Calități!?
Oare primează suflet, frumusețe,
Căci prima nu se vede, poate;
Doar bucurie sau tristețe...
Ce sunt și la dușman și frate?!
Se schingiuie suflet artistic
Fără vreun curs de teatru, artă
Și rău e bunul!?... Paroxistic
Și tupeu dur astăzi se poartă!?
Frumosu-i sigur reușită
-Chiar de frugală, reprodusă-
Făcând eșecul izbutită...
Rămasă stoc, după ce-i scursă!
O componentă ar fi tupeul
De-a etala ce-i la vedere;
Luându-și valetul, portmoneul
Umflat... Că suflet nu se cere!
Dacă frumos și suflet nu-s,
Certe... Pentru departajare
Cum oare Dumnezeu, Iisus,
Ne-acceptă etalon... de oroare???
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frumusețe
- poezii despre artă
- poezii despre tristețe
- poezii despre teatru
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre eșec
- poezii despre dușmănie
Citate similare
Frumuseți nesigure
Cum de frumos
se leagă de extaz
și cum frumos se vede?...
Doar pentru că ni s-ar fi spus în ce a crede,
o formă aparte de obraz,
ceva mai vaporos...
Și e frumos urât,
grotesc,
sau inestetic se decide
în vreun fel, sigur după un etalon,
sau tot depinde de-un șablon;
că ce e arar, chiar de-i diform, handicapat, chiar de-ar ucide,
e îndeajuns... că împodobesc?...
Parcă-s un pic posomorât...
ca să nu spun, aproape de neînțeles... prostesc!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre frumusețe sau poezii despre handicap
Definesc viață
Ce-o să mă coste lenea inerției!
Îmi pier timpul
cu ochi fixați aiurea,
neștiut de nimeni, doar îmi purtând securea
inconștient d-epuizarea avuției
abstracte,
partajată între două acte
fără a mi se indica nici anotimpul;
cât va dura plăcerea
fără a mi se cunoaște în vreun fel vrerea.
Oare tu cum numeri...
și ce-nseamnă folos?...
Al cui?...
Pe cine porți pe umeri;
căci nu mi s-a propus
să iau ceva de sus, pe sus,
de ce sunt pus să modelez o scoarță,
să scrijelesc cu-n cui
de os
ce sunt, în fond!...
... Lăsând deoparte mintea-mi hoață
ce pare fără limite de timp, un bond!?
Mă păcălesc -și zic că sunt inteligent-
cu o himeră
denumită arbitrar,
se pare peste tot, mai bărbătește...
suflet;
un excipient,
un fel de sferă,
singurul ce clocotește
fără numerar,
imaterial... nici cel puțin un cuget.
Înseamnă că "sunt"... "lipsă",
și nu sunt, sigur, dacă nu spun... sunt,
sau dacă m-aș piti-n pământ;
deci nu exist, în fapt...
nu sunt,
trăiesc în propriul gând,
sunt o eclipsă
într-o realitate de inapt
ce mi-o fac singur așa-zisă...
o ideală, interzisă...
Oare
sunt eu
... sau e doar viața
ce-i floare
efemeră
iar eu "sunt" gheața,
un fond de Dumnezeu,
o topitură-n timp,
infinitate dintr-o eră;
s-asigur cărăuș... continuu
primăvăratec anotimp,
pe un traseu lipsit de rectiliniu.
Și-n fond greșesc,
că nefiind... n-am cum nimic să definesc!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre anotimpuri, poezii despre realitate, poezii despre păcăleli, poezii despre plăcere sau poezii despre limite
Adevăratele comori
Ce-i oare mai frumos pe-această lume
Decât un cer senin un cer albastru?
O grădină cu flori, copaci, legume...
Ce-i mai frumos decât să știi ce-i Sacru?
Ce-i oare mai frumos decât să poți
Simți cu sufletul tot ce-i în jur?
Să fii altfel! Să-i poți iubi pe toți:
Dușmani, nepoți, necunoscuți, netoți...
