Speranță
Împrăștiat de vânturi ca sămânță,
Destinul m-a purtat în depărtare
Și am crescut cum am putut sub soare,
Iar Dumnezeu mi-a dăruit credință.
Eu m-am rugat febril și prin urmare,
Am reușit să-mi fie cu putință
Să trec prin viață fără suferință,
Să nu fiu rupt de vânt ori val de mare.
M-am priponit în rădăcină tare
Și poate să mă bată uraganul,
Dar el nu va putea să mă doboare
Chiar dacă-n temelie-mi scurmă valul.
Speranță astăzi s-a născut în sine-mi
Și simt că-n piept zvâcnesc vreo șapte inimi.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre uragane
- poezii despre suferință
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre naștere
- poezii despre inimă
- poezii despre creștere
Citate similare
Umbra mea
Tu mi-ești singura avere:
M-am născut cu tine-n piept, durere!
Zi de zi, înaintând spre Soare,
Inima mi-am pârjolit.
Și-a crescut durerea și mai mare
Și în spate, umbra mi-a crescut.
Și-a durut durerea mea amară,
Zvârcolirea ei m-a răvășit!
Dar am stors din ea, ocean de lacrimi
Zi de zi, o viață, pic cu pic!
Tu mi-ești singura avere:
M-am născut cu tine-n piept, durere!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (2012)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre durere, poezii despre ocean, poezii despre avere sau poezii despre Soare
și totuși cred că m-am născut cu mine
nici nu mai știu
de când mă știu
sau poate
m-am născut
cu mine,
era tot noapte
vara'ntr-un târziu,
când bolta-și poartă
stele la chipiu
nici nu mai știu
de port un nume
sau de sunt
zodie'n pronume,
mi-au pus în apa
de botez poeme,
să mă tot tulbur
prin trileme
nici nu mai știu:
am fost la școală?
sau ploaia clipei
m-a'nvățat cuvinte?
vedeam sub pleoape
umeda escală
când poezia'n ochii
croia, veșminte
nici nu mai știu,
sunt eu? îmbătrânesc?
sau ridurile'n anii scurși
le tot doinesc
povara trupului
prin vlagă o sleiesc
și de la capăt
punctu-l pun
pe: te iubesc
poate că m-au lăsat
ca să mă nasc
s-ajung în pomul
vieții mele vreasc
din câte oase
carne-aș vrea să-ți fiu
c-am două mâini
și sângele cu care scriu
privesc la rânduri
descifrând Lumina
sărut Iubirea
ce-a-nflorit retina
între poeme
irișii-i frământ
mă simt regină
chiar de-s om de rând
și totuși cred că
m-am născut cu mine
fiindc-altcuiva
i-ar fi prea greu
să-și țină mintea
trează'ntre ruine
și sufletul în mâini,
de Dumnezeu
simt dor de viață
de-adieri de vânt
simt ploaia
și natura'ntr-un Cuvânt
și chiar de nu mai știu
de când mă știu
e-atât de bine...
că mi-e dat să-mi fiu!
și totuși cred
că m-am născut
cu mine
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre cuvinte, poezii despre școală, poezii despre trup și suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Povestea frunzei
O frunză intrată pe ușă îmi spune:
- Știi? Eu am trăit o minune...
Prin patru anotimpuri trecând
Patru vieți am trăit pe rând.
Iarna am fost un bob de viață
Mugur pe-un ram născut în ceață
Mai tarziu, am crescut în soare
Și m-am deschis lângă o floare.
Apoi am trecut la treabă,
Gătind hrana pentru planta întreagă.
Verdele meu dă viață vara
Pomul arătându-și cu drag comoara.
Toamna, în noiembrie, târziu,
Vântul m-a desprins fără să știu,
Și prin văzduh m-a dus și m-a purtat
La tine-n ușă acum m-a lăsat.
Desigur, pot să-ți fiu de folosință
Dacă mă lași să putrezesc în grădiniță
Voi îngrășa pământul pân' la primăvară
Și rod bogat vei avea, cu siguranță, iară.
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre verde, poezii despre toamnă, poezii despre siguranță, poezii despre primăvară sau poezii despre plante
Nu regret
Nu regret cum am trăit.
Bucurii au fost puține.
Agenda tristeților
ocupa prea multe file.
Am iubit ce mi-a fost drag,
Am avut dezamăgiri.
Cu viața m-am împăcat
când am avut împliniri.
Când am căzut, m-am ridicat
fără ajutor primit.
Mai departe am plecat
și vise am împlinit.
