Amor... prin definiţie

Un înţeles de dor
pentru orice,
un aparat de zbor
făcut să vindece.

Frugal păcat
îmbietor,
un contemplat
mistuitor.

Neîndurător
sfredel de suflet,
chinuitor
lipsit de cuget.

Endomorfină
sorbită nesătul,
epinefrină,
scoţând din suflet nul.

O binecuvântare
de fior
în curs de derulare...
Înfiorător!

Apăsător
de suav,
delir uşor...
Un fin enclav.

Neperimat etern
e singurul decor,
eschivă la infern...
Sublimul de amor!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albăstrea

M-am mânjit tot, pe iris, de la ea;
o minusculă perlată de la cer,
tot adunat pe o cojiţă de mister
c-un fir de galben praf... O albăstrea.

Îmi plânge suflet tot privind-o fină,
pierdută-n pajiştea de verde,
se aplecând suav la zborul de albină
şi iar zâmbind frugal, să mă dezmierde.

M-aplec cu grijă, s-o ating, plăpândă,
de un albastru nemaiîntâlnit, aproape-o boare
de puf fin, pluş pe un firicel, o blândă...
Mi-aş da din viaţă, să pot fi ca ea... albastră floare!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legământ

De ce oare sunt complicat,
N-am versul fin, suav, uşor,
Să pot să iau cu mine-n zbor
Doar bucurii... Nu e păcat?

Sunt prea tenebru, plicticos
Şi nu ştiu să produc plăcerea;
Confund dulce cu-amar, cu fierea...
N-am parcă bula de-un spumos.

Şi nu-s în viaţă o corvoadă!?!
Cred chiar c-am şarmul meu aparte;
Ades sunt jockerul din carte...
Cu mine viaţa nu e fadă!

... Îmi promit singur o schimbare
Profundă; vreau să dau sublim,
Să fiu Verlaine sau omonim...
Să rămân lumii o candoare!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiu de... EA

E strada pustie
De pasul ştiut,
E doar mintea vie
De visul pierdut.

E-o obrazul livid
Ce nu se-nfioară,
E suflet arid
De plumb... Nu mai zboară.

E sunetul mut
De glasul de mierlă,
E chipul de lut
Fără luciul de perlă.

Îs oglinzi înegrite
De dorul de zâmbet,
Sunt lumi pustiite
De trupul de-ncântec.

E vântul mai aspru,
Lipsit de-adiere...
E totul dezastru,
Lipsit de plăcere.

E timpul sărac;
Nu mai are bătaie.
E ruptul copac
Rigid, ce nu-ndoaie.

E-abisul mortal
Din pupila plăpândă
Închisă frugal
De soarele-n pândă.

E banca din parc
Ce n-are fior
Zdrobit, fără arc,
De suavul fuior.

Pe scenele lumii
Nu mai e niciun gest;
Actorii-s nebunii,
Iubirea-i incest.

Pământul se plânge
În tril de viori,
Lăsat fără sânge
Din seva de flori.

Nu mai este mireasmă,
Doar fad ce adie...
Coşmarul-i fantasmă
De EA n-o să vie.

E noaptea-n şirag;
Nu e zi, nici lumină...
Nu mai e niciun drag;
Nu-i suav... EA-i de vină!

E cerul golit
De locu-i de stea,
E gândul umbrit
De lipsa de EA.

E totul ce nu-i,
E picul gigantic,
E lipsa oricui...
EA-i eternul de antic!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piersic Florin

Oare ştiţi ce-am avut hărăzit cum destin
Sfânt popor, aşezat în frumoasă de ţară?
Cel ce face etern anotimp, primăvară!...
Singur el masculinul de floare... Florin!

Este visul ascuns d-orice fată, femeie;
Timpul său se consumă-n frumos şi talent!
N-are limite-n ani, veşnic nou, e ardent!...
Îl avem din noroc... De n-ar fi... e-o scânteie!

E bărbatul veciei, Elvis-dac adulat!
E eroul prin sine-al legendei de neam!...
E flăcău Făt-Frumos!... Sângele-i de-ardelean
E cum vinul de soi, roşu fin şi perlat!