Ce-i oare mai frumos decât să poți,
Cu sufletul, cuprinde-ntreaga lume?!
Să poți trezi pe oricine din "morți",
Să fii tu însuți o minune.
Ce-i oare mai frumos decât să vrei,
Întregul Univers, în brațe, să îl strângi?
Să-i faci să realizeze și pe ei:
Că nu doar de tristețe poți să plângi!
Ce-i oare mai frumos decât să simți
Pe pielea ta exact ce tu oferi?
Nicicând să n-ai puterea să te minți
Că nu meriți toate aceste averi!
poezie de Andrei Ș.L. Evelin (15 aprilie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre plâns, poezii despre moarte, poezii despre minciună, poezii despre legume, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dorințe
Aș vrea să fiu cum sunt și cum am fost!
Cumva, din fiecare, partea bună,
Sau, poate, amândouă împreună,
De s-ar putea și nu s-ar cere cost,
Căci tot ce-a fost... a fost din plin plătit
Cu anii ce-au trecut sau cu schimbarea
La trup, la suflet, chiar cu renunțarea
La tot ce niciodat' n-aș fi gândit.
Dar, ce-aș putea să iau de-atunci, demult?
Dorința de-a avea mereu mai mult,
Sau de-a spera în ce va fi să vină?
Și ce-aș păstra din viața de adult,
Când nu mai știu ce-i bob și ce-i neghină?
Nu știu ce vreau. Pe cine să consult?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre vinovăție, poezii despre trup și suflet, poezii despre trecut, poezii despre schimbare sau poezii despre plată
Tristețe
am căzut în tristețe
și m-am lovit de asfaltul ei
strivind o floare în cădere
melanconie
în ruptură de suflet
trisețe în bucurie?
dezamăgire în tristeți
de nopți umbroase
ce-apasă suflet părăsit?
oare de ce nu pot întoarce...
leagănul meu din trecut?
întind mâna spre bucățica
de cer rămasă
fereastră spre lumină...
a sufletului meu
și-n cana știrbită fără toartă
în care eu caut amintiri...
de ce să dau sensuri
și să păstrez nonsensuri?
poate că ploaia inimii crede
că udă grădini de suflete...
mă întreb, unde este al meu
al tău?
s-au luat de mână amâdouă
și ne-au părăsit pe noi doi?
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre noapte, poezii despre lumină, poezii despre inimă, poezii despre flori sau poezii despre bucurie
Acea stare...
O pisică fermecătoare e in stare
Să mă ducă peste a sufletului hotare
Nu înțeleg... Cum oare???
Ce-i de vină oare???
Stau cu ea la soare în brațe
Are priviri hoațe. si mi fură relele toate
Când ea în brațe îmi toarce, simt în al sufletului mațe
Că s sătul de relele toate, atunci când și bine se poate
Să arunci din suflet gândurile întunecate
Și să cauți in suflet în locurile îndepărtate
Cărora unii nu le dau dreptate
Simțurile colorate ce sunt însemnate
Simțiri însângerate azvârle le in valurile înspumate
Gânduri mate ce nu ți dau pace
Colorează le cu simțiri dibace
Și din rău fă bine... că se poate...
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre culori, poezii despre întuneric, poezii despre sânge, poezii despre simțuri, poezii despre pisici sau poezii despre pace
Melancolie [Longing]
Nu-mi pare rău de suflet
Că pleacă-n tulburare,
Mai are vieți în față
Eternitatea-i mare.
Nu-mi pare rău de suflet,
Dar trupul n-o să știe
Când merge în țărână
Ce-i aia bucurie.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre melancolie
Iubirea-i mult pre juvenilă
N-am înțeles și n-o să înțeleg, se pare,
De ce e dragostea atât de multă la început?
De ce doar tinereții pare ar fi avut
Și apoi de ce, din ce în ce, mai mult e-o încercare?
Pentru ce e iubire fără înțelepciune,
Ca și cum parc-ar fi lipsită de virtute,
De vreun control de sine, doar cuceriri avute...
De ce nu ne-am iubi cum și la soare... apune?
