Mister de sori
Stau într-un octombrie însorit cu pielea caldă
Și nu pot să privesc scânteia care mă dezmiardă;
Chiar mă-ntrebam, cum n-amendăm pentru pericul
Potențial, cum facem pentru jucării, neprevăzutul la vehicul?
Mai mult, sunt chiar cu totul depășit, nici nu cred știința
Ce de amar de timp 'mi tot spune să-i accept credința;
Cum de atâta forță poate negrul să străbată
Și gheața interplanetară apă o face, ziua crapă?...
... Și-atâta cald e pân' la mine, pe nisipul-plajă,
Sau stând sub via dezgolindu-se cu-azur de vrajă!?
Cum nu topește totu-n cale; cosmos, sateliți
Și inimi ce-ar fi înghețat?... Cum ne-ncălzim... iubiți???
Mi-e mintea caldă, simt pe pleoape ca un fulg de bine
Și heliul ce-am primit îl vărs, pupila-mi îndreptând spre tine
Mă-nvăluind de gânduri, ce le-aștern în frază...
Ce-o scriu să ți-o trimit, cum sorul dă o rază;
"Ce mult aș vrea să-ți fiu calda lumină... veșnic trează!"...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gheață
- poezii despre știință
- poezii despre transporturi
- poezii despre timp
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre sateliți
- poezii despre negru
- poezii despre lumină
- poezii despre jucării
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Detașare absolută
Stau și privesc
Cum lumea se frământă
Cum toți sunt triști și fără chef trudesc
Cum astăzi și speranța pare frântă...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum unii mor de foame
Cum alții tot mai mult se îmbogățesc
Cum pe Pământ sunt mii și mii de drame...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os și piele...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum mulți se nasc și mor
Cum alții fără niciun rost trăiesc
Cum viața trece iute ca un nor...
Stau și privesc.
poezie de Octavian Cocoș (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre stele
- poezii despre război
- poezii despre prezent
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- poezii despre bani
Divină
Oriunde gând mi-absoarbe trup
Și ochi, din trupu-mi, iau lumină,
Ești numai tu! Timp ce-am, mi-l rup
Să-ți fac eternul dar... Divină!
În visul zilei te am sor
Și-n nopți, lunatic, stau planton
Să-ți fiu de scut și eu să mor...
Să te apăr, chiar de rău-i zvon.
Sunt tot un cald fluid, mă curg
De mintea mi te dă adiere.
M-aș face cum pământ în amurg;
Să mă arzi, soare, de plăcere!
Doar rază de ți-ai îndrepta
Din mijlocul caldului iris,
Pe veci aprins m-aș aluma...
Mi-ai fi eternul, din vis... Vis!
De ce oare exiști, din cine
Te-ai pogorât ca o cometă
Și cum de ești al lumii bine
Doar tu... și singura-n planetă?
Mă rog la îngeri să-ți păzească
Sufletul și timp să-ți țină
În puful lor; să nu-l rănească
Nici secole trecând... Divină!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre îngeri, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre plăcere, poezii despre planete sau poezii despre noapte
Țară
Se poate? M-am îndrăgostit de țară,
căci mă calcă timpul cu pământ din genele de-ai mei
și-o simt așa de mult de aproape, eu brazda întoarsă să-i cresc cald, să-i fiu o veșnic vară,
așa cum o visez, să aibă mereu soare, să-i fi trecut eu anii grei,
s-o cresc cu palmele, ce-o țin, ca niciodată să nu piară, s-o sărut pe imn și să-i închin și eu o odă,
făcută de la ciocârliile ce-i cântă razele ce-o scaldă
și îmi răsună în pădurile ce le respir, plămâni, plini de elixirul ce mi s-a transmis de la ei, curajoșii "vodă",
donatori de sânge, ce-i am și eu pe undeva, sunt sigur, o globulă, încă atât de caldă...
cum marea, ce în veci nu îngheață, îmi udă gândurile în valuri, valuri,
mă face lanuri, să îi fac buchet cu buze pline, maci
și să mă întind de bine în poalele-i ce-i simt, îmbietoare maluri...
nu mă mai satur s-o mănânc, de drag... și s-o întreb în fiecare zi... Ești fericită, țara mea? Ce faci?