Pot sta ore întregi să-l ador, să-l ascult
Să-mi recite poeme, de viaţă să-mi spună!
E frumos şi voinic cum e brad din cadână!...
Mă încântă de suflet, de vis, de ocult!

E o parte din noi, minunatul decor;
Amintirea prezentă de-o altfel de ţară!
E haiducul semeţ dintr-o odinioară...
E-o legendă, un mit... E un om! E-un actor!

Este esticul suflet cu minte de vestic,
Filigramul-tezaur ce conferă valoare!
Ne încântă savoarea-i, glas de dulce licoare...
E sublimul, parfumul din pomul de... Piersic!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea-i mult pre juvenilă

N-am înţeles şi n-o să înţeleg, se pare,
De ce e dragostea atât de multă la început?
De ce doar tinereţii pare ar fi avut
Şi apoi de ce, din ce în ce, mai mult e-o încercare?

Pentru ce e iubire fără înţelepciune,
Ca şi cum parc-ar fi lipsită de virtute,
De vreun control de sine, doar cuceriri avute...
De ce nu ne-am iubi cum şi la soare... apune?

Nu sunt matur 'ndeajuns amorul să-l discern,
Să aflu din ce naşte; din suflet, ori frumos?...
Ş-n timpu-n anticar, tabloul preţios,
De ce nu-s adoraţii, la fel... Etatea-i tern!?...

Parcă-i un pic păcat... aşa cum nu-i etern...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"From your Valentine"

E luna focului, lângă cămin
când stai, cu inima o floare
de gheaţă, cu obraz lipit
pe geamul aburit de buze
visând cu suflet plin de muze
ce-aştern pe foaia de pe scrin
cuvinte dulci, voalate-n boare,
închinând rugi să fii iubit,
să storci suspine printre scuze...

E-un fin fior în sternuri stângi
ce-ţi dă roşeaţa rozei fine
şi-o apnee scurtă-n abdomen
ce stă cum pendul nemişcat,
de emoţie transfigurat,
oprit din timp, când stai să frângi
bilet, ce nu ţi-e sol de bine
şi baftă ceri, ca-n examen,
să treci greşeli, de neiertat...

E-un vis de-o zi de-a doua lună
din fiecare an ce trece,
ce-i veşnică la întâlnire
la mijlocu-i cu scurt destin,
e cea cu suav miros de crin
ce-n cupă alb de iarnă adună
-precisa de pe paisprezece-
... în plăceri alb-caste de iubire
cu murmure-necate-n vin...

E poate semnul ce port stigmă,
-printr-un hazard plin de mistere
în dar primit de la Divin-
să nasc în ziua de amor
când tot se şterge, toţi se vor,
se redescoperă-n enigmă,
se mângâie-n priviri stinghere,
se mor de dor, de-un Valentin,
se curg pe-un vis, se scurg, fior...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploile iubirii

Cu dragoste plouă peste-a mea omenire,
Se prăvale-n lacrimi, în suvoaie, în torent
Măturând în puhoaie ce-i împotrivire...
Înecând existenţe-ntr-un inconştient.

Prăbuşiri de dorinţi din vaporii din suflet
Înnegrind cer albastru cu norii de patimi
Se-noiesc într-un ciclu, ce-i fluid fără cuget,
În tornade scrâşnind din fuiorul de datini.

Din vuietul lumii avântate-n amor
Nu se opreşte colos de-a iubi să petreacă,
Sunt pâraie adunate de simţiri, vrut şi dor,
Dig spărgând în suspinuri de of, ce se freacă.

Goi, fragili, vă udaţi de sudorile ploii,
Din extazul de-o clipă, de munci nesfârşite,
Curs să rupă, să ţipe-n plăcerile voii
Din taifun planetar, mii dorinţi să-nfiripe.