Am învățat că în viață
e bine să nu cedezi.
Cu credință și speranță,
cumpătul să ți-l păstrezi
Cu aceste gânduri bune
la Dumnezeu m=am rugat,
să rămân în astă lume
câte zile El mi-a dat.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zile, poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre timp sau poezii despre gânduri
Cum aș putea să fiu indiferent
Cum aș putea să fiu indiferent,
Când cerul-mi este și astăzi, prezent,
Când Dumnezeu mi-a dăruit doar mie,
Minunea de-al slăvi în poezie?
Cum aș putea să trec peste culoare,
Când sus, pe cer, parc-aș vedea o mare
Albastră, caldă, vălurind într-una,
Iar printre valuri, se ascunde luna?
Când prima rază-mi intră pe fereastră,
Într-o tăcere a luminii, vastă,
Și, alungându-mi ceața din priviri,
Mă-ncătușează cu-ale ei iubiri?
Când printre case eu aud, plângând,
Sfioase, adierile de vânt,
Iar salcia pletoasă, nopți de-a rândul,
Se-ndoaie ritmic, atingând pământul?
Cum aș putea să fiu indiferent,
Când prind al dimineților moment,
Iar frumusețea mi se-așază-n palmă
Atât de caldă și atât de calmă?
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre ritm, poezii despre păr sau poezii despre noapte
M-am născut în Bărăgan
De pe câmpul cu verdeață,
de pe-întinsul Bărăgan,
de mult am plecat în viață.
Viața mi-a fost un roman.
Când am căzut m-am ridicat.
Nu m-am lăsat doborât.
Cât am putut m-am tot luptat.
Privirea n-am coborât.
Ce-am dorit, am împlinit.
Am familie, am casă.
Acuma sunt fericit.
Viața mea este frumoasă.
M-am născut în Bărăgan
și-n Bărăgan am rămas.
Am adunat grâul din lan
și poeziei am dat glas.
Cu ea am pășit în lume
și mi-a fost prieten bun.
Prin ea am avut ce spune
și am devenit tribun.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre frumusețe, poezii despre fericire, poezii despre familie, poezii despre dorințe sau poezii despre devenire
M-am născut în România
M-am născut în România,
Țara unei guri de rai,
Unde Miorița-și plânge
Oful pe-un picior de plai.
M-am născut în România,
Țara Munților Carpați,
Cu-ale lor creste semețe
Și păduri cu brazi înalți.
M-am născut în România,
Cu podișuri și câmpii,
Râuri, Dunăre și Mare,
Aur și-alte bogății.
M-am născut în România,
Într-un sat ca multe alte,
Cu oameni de omenie,
Cum sunt oamenii la sate.
M-am născut în România,
Țara mea cu mândru nume,
Ce-l port cu mândrie-n suflet,
De când rătăcesc prin lume.
M-am născut în România,
Lângă murmur de izvor,
Iar când mi-o veni sfârșitul,
Tot acolo, vreau să mor!
M-am născut în România,
Țara strămoșilor mei,
Și vreau, când va fi să fie,
Să putrezesc lângă ei...
poezie de Nicu Andrița
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sat
- poezii despre țări
- poezii despre înălțime
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre râuri
- poezii despre rai
- poezii despre păduri
N-am învățat...
Am învățat s-adun nectar din floare,
Să-mi scald privirea-n ploile de mai,
S-alung tristeți în cruda nepăsare,
S-ascult zâmbind al păsărilor grai.
N-am vrut ca ura s-o cunosc vreodată,
De am greșit, în taină m-am rugat,
Am suferit de am fost vinovată
Și-am pătimit pentru al meu păcat.
Am cutezat, cu Dragostea de mână,
Plăcut prin viață să călătoresc,
Să nu regret, tăcută și bătrână,
Că n-am știut să simt sau să iubesc.
M-am dăruit pentru orice făptură
Pe care a creat-o Dumnezeu,
M-am închinat la Soare, la natură
Și nu m-am depărtat de drumul meu.
Nu mi-am zidit fățarnice castele,
Nu am crezut în false bogății.
Am cutezat, cu visurile mele,
Să zbor spre luminoase galaxii.
Am înțeles că sunt o muritoare,
Dar n-am știut mâhnirile să-nfrâng...
Degeaba m-am visat o luptătoare
Dacă n-am învățat... să nu mai plâng.
poezie de Marilena Răghinaru din Căutări pe tărâmul unui vis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre vinovăție
John Ballard
În vara puterii mele
L-am înjurat pe Dumnezeu, dar el nu mi-a dat nici o atenție:
La fel de bine aș fi putut înjura stelele.