Sunt din buchetul tău de astăzi, ziua ta, numai un fir să-ți dea aromele-parfum de romani, daci...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trecut, poezii despre sărut, poezii despre sânge, poezii despre păduri, poezii despre patrie sau poezii despre mâncare
Învață-mă tu
Învață-mă tu!
Poate anii mi-s dușmani
Și mi-am pierdut ochii de copil
Pe drumul prea lung,
Poate nu mai știu să privesc
Și doar văd:
Cum taci, cum zici, cum uiți,
Cum taci...
Învață-mă tu!
Poate gândul mi-e umbră
Și mi-am uitat simplitatea frumosului
În pașii prea mulți,
Poate nu mai știu să fiu
Și doar trec:
Cum plec, cum vin, cum stau,
Cum plec...
Învață-mă tu!
Poate vocea mi-e rece
Și mi-am ucis cuvintele calde
În așteptarea prea lungă,
Poate nu mai știu să vorbesc,
Și doar zic:
Cum iei, cum dai, cum fugi,
Cum iei...
Învață-mă tu!
Poate somnul mi-e greu
Și mi-am sugrumat clipele simple
În visurile prea complicate,
Poate nu mai știu să merg
Și doar simt:
Cum mor, cum calc, cum trec,
Cum mor...
Învață-mă tu!
Poate viața mi-e joc
Și mi-am dres zilele cu zaruri
În melodia prea caldă,
Poate nu mai știu să iubesc
Și doar vreau:
Cum simți, cum vrei, cum spui,
Cum simți...
poezie de Gabriela Chișcari (17 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre zaruri, poezii despre vorbire, poezii despre voce, poezii despre tăcere sau poezii despre somn
Paradoxul creației
Pășeam agale- în iulie de foc -
Cu soarele în explozie de atom.
Și mă gândeam; ce mic sunt, deși-s om...
Mai mic, decât un câine, hârjonind de joc.
Cu creierul- fierbinte de amintiri-
Găseam că sunt total în handicap.
Uitat pe aici, de lume... de nu încap;
N-am loc, nici cum cel câine, printre firi.
Căci limba nu servește la nimic,
Chiar de vorbești, căci nimeni nu ascultă.
Nici nu mai știu, ori lumea-i foarte multă?
Ori spațiul, ce mi-l cer, devine mic?
Nici nu mai pot să-mi stăpânesc, în piept,
Dorințele nebune- câștigate...
Ce-am învățat, mulți ani, când făceam carte...
Și mulți apoi, gândindu-mă deștept...
Și poate sunt, c-am trecut milioane...
De întâmplări- ce tot planificam.
Și niciodată, țel, nu reușeam,
Ci un produs... a sute de persoane.
Nu știu de fel, cum, leul din savană,
E programat, mai bine de cât mine!?
Să fie rege, de când timpul ține...
Și timp, nu irosește de pomană!
Nu sunt nici cum furnica fără creier,
Ce poate face totul, fără minte.
Ce știința... îmi povestește? Se dezminte!
Nici ca să cânt, nu știu, precum un greier.
N-am nici talent, sau poate, n-am curajul
Cuvântul ac să-l fac- când mă susțin...
Cum scorpionul varsă prin venin
Dorința de-a învinge- nu sclavajul.
Abil, ca șarpele să pot să mă strecor,
Prin apă să înot- ca prin nisip...
Nu-s efilat, iar membre- de-am primit;
Târâș mă mișc, nici pom nu urc ușor.
Și chiar cu sticle de dublez vederea,
Și aripi de metal mă poartă în zbor...
Nu pot plana, în picaj, precum cocor,
Și nici distinge, chinul, sau plăcerea.
Și chiar muncind, nebun, până a piere,
Ca să adun rezerve, să fiu bine...
Eu, mulți de-aș fi, mai mulți decât albine;
Tot nu aș umple univers... de miere.