Este-o Terra-n talaz de lichidul, albastrul
Cum sângele nobil constrâns de consens
Bătând ţărmul, cu inima lumii-n dezastrul
Mister al iubirii-nnecând... raţiuni de nonsens...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gay... pe scurt de-o existenţă

Venea în fiecare vineri seară,
'n străjer etern de fată dragă,
S-o poarte-n cluburi multe, "fancy"...
Pe cea ce i se dedicase,
O păzea-nspre infinit, fecioară
Cu trup şi suflet, o întreagă;
Era-n continu "escuse", "merci"...
Era Don Juan-ul... ce sperase.

"Mignon", brunet, cu ochi albaştri,
Cu limbaj fin, atrăgător,
-Un veşnic trubadur docil-
Ne-a părăsit, din întâmplare...
E dusul prematur la aştrii
Cu trup şi suflet de actor,
Perpetuul dar, mort de copil...
Îl am în minte ca pe-o floare.

Am fost străfulger, de durere,
La plânsul lung, prin telefon,
De fata fără de străjer
Ce-a pierdut, veşnic, un idol
Dintr-un extaz pentru plăcere...
Un singur răvăşit, un "don"...
... E mort, un Daniel, un înger,
Băiat... cu fata... un simbol!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă nespusă sau... Daniel

Te vreau în poza de hublou
Te vreau mereu, te vreau din nou...
Să-ţi fiu etern, în zbor, erou
Te vreau mereu, te vreau din nou...

Să-ţi dau planajul de condor
Te vreau mereu, te vreau cu dor
Picaj de ai, în loc să-ţi mor
Te vreau mereu, te vreau cu dor...

Să-ţi fiu cuvântul numai eu
Te vreau cu dor, te vreau mereu
Să-ţi fiu culoare-n curcubeu
Te vreau cu dor, te vreau mereu...

Veşnic iubitul de liceu
Te vreau cu dor, te vreau mereu...
Să te iubesc şi-apoi să mor
Te vreau mereu, te vreau cu dor...

Du-mă la ochi să-ţi fiu o geană
Edith, Simona, Love, Ioană
Sau scrum din sufletu-ţi rimel
De-amor... Scris, nume; "Daniel"...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calităţi!?

Oare primează suflet, frumuseţe,
Căci prima nu se vede, poate;
Doar bucurie sau tristeţe...
Ce sunt şi la duşman şi frate?!

Se schingiuie suflet artistic
Fără vreun curs de teatru, artă
Şi rău e bunul!?... Paroxistic
Şi tupeu dur astăzi se poartă!?

Frumosu-i sigur reuşită
-Chiar de frugală, reprodusă-
Făcând eşecul izbutită...
Rămasă stoc, după ce-i scursă!

O componentă ar fi tupeul
De-a etala ce-i la vedere;
Luându-şi valetul, portmoneul
Umflat... Că suflet nu se cere!

Dacă frumos şi suflet nu-s,
Certe... Pentru departajare
Cum oare Dumnezeu, Iisus,
Ne-acceptă etalon... de oroare???

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori stem

Ce simplu-i peisajul lumii;
doar câteva culori perene
de-albastru, verde, cafeniu
şi gri, că-n rest liliachiu
e doar frugal în flori, petunii,
cum roşu-i când se sparg din vene
şi vineţiu e nor năvalnic...
cum goldu-i aurul, de falnic.

Ce simplu, e făcut din tonuri
de nuanţe sacre, demodate,
ce doar subtil... melanj se fac
în floare, fructul din copac,
înmiresmând de gust palate
le parfumând 'n extazic, drog
din flori ce în amor se rog
reginele să-şi facă tronuri
de miere... sângele din must.

Natura-i linişte, în simbol
ne pictând mintea-n acuarele;
spectral uşor în game largi
lăsând labili, vicleni fiori
de roşu, galben semn de rele,
sau suav etericul din fragi...
Ne-a lăsat oare să fim sol
de-amestec, mâzgălind culori?

Negrul îi e doar o închipuire,
ascuns făcut ca să ascundă;
pare-un final nedesluşit,
maia din care naşte fire
făcută numai ca să plângă
ecranul ultim, de sfârşit
... ce în natură-i doar o dungă
între minus, plus infinit...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor e...

