Speranță
Împrăștiat de vânturi ca sămânță,
Destinul m-a purtat în depărtare
Și am crescut cum am putut sub soare,
Iar Dumnezeu mi-a dăruit credință.
Eu m-am rugat febril și prin urmare,
Am reușit să-mi fie cu putință
Să trec prin viață fără suferință,
Să nu fiu rupt de vânt ori val de mare.
M-am priponit în rădăcină tare
Și poate să mă bată uraganul,
Dar el nu va putea să mă doboare
Chiar dacă-n temelie-mi scurmă valul.
Speranță astăzi s-a născut în sine-mi
Și simt că-n piept zvâcnesc vreo șapte inimi.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre uragane
- poezii despre suferință
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre naștere
- poezii despre inimă
- poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.