Iar dacă aș fi Chanel, Armani... toți,
Cu averi imense și laboratoare;
N-am cum s-ating esențele de floare,
De la magnolii, ori tulipa de doi coți.
Chiar galaxie, de buchet, de-aș da în dar,
Eu dragoste nu pot, să răspândesc;
Așa cum Panda- simbol chinezesc-
Inimi înmoaie... în spectrul planetar.
Atunci, ce sunt, de ce susțin că-s primul?
Căci nu pot depăși, nici un- nici unde?!...
Dar mintea, caldă, din străfund răspunde;
Doar suflet... ce-ai primit în dar... el e divinul.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre dorințe, poezii despre apicultură, poezii despre spațiu și timp, poezii despre învățătură sau poezii despre șerpi
Nestatornic
Cum oare copilu-i din mine și nu-i cum sunt eu, partenera...
Și gând ce-am precis doar al meu, nu-l respect, masca-mi pun, viziera,
Și cum de sunt eu de atâția de ani și-uit de mine, mă întreb în oglindă,
Iar visul ce îl am l-am avut de copil, l-am trădat, trădător... se perindă?
Cum inima îmi spune -ce-i drept că o am- și mintea, de-a mea, poate minte,
Iar dragostea pură rămasă la fel către acceași se întreabă și ea- ne dezminte
Și nașterea vrută, adulată de toți, de ce-o tot girăm să ne poarte
Amarul de ani și ne zbatem să fim... Pentru ce subiect... Obiect, pentru moarte?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre respect, poezii despre iubire sau poezii despre gânduri
Poveste
nu pot să-ți spun
că mi-este bine
nici rău nu simt
când mestec în colivă
am gura arsă de neghină
și parcă-aud, chiar văd
cum curge râul
în umbra caldă a poveștii
altfel, aici
e totul cum a fost...
poveste
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre gură sau poezii despre bine și rău
Ultim regret... de debut
Am teama veșnică; aceea de a nu fi urât la moarte
Căci este ultima mea poză în anticamera retinei
Cu negrul ce se-ncepe-n ciclul ce definitiv mă va desparte
De mine însumi, trup și gând, făr-a mai ști de ce-mi revine...
Simt straniul sentiment frustrant de-a nu avea niciun control;
Să-mi așez părul în oglindă, singur să îmi aleg parfumul
Să-mbălsămez tot anturajul, când mi se ia și ultimul rol
Și nu mai pot nimic decide... cum să mă îmbrac și s-aleg drumul...
Nu pot nici trist să fiu, să plâng și-aș fi cel mai îndreptățit
Și nici căldura n-o mai am -și cât de cald eram la atins-
Iar florile ce miroseam nu-mi vor mai colora dormit;
Etern de-acum -indiferent cum nu-mi plăcea- de toți desprins!
Mă rog să n-am multe păcate, să fiu povară de iertări!
Mi-e greu s-accept să îmi fiu eul făr-a mai fi și-ncă să fiu,
S-oblig așa doar de cutumă, timid ce-am fost, reci sărutări
Ce nu le cer, căci n-am cerut... Aș vrea, când mort să fiu tot viu!...
PS
... Cum nici la nașterea-mi ce-am fost... și nu puteam să interviu!...
Deci nașterea și moartea-mi sunt debut de-a fi, nu fi... Și-mi scriu!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre păr sau poezii despre plâns
Te vreau acum
Cum fosforul luminiscent pe negrul drum
Să nu mă pierd pe căi nevrut greșite,
Cum orb sub pleoape are sclipiri nădăjduite,
Te vreau acum, acum, acum.
Secătuit de-arșiță pân' la scrum,
Într-un deșert din mine, caut tau de munte
Și nicio oază nu-mi ajunge chiar de-s multe...
Te vreau acum, acum, acum.
Când singur, dacă sunt, nu sunt nicicum,
Doar ochi de sticlă-n translucid îi pierd
Tot căutând un ultim de dezmierd...
Te vreau acum, acum, acum.