În timpul ultimei mele boli eram în agonie, dar neschimbat,
Și l-am înjurat pe Dumnezeu pentru suferințele mele;
Oricum, nu mi-a dat nici o atenție,
M-a lăsat de capul meu, cum, de altfel, a făcut-o întotdeauna.
Aș fi putut, la fel, să înjur Edificiul Presbiterian.
Apoi, cum începusem să-mi pierd puterile, m-a cuprins groaza:
Poate îl alungasem pe Dumnezeu cu înjurăturile mele.
Într-o zi Lydia Humphrey mi-a adus un buchet de flori
Și mi-a trecut prin minte c-aș putea să mă apropii de Dumnezeu,
Așa că am încercat să mă fac prieten cu El;
Dar la fel de bine aș fi putut încerca să mă împrietenesc cu buchetul.
Acum eram deja aproape de secret,
Pentru că chiar aș fi putut să mă împrietenesc cu buchetul
Aducând tot mai aproape de mine dragostea pentru buchet
Și astfel mă apropiasem mult de secret, dar....
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre secrete, poezii despre medicină sau poezii despre groază
Destin de trandafir
Simt umbra timpului cum dă năvală
Parcă mă vrea, eternul prizonier,
Ce clipele-l împușcă în rafală
Când inima se impregnează-n fier,
Prin platoșa de fier mă sflederește
Își vrea tributul pentru ce-a trecut,
Când printre frunze moarte mă găsește
O simt cum tremură că m-am născut,
Eu m-am născut odată cu cuvântul
Ce stă de strajă vieții printre nori
Și timpul las să-l împresoare vântul
Când mă dizolv în soare și în sori,
Da... m-am născut în timpul ce cuvântă
Iar slova mea prin clipe o înșir,
Și dacă vântul mlaștinile zvântă
Eu înfloresc din spini de trandafir.
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre nori sau poezii despre moarte
Nu sunt a ta
Nu sunt a ta, nu m-am pierdut în tine
Nu m-am pierdut, deși mi-aș fi dorit
Cum candela-n amiază nu se mai vede bine
Și cum un fulg de nea în mare s-a topit.
Tu mă iubești și-aș ști să te dezmierd
Că ai o fire bună, iubitoare
Dar eu sunt eu și vreau ca să mă pierd
Ca o lumină ce se pierde-n soare.
Hai, nu mai sta, scufundă-mă-n iubire
Să nu mai văd, să n-aud un cuvânt
Furtuna dragostei să bată făr' oprire
Să fiu o lumânare prinsă-n vânt.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre miezul zilei sau poezii despre lumânări
Un pic de absurd
drumul pe care mergi, până când mersul devine mers și
drumul drum, iar tu
pășești înafara ta ca și cum de-abia acum
începi să pornești
în sensul în care
toate ceasornicele s-au întors, în sensul în care
toate capetele de la o masă s-au întors
în sensul în care
scrisul devine un vas de sânge către un țesut la mare depărtare
astăzi m-am decis să nu și ca urmare
am făcut un ceai de plante cu mult vânt și soare
câteva albine și-am deschis o carte oarecare
dar cartea m-a deschis pe mine și vânturi solare
au pornit la o plimbare întâmplătoare peste-un răsărit de mare
cu păsări ce trag de aripi ca de niște parâme
peste o risipă dezordonată de umbre, lumini și penumbre
sculptate cu mare migală de cea mai fină depărtare
de aer pe care o respiri cu răbdare
tu stai cu o mână peste cealaltă mână și zici
ba nu zici, ci taci, iar tăcerea vorbește mai tare decât propria ta răsuflare
și un puls ascuns se arată în degetele mâinii stângi ca o icoană pe sticlă
iar eu te privesc din profil cum taci și profilul privește
spre muntele cu piept de bărbat, și încerc să vorbesc, dar tu
stai cu o mână peste cealaltă mână și zici, taci mai precis
și-mi faci semn să m-alătur copacilor tăi cu umbre de maci
cine se ascunde în cine mă'ntreb, oglinzile ăstea fără de sfere
au propriile lor emisfere, poate că-i cerul, pământul, sau cosmologic vorbind
densul și absența lui cu misterioasele lor circumvoluțiuni ca un dans tremurând
fără de care nu am avea decât un singur sens și
asta-i desigur absurd, ca urmare îmi strâng părul
de la tâmpla stângă cu pumnul stâng ca pe o pensulă
înmuiată în sânge și gânduri
dar poate că mâine da, n-o să fie soare
și atunci o să mă ridic în picioare și
o să-mi scutur haina și
aruncând-o pe umeri ca pe niște aripi nefolositoare
o să îmi vâr mâinile în buzunare ca în pământ
și o să îmi cresc rădăcini din vârful degetelor ca pe niște tulpini
către un cer adânc plin de mirare și
luându-mi rămas bun o să rămân în tine ca o frunză desprinsă de vânt
până când soarele sau orice alt petec de alb prins în floare
o să șteargă totul
blând
(ca pe-o uitare)
dar până atunci
citesc și ascult, pierdut
privind către drum
și drumul privește-napoi fără cuvânt
poezie de Petru Teodor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre degete, poezii despre cărți, poezii despre viitor, poezii despre vestimentație, poezii despre uitare sau poezii despre sânge
Cine sunt eu?
