu teribila durere
Că nu mă laşi în braţe să te strâng
Din cauză că nu am strâns avere.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertăciune

Crima de-a vă naşte nu mi-o iert!
Din durerea mea, durere în deşert...

distih de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am crescut (Versuri dedicate lui Adrian Păunescu)

Am crescut în umbra unui gând din copilărie.
M-am hrănit din lacrimile tuturor
culese de poetul neobosit.
Cartea lui - scripetele fântânii la care vin visătorii.
Ciutura încă se mai miră:
- Cum stă cruzimea ascunsă de toleranţă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă

Împrăştiat de vânturi ca sămânţă,
Destinul m-a purtat în depărtare
Şi am crescut cum am putut sub soare,
Iar Dumnezeu mi-a dăruit credinţă.

Eu m-am rugat febril şi prin urmare,
Am reuşit să-mi fie cu putinţă
Să trec prin viaţă fără suferinţă,
Să nu fiu rupt de vânt ori val de mare.

M-am priponit în rădăcină tare
Şi poate să mă bată uraganul,
Dar el nu va putea să mă doboare
Chiar dacă-n temelie-mi scurmă valul.

Speranţă astăzi s-a născut în sine-mi
Şi simt că-n piept zvâcnesc vreo şapte inimi.

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La umbra unui om şi-a unui câine

M-am chircit lângă un om şi-un câine,
La umbra lor era un pic mai bine,
Încât zâmbea în lacrimi cerul
Ascunzând de prefăcuţi misterul.

Se curbau în mine oasele tăcerii,
Clipa deznădejdii şi-a plăcerii,
Se mistuia sub frunzele din zare
Viaţa care mişca în aripi trecătoare.

M-am visat la umbră şi am stat
Cu mâinile de un vârtej legat,
M-am trezit apoi şi cum să fie bine?
Omul m-a muşcat în lacrimă de câine!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-am trezit dintr-o dată,
Mai singur ca niciodată!
M-am trezit răvăşit de lipsa,
A ceea ce-mi lipseşte!
M-am trezit cu un dor,
Şi-o durere în piept,
De moartea îmi era singura dorinţă!
M-am trezit printre cuvinte,
Pierdute în mii de tăceri!
M-am trezit că nu ştiu ce vreau,
Că niciodată nu am ştiut cu adevărat,
Ce vreau!
M-am trezit zguduit de trecut,
De ceea ce am avut şi-am pierdut!
M-am trezit,, slab" si nehotărât!
M-am trezit, trezit de cuvintele tale!
De vocea Ta, de bătăile inimii tale!
De cuvântul scris pentru mine, pentru tine!
M-am trezit, trezit să fiu lângă tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul meu, patul

Cănd m-am născut, mama m-a înfăşat
Cu dragoste şi m-a culcat în pat,
Eu, adomind, din plâns am încetat:
E cel mai bun prieten al meu pat!

Când am crescut, cu-n umed sărutat,
Ademenind femeile in pat
În desfătări de-amor m-am cufundat:
E cel mai bun prieten al meu pat!

Când mai târziu femeie mi-am luat,
Am zămislit un prunc în al meu pat
Să fie Domnul nostru lăudat,
E cel mai bun prieten al meu pat!

Acum când sunt cu duhul tulburat,
Fără să fi mâncat, în al meu pat
Cu faţa la perete m-am culcat:
E cel mai bun prieten al meu pat!

Cu lacrimi de durere m-am rugat,
Iar Dumnul a privit spre al meu pat:
"I-aţi patul tău şi umblă!'' Şi-am umblat
E cel mai bun prieten al meu pat!

poezie de David Daniel Adam (18 iunie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut străin în Maremma, din tată marche, şi am crescut ca un exilat, savurând cu emoţie tristeţi precoce şi nostalgii indefinibile. Nu-mi amintesc de familia mea, nici de casa în care m-am născut, cu vedere spre mare, în cel mai înalt punct al ţării, dărâmată într-o noapte ca de impactul unui ciclon, când eu abia împlinisem doi ani.

Vincenzo Cardarelli în Amintiri din copilărie, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bulgăre de ceară...

Ai veşti despre iubirea mea dintâi?
Am întrebat sfioasă într-o seară...
Mi-am pus la tâmplă palma căpătâi
Şi-n inimă... un bulgăre de ceară...