Atot ce-i şi de nu-i, nimic în veci n-ar fi,
Mai mult şi decât sânge, de părinţi şi de tine.
O oază de sublim, de dar peste ce-i bine...
Raza din negrul nopţii şi sorii toţi, din zi.

E tot; dorit, trăire, vis, dar, dor... e amor

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor frugal

Cu siguranţă ne prefacem;
Amor ne este ineditul?!?
De la-nceput îi vrem sfârşitul
Şi jurământul îl desfacem!

Suntem într-o metamorfoză
Şi-apoteotic ne dorim;
Ţelul ne-atingem când minţim...
Mimăm credinţa, totu-i poză.

Mai bun, e tot mereu un altul
-Căci în fond suntem animale-
Ca la tv.; schimbăm canale...
E bun mai gros, mai lung, înaltul.

Ne căutăm simţiri profunde
-Cu clinciuri scurte, vii, în stern-
Şi ne-nşelăm într-un... modern;
Dorim amor oricând, oriunde!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns

Mă-ntrebi ce sunt, răspunsul nu-i uşor.
Chemare-s ce în suflet se-nfiripă
Sau poate-s pescăruş ce duce-n zbor
Lumina reflectată-ntr-o aripă.

Sunt tresărirea inimii de dor
Speranţa ce se naşte-ntr-o privire
Înnobilând un suflet călător
Să răspândească-n jurul lui iubire.

Sau poate-s o dorinţă, un fior,
Regret născut din clipele târzii.
Un înger ce îţi vine-n ajutor,
O muză care naşte poezii,

Sau doar un gând, aşa, ce trece-n zbor
Şi-ţi pune soare-n fiecare zi.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chestionar

Şi vouă vi se mai întâmplă
să nu mai fiţi deloc frumoşi?...
Să vă uitaţi, privirea tâmpă,
în oglindă... Vă găsiţi scârboşi?!

Şi cum se face, tot atunci
nimic nu merge, e împotrivă!?
Nu poţi ce vrei, nu poţi s-ajungi,
eşti fără de control, eschivă!?!

Şi pe deasupra nervi te lasă,
te-ai răzbuna p-orice, oricine;
pe cei nevinovaţi de-acasă...
Nici tu nu ştii... De unde vine?!?

Şi acelaşi eşti, exterior;
poate puţin modificat
printre detalii de decor...
Mai răvăşit; un bos... umflat!

Atunci... să nu vă mai aud
cum că nu credeţi suflet, duh!
"Materia"-i motiv zălud!
Suntem peste Pământ... Văz... duh!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintale ipostaze

Am tras, ca pe-o perdea, din cerul
Ce nu-i albastru, îl văd doar eu
Aşa sublim; un bleu, cum gerul,
Din nea, prin prisma-i curcubeu.

Mă simt uşor în primăvară,
Sau când iubesc şi sunt iubit
Şi tot mi-e greu, ca întâia oară,
Ce ades, arar, sunt amăgit.

Am izuri fine în narine,
De văd frumos în depărtare
Şi-n muzică mă încânt de bine,
Iar marea, am vis... la gust de sare.

Sunt pielea toată un fior,
Când suflet cald mi-e de încântare
Şi doar mai am un singur dor,
Când zi de zi, alt dor apare...

Erou mă cred, o aventură
Şi-s neştiut, 'ncrezut în fraze;
Ca şi alţii-n crez că-s de-anvergură...
Şi-s doar... mintale ipostaze!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste... pe scurt

"Săgeţi" pe nevăzute
Tăind se întrepătrund...
Sunt doar un gând,
Dar sunt recunoscute.

"Gesturi" pătrunzătoare
Cu răspuns complice
Rămân novice...
În priviri întrebătoare.

"Atingerea" e-un şoc,
Durere este în stern...
Simţu-i etern,
Inima, e pusă în joc.

"Cuvintele" sunt dulci,
Încântătoare...
Senzaţia-i de floare,
Ce ai vrea să smulgi.

"Sărutul", e nectar
În loc de hrană...
Prefigurează rană;
Neîmplinit în dar.