Cine sunt eu?
Un minuscul fir de nisip
pierdut în nemărginire,
rătăcit prin omenire...
Nu sunt nici apă,
Nu sunt nici foc, nici vânt,
poate m-am născut prea târziu
sau poate prea curând.
Ce am fost cândva,
astăzi nu mai sunt,
iar ce sunt azi îmi pare rău
că nu am fost mereu.
Dar m-am resemnat,
am rămas ceea ce sunt,
Viața mi-a dat tot ce am visat,
un suflet pe acest pământ!
poezie de Rodica Elena Lupu din Între anotimpuri
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Rodica Elena Lupu
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre foc sau poezii despre apă
Doamne, ai venit la mine
Curiozitatea mea e mare
când la Tine eu privesc.
Nu-ți cer apă, nici mâncare.
lasă-mă să-ți povestesc:
Am adunat atâtea-n viață
și m-am bucurat de stele.
Dar s-a rupt firul de ață,
nu mai sunt legat de ele.
Am cunoscut ce este răul,
am cunoscut și ce e bine.
Într-o noapte am văzut hăul,
cel pregătit pentru mine.
Despre el, mi-a spus destinul
că mă-înghite fără apă.
Speriat precum copilul,
chiar am căzut într-o groapă.
De-acolo, privind la Tine
m-am închinat și m-am rugat.
Ai venit Doamne la mine
și din groapă m-ai salvat.
Știam că-ți pasă de mine.
Când mi-e greu, Tu îmi dai bine.
Lângă mine stai oricând,
ești Tatăl meu, ești Tatăl Sfânt.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre salvare, poezii despre prăpăstii sau poezii despre mâncare
Pe val
În valurile vieții, adesea m-am scăldat.
Eram mereu deasupra, sub val nu am intrat.
Cât am fost pe val, ce mult m-am bucurat!
Când a căzut valul, nu m-am speriat.
Am luptat eroic să mă prind de mal,
Să ies iar deasupra, s-ajung la final.
Cum talazul mării, urcă și coboară,
Izbește în maluri și se-întoarce iară,
Nu mă dau bătut, nici nu fac scandal,
Mă ridic din apă și iar sunt pe val.
poezie de Dumitru Delcă (25 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scandal sau poezii despre eroism
MEDITATIE...
Trupul meu e rupt din pământ
De care nu m-am dezlipit niciodată,
Din plante am cules ce e sfânt
Și dragostea mereu curată.
Pământul m-a făcut mai puternic,
Atunci când munceam din greu,
În credință am fost cucernic,
Fiindu-mi alături DUMNEZEU.
Prin pământ am căutat comori,
Pe care le-am adus la lumină,
Având satisfacții, cuprins de fiori,
Când intram sau ieșeam din mină.
Nu m-am lăsat niciodată învins,
Chiar dacă nu mi-a fost ușor,
În jocul vieții eu m-am prins,
Căci oricând viața o ador.
31 decembrie 2003
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri sau poezii despre curățenie
Azi-noapte m-am trezit în paradis
Azi-noapte m-am trezit în paradis,
Eu ortodox convins și botezat,
Că, stând mereu departe de păcat,
S-ajung în locu-acela ca de vis
N-am fost surprins și nici nu m-am mirat;
Ajuns în fața "marelui altar",
Un înger milostiv m-a așezat
La masă și pios m-a întrebat
Cam ce-aș dori să pună la grătar...
Eu șapte mici pe loc am comandat;
Până atunci mi-aduse una mică,
Iar un țambal bătrân și o vioară
Mă alintau la ciorba de burtică,
Dar apăru și nea Petrescu Gică...