Şi m-a durut atât când am aflat
Că a plecat tăcut să înfrunte soarta,
Că după ani şi ani nu m-a iertat
C-am ferecat şi inima... şi poarta...

O nouă viaţă tristă şi-a clădit
Şi-n paralel am mers pe-o altă cale
Dar azi cu rouă ochii i-am clătit
Şi mi-a cântat vioara cânt de jale

E prea târziu şi toamna a venit
Iar viaţa mea înspre apus coboară
Şi-am să trăiesc... cât este de trăit
Purtând în piept... un bulgăre de ceară...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine-n gând

În visuri lungi, mereu te-am căutat
Când amintiri în braţe m-au cuprins
Şi toamna a venit şi m-a surprins
Cu gândul doar la tine, ne-ncetat

Cu tine-n gând şi anii mei se duc
Şi primăveri şi veri cu flori...
Cu toamna m-am trezit în zori
Cad frunze galbene din nuc...

Cu tine-n gând, eu scriu acum poeme
Strivind o lacrimă sub pleoapa grea
Şi rana-i încă vie-n inima mea...
Cu gândul doar la tine, de o vreme

Cu tine-n gând, ades eu mă trezesc
Şi calc în lacrimi, urmele de paşi
Aş vrea să uit dureri, dar nu mă laşi...
Cocori plecând, de tine-mi amintesc...

poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea frunzei

O frunză intrată pe uşă îmi spune:
- Ştii? Eu am trăit o minune...
Prin patru anotimpuri trecând
Patru vieţi am trăit pe rând.

Iarna am fost un bob de viaţă
Mugur pe-un ram născut în ceaţă
Mai tarziu, am crescut în soare
Şi m-am deschis lângă o floare.

Apoi am trecut la treabă,
Gătind hrana pentru planta întreagă.
Verdele meu dă viaţă vara
Pomul arătându-şi cu drag comoara.

Toamna, în noiembrie, târziu,
Vântul m-a desprins fără să ştiu,
Şi prin văzduh m-a dus şi m-a purtat
La tine-n uşă acum m-a lăsat.

Desigur, pot să-ţi fiu de folosinţă
Dacă mă laşi să putrezesc în grădiniţă
Voi îngrăşa pământul pân' la primăvară
Şi rod bogat vei avea, cu siguranţă, iară.

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, copilărie

Adio, copilărie!
Azi am împlinit 76 de ani.
Nici nu ştiu cum au trecut,
Nici nu ştiu când am crescut.
Mai întâi mi-au crescut ochii,
Apoi pantalonii,
Mi-a crescut curiozitatea,
Şi apoi dorinţa,
După aceea,
Mi-a mijit mustaţa,
Şi, o vreme, mi-a crescut
Ştiinţa de carte.
Apoi mi-a crescut familia,
Experienţa,
Salariul tarifar
Şi concediul de odihnă,
Pe urmă mi-a crescut,
Pofta de avere,
Intoleranţa,
Şi tensiunea arterială,
A apărut apoi teama,
De a trece strada,
Şi au crescut petele albe,
Din întunericul nopţilor.
Şi astfel,
Fără să prind de veste,
Azi am împlinit 76 de ani.
Adio, copilărie!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putere, avere şi durere

Când eşti în floarea vieţii,
Când ai anii tinereţii,
Ai putere, n-ai avere,
Sufletu-ţi saltă-n plăcere
Că nu ai nici-o durere.
Când intri în toamna vieţii,
Când simţi povara bătrâneţii,
Degeaba ai multă avere
Dacă nu mai ai putere.
Ai suflet plin de durere
Că şi averea îţi piere.

poezie de Dumitru Delcă (11 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra mea

Eu m-am desprins de umbră şi am lăsato-n drum,
Iar viaţa-n vălătuce o prefăcu în fum
Şi umbra, parcă, este şi, parcă, n-o mai am,
Ea umblă pe la geamuri şi chiuie pe ram.

Eu m-am clădit pe frunze şi rădăcini am prins,
Să caut urma umbrei, ea fuge-n necuprins.
Nu poate să vorbească ş-atunci, când drumu-i greu,
Ea sfârâie pe lacrimi, înaintând mereu.

Figura-aceasta tristă, ce umbra mea a fost,
Îşi caută dublura, dar totu-i făr-de rost
Căci umbra umbrei sale e tot din umbra mea
Şi se prefac în una, când sunt alăturea.