Când și-aeru-n cuvinte mi-l sugrum
Din piept ce mi se-oprește când te văd,
Mi-ești lațul retezat scăpat de eșafod...
Te vreau acum, acum, acum.
Și-am încă gust de lume să o îndrum,
În juru-mi să mi-o fac inel, corolă,
Să-ți fiu cadoul de polen, nectar... O benevolă
Te vreau acum, acum, acum.
Te vreau, căci cred că de pleci oarecum,
Aș fi cum trenul într-o gară fără șine;
Prelung și gol, stând cu biletu-n mână cu tăiate vine...
Te vreau acum, acum, acum.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre oaze, poezii despre munți, poezii despre gări, poezii despre greșeli, poezii despre fosfor, poezii despre deșert sau poezii despre cuvinte
Oglinda
E negrul pe alb,
E luciul pe mat...
Cum răul și dalb,
Cum sfânt și păcat.
E chip de văzut,
E realul de-ascuns...
Cum ciuda de sfat,
Cum clar... nepătruns.
E fată... băiat,
E soț și soție...
Cum prunc înfiat,
Cum dar și hoție.
E raza de îngheț...
E rece ce arde!
Cum drag, în dispreț,
Cum șișul în carne.
E materia "anti",
E spațiul în timp,
Cum bietul, e "dandy"...
Cum iad și Olimp.
E omul neom,
E mielul... un lup,
Cum vid, e atom,
Cum trântor e-n stup.
E luciu-n abis,
E plus în eșec...
Cum ce-ai și e vis,
Cum vin... și cum plec...!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre alb, poezii despre soție, poezii despre soț, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Aruncătură
Sunt îndoit profund, în suflet, ce greu e-azi, pân' la răvășire,
De cum, de-acum, să aleg în viață; de binele-i să ocrotesc
Orice răsare-n jur de mine, de dragostea s-o investesc
În pui născut; cum cățelandrii de-o cățea slută, în pripășire.
C-azi nimeni nu mai vrea de ei, să mângâie "urâți", bastardă,
Nici colț de pâine nu mai rup flămândului cotidian,
Chiar și de dăruit i-ar fi, izgonește sufletul de-alean,
De-o altădată, când eretici, erau doar ei pe rug, să ardă.
Cățel, proverbial credință, m-a îndemnat să-i cresc puiandrii
Străini, de-ai străzii, dedicat să-i protejez din prima zi,
În crez ce-l am; că orice câine-i lăsat pe lângă, pentru-a fi...
Și-s neînșelat; s-au dăruit cu ce-au, femele, băiețandrii.
I-am luat o zi, chiar astăzi cred, de n-am uitat, de nu mă-nșel,
Într-un voiaj decis fatal, cu mine, pentru prima oară;
Că-s măricei, dar nu să-i plimb așa, să-nvețe cum e afară,
Ci să-i las sorții de natură, ce mi-a dat... slujitor fidel.
Unde-am greșit, mă-ntreb; întâi atunci, când le-am fost tată
Și n-am lăsat plăpânzi să-nghețe în crudul, scrâșnetul de ger,
Firave firi și nu dormeam, mi-am dat din ce-am și eu din cer...
Sau când i-am părăsit, acum, de prea mult, multe, mulți deodată?
Nu e nimic melodramatic, nici lacrima ce-o am vărsată,
Nici ziua aruncată-n van, din ce-mi mai am ca zilier...
Să mi se spună, prost ce sunt, de-mi merit veșnic cazier!
De lumea asta-mi poate da, ea sfânta, o dreaptă judecată!?!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre protecție, poezii despre câini, poezii despre tată, poezii despre pâine, poezii despre proverbe sau poezii despre protejare
Zi cu lună
E Luna în plină zi pe cer;
Un sidefiu în culori albastre;
Crâmpei dintr-un rotund stingher,
Cum un copil după dezastre.
Stă cum o pleoapă ridicată
Cu iris alb, tot franjurat,
Mijând Planeta adulată
De-atâția "noi", ne știind păcat!?...
E transparent de diafană
Și o privesc că nu mă arde
Cum Soarele; ce-mi face rană
De vreau să-l văd și cald nu scade!