Nu sunt matur 'ndeajuns amorul să-l discern,
Să aflu din ce naște; din suflet, ori frumos?...
Ș-n timpu-n anticar, tabloul prețios,
De ce nu-s adorații, la fel... Etatea-i tern!?...
Parcă-i un pic păcat... așa cum nu-i etern...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre început, poezii despre tinerețe, poezii despre naștere, poezii despre maturitate sau poezii despre Soare
Inutil
Fug, alerg
în pleonasm...
N-ajung, nu prind
în sinonim.
Criticu-l șterg
Pentru sarcasm...
Suflet aprind
la anonim.
Sunt minte, gând...
le-mpărtășesc,
dau suflu, har
pe gratuit.
Mă-nvăț mergând,
mă spovedesc...
N-aștept vreun dar,
dau neplătit.
Mă-ntreb -nu știu,
e-același lucru-
mai mult să fac
și pentru cine...
Că doar pustiu
parte-am, de hâtru.
Ascult și tac...
Voi știți... ce-i bine?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre suflet, poezii despre sarcasm sau citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre gânduri
Cuvintele sufletului
Ce este scris în minte se poate șterge,
Ce-i scris în suflet nu se șterge niciodată...
Mi-ai scris în suflet așa o dragoste vie,
Mă doare mult, mă doare să știu că eu te iubesc și tu mă urăști...
Ce-ai scris aici în suflet nu se mai poate șterge.
Și totuși, dacă nu se poate șterge, sper să-mi dea Dumnezeu voie măcar să scriu peste cu o altă culoare...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Vlad Bălan despre suflet
- citate de Vlad Bălan despre iubire
- citate de Vlad Bălan despre religie
- poezii despre declarații de dragoste
- citate de Vlad Bălan despre declarații de dragoste
- poezii despre cuvinte
- citate de Vlad Bălan despre cuvinte
- poezii despre Dumnezeu
Parașutistul
Sfidează gravitația-n planaj de-o umbrelă,
cu mintea în imponderabil. E-o gazelă
sărind din trambulina aripată, mișcătoare,
spre-o sinucidere antrenată, o provocare.
Ce-i zboru-n fond?... Un contemplu al căderii
din visul de înalt, splendoarea, sensul vrerii
peste-un taboo al desprinderii de sol, spre cer;
unde doar temerar întâlnește sunet în eter.
E-un ireal, de-a face altfel, exibiționistul
'n cădere liberă, în suflet, cum artistul;
probează fizica în legi cu iz de axiomă
făcând din ceruri, explorare-n loc de dogmă.
Se-apropie amețitor de solul tare
Sfidând păduri, abisuri, munți sau mare...
E îngerul sosit din club privat, ce-i Paradisul!
E-un vis semeț de zbor... căzut, PARAȘUTISTUL.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre tabu, poezii despre sunet, poezii despre rai sau poezii despre păduri
Suflet
E adevăr că suflet este și pleacă doar când viața trece
După ce-a stat în hibernare, ieșind arar din al său fald?
Și de la ce se-ntâmplă tot și-n urmă lasă corpul rece?
Atunci, de ce o fi la toți; doar că sunt vii? De ce-au trup cald?!
Și n-are, suflet, greutate? Cum poate singur, el, să zboare?
Și de-i așa ușor, cum poate să stea cu trupul la un loc?
O fi mister, doar lângă viu, fără materie; o mișcare
Ce-ar vrea inertul, în cutremur să-l facă din ghețar un foc?!
Oricum și fum de-ar fi, nu poate să iasă dincolo de ceruri,
Ca să privim noi neștiutul, crezând că el pe noi ne știe
C-avem trimiși, fuioare multe ce ne privesc calde, din geruri
Și-i doar o mistică plăcere, de-avea ce noi vrem cum să fie!