M-am adumbrit cu umbră,... nu pot scăpa de ea,
Căci nu e o nălucă, este chiar viaţa mea,
Eu mă gândesc la dânsa şi vreau să o îndemn,
Alăturea destinul, să-l trecem în tandem.

Cu timpu-n devenire, e tot mai greu s-afirm,
Sunt două-n jumătate, sau e un tot infirm,
Dar inima ce bate, în una dintre noi,
Ne scapă de durere, de grijă şi nevoi.

poezie de Valentina Graur
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt singura femeie ce şi-a înfipt cuţitul în piept

nu
nici pe departe
nu sunt singura femeie ce şi-a smuls inima
cu mâinile amândouă
ca un măcelar profesionist
aşteptând să fie plătit
pentru sângele scurs pe tejghea
nu
nici pe departe
nu sunt singura femeie care a avut curaj
să îşi arunce inima în ţărână
apoi să o calce în picioare
nu
nu sunt singura femeie care a crezut
că poate să îşi pună inima la loc
fără să urle
nu
nici pe departe
nu sunt singura femeie
care a înfipt acul în carnea sângerândă
şi a promis că se vindecă
nu
nici pe departe
că doar asta au făcut toate femeile
ce te-au privit
măcar o secundă
până în adâncul durerii tale

poezie de Any Drăgoianu din Recuperarea sinelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perle din lacrimi

Prima ninsoare
m-a găsit cu lacrimi
pe obraz.

Fulgul curat
pe-o lacrimă s-a aşezat
şi-a îngheţat.

Perle izvorau din privire,
se rostogoleau prin omăt
şi creşteau apoi cât un om de zăpadă!

Prima ninsoare
m-a găsit cu lacrimi
pe obraz.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut în România

M-am născut în România,
Ţara unei guri de rai,
Unde Mioriţa-şi plânge
Oful pe-un picior de plai.

M-am născut în România,
Ţara Munţilor Carpaţi,
Cu-ale lor creste semeţe
Şi păduri cu brazi înalţi.

M-am născut în România,
Cu podişuri şi câmpii,
Râuri, Dunăre şi Mare,
Aur şi-alte bogăţii.

M-am născut în România,
Într-un sat ca multe alte,
Cu oameni de omenie,
Cum sunt oamenii la sate.

M-am născut în România,
Ţara mea cu mândru nume,
Ce-l port cu mândrie-n suflet,
De când rătăcesc prin lume.

M-am născut în România,
Lângă murmur de izvor,
Iar când mi-o veni sfârşitul,
Tot acolo, vreau să mor!

M-am născut în România,
Ţara strămoşilor mei,
Şi vreau, când va fi să fie,
Să putrezesc lângă ei...

poezie de Nicu Andriţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pic, pic

Pic, pic
Pic, pic
Pic, pic...
Afară curg în vale lacrimi
Ce vin cu veşti nu tocmai bune,
Despre-un copil înjunghiat de patimi,
Patimi aduse de minţile nebune.

Pic, pic
Pic, pic
Pic, pic
E-n suferinţă şi sufletul lui moare
E vina noastră zic, a tuturor
E-nvins, slăbit, el cade din picioare,
Dar nici acum nu vrea să vadă mila lor.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu existam când te-ai născut

Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Regreţi că m-am născut târziu,
Regret ca te-ai născut devreme.
Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Mi-am dorit să fi fost născuţi în aceeaşi zi,
Ne-am fi petrecut toată viaţa împreună.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Eram atât de departe de tine,
Era atâta distanţă între noi.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Aş fi devenit o floare îmbrăţişându-şi fluturele,
Adormind în iarba înmiresmată noapte de noapte.

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea unei lacrimi

E greu să vezi durerea şi lacrimi arzând,
Să-ţi fie milă şi s-o alini trecând,
S-ajungi, s-asculţi în linişte apa din izvor,
Să miroşi o floare, să vezi un cocor,
Să te aşezi într-un loc mai curat,
Să nu mai fii atât de îngrijorat,
Să treacă viaţa câte un pic,
Să nu mai vrei să faci nimic,
Să te rogi un pic să-ţi treacă
Durerea să te părăsească,
Să poţi merge cu fruntea sus,
Să vezi cum dorul tău s-a dus,
Să nu-ţi pleci capul în faţa nimănui,
E greu, dar ca tine alta nu-i.
Domnul îţi va da mai mult în viaţă,
Tu meriţi un zâmbet nu lacrimi pe faţă.

poezie de Eugenia Calancea (2 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!