Sunt stând șezând pe-un glob de stâncă,
Pe-un scaun-insulă între ape;
Un gând infim în noapte-adâncă
Zburând nebun, negrul să sape...
... Un firicel d-eternitate...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre culori, poezii despre copilărie, poezii despre apă sau poezii despre albastru
A învăța să mori...
Tristețe lină, cum te cobori din mine...!
Așa să fiu, ca luna în mister...
Plânge cu zâmbete saline,
Dragostea la care tot mai sper...
Durere dulce, ce te reverși în soare,
De m-ai atinge, când nu am să mai fiu...
Să-mi las toate frustrările să zboare,
Ce mult suspin în cuget rubiniu!...
Și ce aș vrea acum să-ți fiu aproape!...
Dar, m-ai îndepărtat... deși iubești...
Credința mea celestă să îngroape,
Orgoliul la care mult cerșești!...
Lumină neagră, în ziua cea albastră!...
M-ai contopit, rănind sufletul meu...
Viață nici pământeană, nici sihastră,
Am existat, înaintând mereu...
Mâhnire bipolară ce mă taie...
Așa doream să mă primești la tine...!
În inima-ți subțire ca o foaie,
Să fi iubit și chiar ce nu-ți convine!
Tristețe lină, cum te cobori din mine...!
Am început încet să te ador...
Să văd și strălucire în ruine,
Chiar dacă simt în fiecare zi că mor...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre zâmbet
Idilic colegă
Mă uit din când în când în aula de cursuri
Să-ți văd chip diafan, ascultând încântată
Poveștile de știință, tresărind cum te usturi
Uimindu-te. Simt cald; de-ar fi odat' și-odată!?!
Mă-nchipuiam alături cum ți-aș atinge mâna
Și te-ascultând sorbindu-ți din vorbe inedite
Ce nu ți-am auzit; nici cum pronunți minciuna
Ce-ador doar de-i a ta cum zilele dorite!
Mă văd cu tine-n brațe în dansul de la Drept;
Te simt cum mă atingi, respirul la ureche
Și-s roșu de timid... Altul de vrea, accept
Să te invite apoi... Nu cred că-ți sunt pereche!
Mi-ești numai o dorință ce o visez, o poză
Să o păstrez pe-o filă, doar una în album
Lângă un vers umil, o lacrimă și-o roză;
S-o țin să nu se piardă, să te privesc și-acum!
Întreb și-acuma vântul care te-atins atunci,
De se întoarce pală să-l simt pe frunte, în piept,
Dintr-un voiaj de-o viață pe mări, oceane, lunci
Să mi te-aducă pură?!?... Himera ce-o aștept!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre versuri, poezii despre urechi sau poezii despre trandafiri
Creația reînvierii
Îmi cânt decăderea din hit, în romanță,
Ca anii ce nu se sfârșesc, nu se știu;
Se adună și apasă, din trup fac o zdreanță...
Ce-o zi va rămâne din timpul pustiu.
E ca lumânarea ce tot se topește,
Cum flama în fitilul ce-o arde pervers,
Pierind pic cu pic căpătâi, ce ițește
Cum n-ar fi nimic, pân' ce anii s-au șters.
E cum prăvălirea pe groapa săpată,
În care tot intri cu corp mai sleit,
Doar cap, îndărătnic, tot speră să înceapă
Un alt iluzoriu, mințind pe murit...
Doar mâinile în sus, ridicate înspre cer,
Pot încă să țină, deasupra de craniu,
Un dor nesfârșit... de îl au scris, spre eter...
Doar ele pot veșnic să dăruie-n straniu...
E scrisu' izotop, ca eternul uraniu?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre timp, poezii despre mâini, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre mâini, poezii despre lumânări, poezii despre dor, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre dor sau poezii despre corp
Mesagerul iubirii
Tu dormi, iar trandafirul meu așteaptă
să-ți simtă respirația din vis
și doar atunci să îți vorbească-n șoaptă,
așa cum ne-am vorbit și mi-a promis.