Deci dac-ar fi minunea dragă, așa cum credem, numai bun,
De ce nu mai răspunde-n veci, chiar de chemată-i, de-i în aștrii
Și lasă răul în neștire de cap să-și facă, căpcăun,
Pe noi, pierduți corpul de suflet, de vii... Sărmanii de sihaștrii?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mișcare, poezii despre hibernare, poezii despre greutate, poezii despre ger sau poezii despre fum
Reîncarnarea
Ca și cum, viața, nu ne-am duce-o în păcat
Și chiar de facem răul suveran
Și mintea, o avem zdrobită după ban...
Visăm, fără de drept, destin să-avem iertat.
N-ați învățat, că-n fond viața-i un chin,
Cei buni, frumoși, mai dragi, se duc devreme?
Divinului, îi sunt cei protejații... de blesteme!
Nelegiuiților, le este suferință lungă, în griji, venin!
Organ noi venerăm, crezând că-i totul,
Plastia în chirurgie o promovăm...
Ne vindem doar frumosul... și înjurăm;
Trăim în lux, averi, avut, crezând că-i scopul.
Dar trup, are și asinul, yakul sau cămila...
Ce suflet poartă în munte, sau deșert?
Murim bătrân, dar prost, nu înțelept...
Lui Dumnezeu, îi cerem să ne dea cu sila.
Confuzi mereu în dogme și vedenii
-Chiar și de buni și fără de păcat, am fi-
Visăm, s-avem o șansă, de am reveni;
Să ne întrupăm o zi, pe-un fir de plai, cum sunt lichenii!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre suferință sau poezii despre reîncarnare
Doar o feminitate
De ce-ai înlănțuit tot, zile
Pe întreg Pământ, luându-i odihnă
Pierdut să te privească în tihnă
La nesfârșit, Evă, Dalile...
De ce te îmbraci mereu în floare
Făcând Pământ șip de parfumuri,
Urnind mulțimi alai pe drumuri,
De te-or găsi izvor, licoare.
De ce nici mintea nu secretă
Din tot Pământul alte forme
Să unduie visări enorme
De suavu-ți gât fin, de egretă.
De ce nu-i oare în Univers
Un alt Pământ cu atât frumos,
Să învețe scribi ce-i "drăgăstos"...
Neant, nu știe liric, vers?
De ce idilele fac mame
Și întreg Pământul e-o idilă
Din fete, fiecare o filă
De dragoste... cu suflet rame?
De ce doar tu așterni alee
Pământ, de noi, să o parcurgă...
De ce doar tu ești demiurgă
De-un basm, de-o lume... tu, femeie?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iunie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre zile, poezii despre versuri, poezii despre poezie sau poezii despre odihnă
Decizie mortală
Cu moartea hazard, viul ți-l tot crești, i-l făgăduiești;
i te faci dator chiar din prima zi, îi ești o obișnuință,
că așa-i ea de drept, pentru orice lucru, pentru orice ființă
și își face rondul ca pe-un cart de veghi... Toți dumnezei... ești!
... Doar că-i crudă moartea, o tâmpă, veșnic infantilă,
total făr' de minte, rece, fără suflet, o neașteptată
atunci, pe nepregătite! La orice, oricine, îi este o ustensilă;
curăță de-a valma, rade fără scrupul... chiar de-i blestemată.
... Și în plus, ea moartea e fără morală, fără echitate;
timpul nu-l cunoaște, căci nici nu-i există, e nemuritoare,
deci nu-și face un calcul, n-are etalon, nu știe etate
nici de rău sau bun, sărac sau bogat... Doar numărătoare!
... Are un "scop"; pe toate, toți, să îi adune, să dispară rânduri,
rând pe rând, toți leat din sfera neantă din aceleași ere,
obligând orice-i bun, seminții, să înnască singurele gânduri
cum să nu șomeze, angajată sieși, morții... din plăcere!!!
Doar mister rămâne, de nedezlegat; cine în fond conduce?
Dacă nu cumva moartea e Supremul, căci doar ea decide;
tot ce e, ce naște, va dispare odată sub un semn de cruce...