"Preludiul" e sublimul,
Caldă-uvertură...
Debut de aventură;
Tot aşteptând intimul...

"Infuzia" de suflet
E-o revărsare
Comună de splendoare...
Într-un răsuflet.

"Extazul de simţiri"
"E dragostea eternă..."
Din omul din cavernă,
Ne moştenim "iubiri"!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partea de suflet

Am chemat sufletul la ordine
şi aproape neaşteptat mi-a răspuns,
după ce-l crezusem uitat
în părinţi, în iubiri trădătoare-n dezordine,
în nenorociţi ce s-au debarasat de el cum de părul tuns,
rămas doar scalpul, pe gâtu' îngroşat.

Deci există, poate să fie
oricui
-imposibilul, atât de greu de demonstrat,
fără formă, mai mult uşor,
fără de gând, lăsat singur să învie
când nu-i-
ori e ascuns de trecutul pătat...
este un pic; pentru un altu'... în amor!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie

Haide, vino-mi în gând.
Adu-mi timp din trecut.
Redă-mi vis ce-am avut,
Când trăiam zile-n rând.

Haide, vino să stai,
Timp să-ţi iei, vis să fie...
Mâna-mi pernă să-ţi ţie...
Cap să pui, corp să-mi dai.

Haide, lasă-ţi privire
De ochi calzi şi căprui;
Ce-ai promis nimănui...
Mi i-ai lăsat... nemurire.

Haide, buze de sânge,
Zâmbet fin ca de nimfă.
Sunt doar sevă şi limfă;
Căci arcaş mă străpunge.

Haide, acoperă-mi faţă
Cu fuior de-adiere
Din şuviţe de miere;
Părul dă-mi ca dulceaţă.

Haide, puneţi obraz
Roz, de freamătul vrerii...
Catifea dă-i plăcerii;
Fă-mi din simţuri talaz.

Haide mâini de liane,
Ia-mi ce aer respir...
Suflul făţi-l un fir;
De miresmi diafane.

Haide, coapse în potir,
Lasă-mi iris să zboare.
În coloritu-ţi de floare;
Să mă pierd în delir.

Haide, trup de mistere,
Dă-mi atingerea fină
De corp suplu, de albină;
Cu venin de plăcere...

Haide, dă-mi al tău salt,
Pune-mi aripi, picioare...
Dă-mi elan de încercare;
Să învăţ zbor, spre înalt.

Haide, stai, nu pleca,
Fii din nou lângă mine.
Viaţa e goală de tine;
Fă-mi din azi... ce era.

Haide, du-mă de vrei
Pe tărâm ce te ţine...
Fă-mă extaz, din suspine
Şi ofrandă; de ai, zei.

Haide, dă-mi iar fior.
Inima-mi vreau s-o frâng...
Nod în gât, dă-mi să plâng...
Suflet dă-mi, să nu mor.

Oh, destin ce se cerne!?
Nici nu-i vis, e aieve...
Tot sublimul de Eve
Lângă mine... se aşterne!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sincopa reflecţiei de-o noapte

Pe zi ce trece e tot mai noapte,
Ce numai ea e-un sfetnic bun,
Căci doar tăcerea, spusă-n şoapte,
Dă-n spirit şansa de-un ajun.

Negrul, tihnit în lenea minţii
Culcată-n suav, stând pe-o ureche,
Redă restartul sfânt credinţii...
De gând n-ai bun, la amor pereche.

E zisa de un azi pe mâine
-Nu cea nevrută, a amânării-
Ci-n stoic coace bob în pâine
Şi-ar da şi-un înţeles... trădării.

E-o estompare de culoare
Când neagră este orice felină,
Căci nu futil e cel ce doare,
Ci hău, de suflet... să suspină.

Poate fi graba, mai devreme
Se hotărând timp să se scoale,
Când ce-ai aproape ştii că geme
Şi-aşteaptă pe umăr caldul... moale.

Nu-i standardu-ntre alb şi negru,
E molcom reflectat de-o noapte,
Ce face pe-om o zi integru...
Sufletul gând, simţiri mai coapte...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!