El îți va spune,-n visul tău, cum eu
mă cred pierdut atunci când te privesc,
cum simt ceva crescând în pieptul meu,
cât vreau să-ți spun tot timpul: "Te iubesc!".
Îți va șopti poeme de iubire
pe care le-am compus cu tine-n gând
și-n graiul lui el îți va da de știre
că-n visul tău aș vrea să fiu oricând.
De-l vei cutremura cu un suspin,
te va trezi cu un miros plăcut
și îți va spune cum am să te-alin
sau cum voi fi la pieptul tău un scut.
Atunci, iubita mea, vei ști și tu
tot ce simt eu, dar încă nu-ndrăznesc
să-ți spun, de teamă că vei spune "Nu!",
chiar dacă-n vis, prin flori, eu îți vorbesc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre promisiuni sau poezii despre poezie
Introspecție
Mă uit la mine; mă iubesc
Așa cum sunt, că știu că-s unic
Și de n-o fac e grav, greșesc...
Riscând ura la toți, teluric.
Mă iau bucată cu bucată
Mă răsucind; simț analitic
Ce încă-l am din mamă, tată,
Cu educația-mi de critic.
N-am cum să fiu nemulțumit,
Că n-aș ști altul cum să fiu!
Din alții-aș fi heteroclit...
Și acum, oricum e prea târziu.
Și nici nu știu care-s criterii
Recunoscute universal,
Chiar știind c-am multele materii
Ce-am destinate... material.
Mai dificil ar fi "ascunsul",
Ce poate nici eu nu-l cunosc...
Chiar zilnic dacă-i măsor pulsul,
Mi-adulmecând, eu, propriul mosc.
Mă plimb, în fond, cu trei persoane,
Că trup și suflet nu-s totuna;
Când trup sunt bine, nu-s în toane,
Și-a treia, mintea-i ca nebuna!
Ar fi normal să am un șef
Calculator, un eficace;
Descurcăreț ca un gherghef,
Hotărâtor de cum se face.
Deci pân' la urmă-s aparență,
Atât cât sunt un fizic gol,
Ce lumea-i zice... existență;
Un trup, cu voturi într-un bol!
Mintea-mi, de-i zice "rațiunea",
N-o știe nimeni de pe stradă;
Doar eu, de-i sunt accepțiunea
Și ea la rându-i... de mi-e întreagă.
Rămâne, culmea, eu, ocultul
Nedemonstrat cu cifre-n legi;
Un suflet, un chibrit, tumultul,
Ce corp și minte... nu-l dezlegi.
Pe rând le luând, întâi cu trupul,
E-un reprodus de-original;
Deci ca valoare nu-i el scumpul
Din ce-am... și-i singurul letal!
Privind spre rațiune, minte,
Chiar de se pierde hardul-creier,
Poate lăsa veșnic aminte
La alții; un cântec, nu pe greier!
Cu sufletu-i mai complicat,
Căci poți să-l ai sau este lipsă...
Deci singurul neconfirmat
În viață... Poate fi-n eclipsă!
Și-acum, oricum e mult mai simplu;
Prezența, fața, nu se poartă...
Poți fi-n eter, cu amprenta "nicku"
Ca avatar... de pus la poartă.
Mintea oricum nu mai e-n vogă
Căci nu e timp de ea, nu-i "divă";
E bine fără, crez în togă,
Zicând doar "Da"... fără împotrivă.
De suflet nu poți să mă iei,
De n-ai și tu și nu se schimbă;
Cum mintea s-ar fura, ehei...
... Iar trup, s-ar dedubla-n oglindă!?!...
... Deci, pot spune că-s trup și suflet
Și dac-o spun, e că am minte...
Și-o spun din corp, că am răsuflet
Și sufletu-mi dă, cast... cuvinte.
Încerc de-o viață să fiu tot,
De-aceea mă iubesc cu-ardoare
Ce-n timp m-am străduit... Și pot
Să fiu; vizibil, gând... și-o floare!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre votare, poezii despre valoare sau poezii despre schimbare
și ninge în tine
și ninge-n tine
când e-atâta iarnă în mine
afară copii de ceață fac oameni de ploaie
aud copaci șușotind
pietre rostind aerul care le înconjoară
mă întreabă cum e să fii om
să iubești
să urăști
și atunci scriu pentru copaci pentru pietre
pentru dealuri și ape
le scriu pe limba lor
cum e să fii om
să iubești
și să urăști
am renunțat să mai scriu pentru oameni
cum e să fii piatră
copac sau apă
cer cu nori
cer cu senin
scriu cum e să fii iubire pentru ură
cum e să fii ură pentru iubire
acum când ninge în tine
și e atâta iarnă în mine
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre ploaie, poezii despre nori, poezii despre ninsoare, poezii despre iarnă sau poezii despre aer
Și nu știu cum să-ți spun
De-ai ști ce mult aș vrea pe-o rază de lumină la cer să mă înalț
Cu mâinile amândouă să prind speranța ce-atâta mi-o doresc,
In valurile mării visarea mea de veacuri să facă-un singur salt
Ca să-mi înapoieze din alte mii de vieți doar una, aceea...
pe care o iubesc!
Oare cum să-ți spun cât îmi lipsește fericirea de a fi in doi
Si nu știu cum să-mpart tristețea ce pornește adesea către tine.
Deși a vrea să o alung să stea cât mai departe, să fugă de la noi
In noapte pâlpâind din aripi cohorte de cocori se frâng în mine.
Si nu știu cum să-ți spun ce tristă-i iarăși această primavară
Chiar daca am găsit un drum promis de mult și-n valuri aruncat,
Nu cred să mai găsesc alt drum ca sa pornesc spre pe tine iară
Așa cum am avut și ne-am pierdut precum Adam și Eva
în marele pacat!
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (februarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oh, Doamne, cât te iubesc
Cum și Soarele uriaș zi de zi se topește în înghețul de Lună,
Cum învolburatele fluvii se năpustesc neîncetat în imense oceane,
Așa dragostea mea pentru tine e divină, e pură, e nebună...
Așa mă-nchin Universului spre a-mi fi, pe vecie iubită, în fire de arcane.
Cum comete înghețate își lasă dâră de fum, se distrug în milenii,
Cum vulcani explodează atomic în înaltul suprem, în stratosferă,
Așa dragostea mea ți-o închin nesfârșit, fără timp, pe decenii...
Așa să mă nărui, într-a ta-nmiresmata d-esențe-atmosferă.
Cum ghețari milenari se topesc în uriașe aisberguri de sticlă,
Cum munți, din înalt, se prăvale-n magnitudini Richter, de cutremur,
Așa mă dezintegrez într-ale tale frumuseți de mister, fără frică...
Așa inima-mi zbuciumi, într-un profund, sacadat și continu de tremur.
Cum valuri rostogolesc și distrug mii de-ntinderi uriașe, de țărmuri,
Cum dezlănțuitele vânturi deplasează enormele șiruri de dune,
Așa vreau să mă împrăștii pentru tine, între mii și-ntre mii de tărâmuri...
Așa vreau, s-ai din mine, tot ce-ți vindecă răni, să n-ai veșnic simțiri de la lume.
Cum lumina se prăvale peste marile oceane, peste țări, continente,
Cum Soarele-astru o trimite în fluxuri de heliu-n explozii orbitoare,
Așa să-ți sorbi tu, din infinitul din mine, mii de ergi în miile de zile existente...
Așa să rămân fără vlagă, să aștept să mă alegi ca să-ți fiu doar o floare.
Îți înalț rugăminți să mă-ngădui să-ți fiu o continuă, fină întâmplare,
Să-ți ofer în perpetuu de timp sărbători în zi de zi, neîncetat.
Doamne, oh, cât te iubesc, i-ați din mine fărâme, fi eternă, o nemuritoare...
Să-ți fiu crema de corp, ruj de buze să-ți fiu și cărbune în rimel, infinit, veac de veac...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit, poezii despre cutremure, poezii despre țări sau poezii despre înălțime