Deci îi suntem fii; Univers, tot, Om... niște efemeride!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie sau poezii despre moralitate
Feminitate
De ce-ai înlănțuit, tot zile,
Pe întreg Pământ, luându-i odihnă,
Pierdut să te privească în tihnă
La nesfârșit, Evă, Dalile...
De ce te îmbraci mereu în floare,
Făcând Pământ șip de parfumuri,
Urnind mulțimi, alai pe drumuri,
De te-or găsi izvor, licoare.
De ce nici mintea nu secretă
Din tot Pământul alte forme,
Să unduie visări enorme
De suavu-ți gât, fin, de egretă.
De ce nu-i oare în Univers
Un alt Pământ cu atât frumos,
Să învețe scribi ce-i "drăgăstos"...
Neant, nu știe liric, vers?
De ce idilele fac mame
Și întreg Pământul e-o idilă
Din fete, fiecare o filă
De dragoste, cu suflet rame?
De ce doar tu așterni alee
Pământ de noi, să o parcurgă...
De ce doar tu ești demiurgă
De-un basm, de-o lume... tu, femeie?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amor... prin definiție
Un înțeles de dor
pentru orice,
un aparat de zbor
făcut să vindece.
Frugal păcat
îmbietor,
un contemplat
mistuitor.
Neîndurător
sfredel de suflet,
chinuitor
lipsit de cuget.
Endomorfină
sorbită nesătul,
epinefrină,
scoțând din suflet nul.
O binecuvântare
de fior
în curs de derulare...
Înfiorător!
Apăsător
de suav,
delir ușor...
Un fin enclav.
Neperimat etern
e singurul decor,
eschivă la infern...
Sublimul de amor!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iad sau poezii despre dor
Cugetare
Ce e azi nu este mâine
Și ce a fost nu mai revine
Viața merge înainte
Cu ce-i rău sau ce e bine.
De când este omenirea
Viața-i clipă de trăire
Ea rămâne amintire
Un mormânt și o umbrire.
Când ai trecut în veșnicie
Ești uitat de soră, frate
Că nimic nu se mai știe
Și uitate rămân toate.
Omule! Ia bine aminte
Când dispari din astă lume
Nu mai ești cel dinainte
Ci un străin cu-n searbăd nume.
În rest totul e uitare
Așternută în mormânt
Fără a cere amânare
Pentru al tău suflet dispărut.
E minune când vreun frate
Îți aprinde o lumânare
Memorându-ți mai departe
Scurta-ți viață călătoare.
Ce eși omule în viață?
Decât colbul trecător
Visător, plin de speranță
Și un suflet călător.
Uiți de azi, uiți și de mâine
Ca și de celelalte zile
Care înseamnă renunțare...
Un mormânt și o uitare.
poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor sau poezii despre lumânări
Ai văzut?
Ai văzut vreun suflet plin de cicatrici,
de ploi udat, cu răni și plin de frici?
Ai văzut cum ochi-s calzi și blânzi,
de iubire și frumos ei flămânzi?
Ai văzut cum își poartă a sa cruce,
fără de povară sa a se dezice?
Ai văzut cum într-un cocon stă închistat,
de când ai săi semeni l-au alungat?
Ai văzut tăcerea din privirea lui,
și durerea tristă a glasului?
Ai văzut vreun suflet, două, trei,...
de atâtea ori, când te plimbi pe alei?
Și de-ai văzut, de ce-ai tăcut?
De ce-ai plecat, de ce-ai crezut?
Că ziua de mâine ne mai aparține,
Când în suflet avem atât de puține,
Lucruri frumoase de dăruit,
Când sufletu-n noroi e zugrăvit?
Și te întrebi: de unde atâta răutate?
Și mai ceri de la Dumnezeu dreptate???
poezie de Adriana Monica Burtea (7 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre răutate sau poezii despre plimbare
Nimeni nu poate vedea ce-i închis într-un suflet. Păcat! Nimeni nu poate afla ce-i închis într-un suflet trist.
Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust (1931)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tristețe, citate de Ionel Teodoreanu despre tristețe, citate despre suflet sau citate de Ionel Teodoreanu despre suflet