L-am auzit prin fumul de țigară;
Babani, zemoși, condimentați perfect,
Simțeam în mici o nouă înviere,
Cu guler înălțam halbe de bere
(De la Azuga, să fiu mai corect)
Fără suspin și fără de durere....
Nevastă-mea făcu o tevaturăăă...
Mă luă de dimineață foarte tare,
Nu mă credea că-n rai făcui o tură(!?)...
Noroc că miroseam a băutură
Și-n gură tot sugeam o scobitoare!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre botez, poezii despre țambal, poezii despre îngeri, poezii despre vioară, poezii despre perfecțiune sau poezii despre ortodoxie
Dă-mi, Doamne, o durere!
Dă-mi, Doamne, o durere,
Dar să nu fie moarte,
Și-oleacă de putere,
Să scriu încă o carte.
Nu ți-am cerut prea multe
Când m-am rugat la tine
Prin locurile culte
Ascunse-adânc în mine.
Nu ți-am cerut palate,
Nu ți-am cerut o pâine,
Voiam doar sănătate,
S-apuc ziua de mâine,
Iar tu, din bunătate,
Mi-ai dat atâtea zile;
Le-am irosit pe toate,
Făcându-le sterile.
Te rog, mai dă-mi o șansă,
Oricât ar fi de mică,
Să pot intra în transă,
Și chiar în miez de frică,
Să văd iar universul,
Cum se desparte-n două,
Și să primesc chiar versul
Din ochii tăi când plouă.
Dă-mi, Doamne, rațiune
Dincolo de simțire,
Și lacrimi, poțiune
Cu gust de nemurire,
Să simt cum bate vântul,
Să simt cum curge apa,
Să simt plângând-pământul
Când se-adâncește groapa.
Să simt întreaga lume
Cum o ating cu mâna,
Și-n valul fără spume
Să-mi limpezesc româna.
Dă-mi, Doamne, frenezia
Și dorul cu suspine,
Când vine poezia,
Să mă gândesc la tine,
Dă-mi, Doamne, o durere,
Dar să nu fie moarte,
Și-oleacă de putere,
Să scriu încă o carte.
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre sănătate, poezii despre pâine sau poezii despre ploaie
Eu, păcătosul...
Păcătuind și mult și bine,
Chiar Lui, în bolta sa cerească,
O pată i s-a pus pe mine...
Vrând aspru să mă pedepsească.
La început mi-a dat femei,
Ce de parale m-au tapat:
Neveste am avut vreo trei...
Amante, n-am mai numărat...
Să nu fumez, să nu fiu beat,
Să mi se-acrească vinu-n beci,
Iar de-o să duc femei în pat,
Să fie cu picioare reci.
Mi-a luat tot părul de pe cap,
Că nu-s frumos și nici slăbuț,
Dar compensând c-un handicap...
Să dau mereu din lac în puț.
Mi-a dat obstacole, poveri,
Prieteni ce prin dos lovesc,
Doar sărăcie, nu averi,
Ba m-a forțat să și gândesc.
M-a obligat să fiu citit,
Să fac juma' din viață școală,
Și pân' la urmă s-a gândit
Să-mi dea pedeapsa capitală.
S-a răzbunat fundamental,
Găsind și o perversă cale:
Să scriu, fiind un imoral,
Doar fabule cu trei morale!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sărăcie, poezii despre soție, poezii despre picioare sau poezii despre obstacole
Sărac, bogat cu Dumnezeu
Merg mereu desculț că mi-s sărac,
Și mă taie pietrele în talpă,
Mă doare, dar nu plâng, ci numa' tac,
O lacrimă din ochii mei nu scapă.
Încerc prin viața asta să răzbesc,
Să alung toată tristețea mea,
Fac Doamne ce pot s-o potolesc,
Dar sărăcia este foarte grea.
Acum numai salcâmii-n sat mă știu,
Salcâmii pe sub care trec ades,
Toți mă văd ca pe-al vântului fiu,
Destin pe care eu nu l-am ales.
Ce vină Doamne aș putea avea,
Când eu m-am născut din nedorință,
Mi-a fost dată soarta asta rea,
Și trec prin ea având mare credință.
Cred mereu în Tine și-n cuvântul Tău,
Și cred că viața mea va fi o biruință,
Doamne Tu mă scoți din cumplitul hău,
În Tine cred cu întreaga mea ființă.
poezie de Răzvan Isac (20 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns