Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ionuț Caragea

Vrei să găsești poezia?

versul cu rimă sau alb, ce mai contează, române,
tot ce-i scris cu trăire, tot poezie rămâne,
suflet, curaj, izbăvire, ultimul zbor către cer,
dor, regăsire, iubire și mai presus un mister.

vrei să găsești poezia? strig-o tare pe nume,
bate neobosită într-o cămară anume,
dă cu pumnul în coaste și năvălește prin vine,
nu întreba poezia unde-i șade mai bine.

las-o să-ți fie stăpână, tu ascultă-i doar glasul,
te va-nvăța cu răbdare cum să ții cu ea pasul,
vrei să cunoști și cuvântul care te face poet?
nu căuta-n manuale cel mai frumos epitet.

scrie pe pagina albă ceea ce simți și ce vrei,
spune-ți cu drag rugăciunea, chiar și în groapa cu lei,
lasă-ți iubirea să plece și nu privi cu necaz,
tot ce ai dat te va face mai fericit și cu haz.

versul cu rimă sau alb, ce mai contează, române,
chiar și pe lumea cealaltă, tot poet vei rămâne,
scrie cu lacrimi și sânge și vei compune mereu
viața din simple cuvinte, cum le-a lăsat Dumnezeu.

poezie de din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Citate similare

Adi Conțu

Sărut de vers

Nu te cunosc, nucunoști,
Dar când citești, pari a o face,
Nu poți ascunde după măști
Ceva ce-n suflet nu îți tace

Nu înțeleg, nu înțelegi,
De ce cuvântul te atrage
E un mister ce nu-l dezlegi
Ce din cotidian te trage

Fiori resimți fără regret
Bătăi de inimă-ți dansează
Valsând în gânduri de poet
Care iubește și visează

Cumva te pierzi în lumea lui
Ce-ți pare bună, împăcată,
Și deși taci, ai vrea să-i spui,
nu mai vrei să pleci vreodată

El îți zâmbește stingherit
Sărut de vers îți dă pe frunte
Îți amintește c-ai iubit
Și că iubirile sunt sfinte

În clipa aceea realizezi
Că dragostea din nou revine
tu poți încă visezi
La tot ce vrei, la tot ce-i bine,

Poetul iar zâmbește vag
Apoi încet ochii apleacă
Căci tot ce-i este lui mai drag
Prin versul său vine și pleacă

El nu rămâne cu nimic
Mai mult decât o mulțumire
C-a vindecat poate un pic
Și că ți-a oferit iubire

poezie de (11 iunie 2017)
Adăugat de Anna GheorghiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

A fi sau a nu fi poezie

poezia este sculptura. zace într-un munte de cuvinte.
poezia este pictura. o lacrimă într-o mare de culori.
poezia este muzica. o notă pe registrul inimii.
poezia este lutul în mâinile olarului.
poezia este dragostea. odată ce iubești,
vei iubi pentru totdeauna.
poezia este strigătul unui bolnav
pe patul de moarte.
poezia este trista despărțire
sau întâiul sărut.
poezia vine, pleacă și-n rest amintiri.
poezia este tot ce ne-nconjoară,
tot ce este în noi
și tot ce rămâne.
poezia este mântuire, dumnezeire,
posedare și exorcizare.
poezia este blestem și surghiun.
poezia este crucea poetului
și drumul Golgotei.
poezia este țigara ce-ți arde plămânii
sau paharul de vin pe care-l bei
de unul singur.
poezia, crezi și să nu te prefaci că scrii poezie.
renunți la viață și să fii veșnic
un cuvânt pe buzele celorlalți.

poezie de din volumul Absența a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ionuț Caragea

Poetul tot poet rămâne. Și chiar dacă-i rătăcitor printre cuvinte sau exilat departe pe o insulă pustie, poetul tot poet rămâne, cu inima lui uriașă, cât o Patrie, bătând în pieptul unui copil.

în Întreita suferință (2011)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ionuț Caragea

Disconnect

și dacă pică serverul mai sunt poet?
și dacă pică brusc internetul în toată lumea
cine va mai auzi de mine?

mi-ar plăcea se dea o lege
prin care să se interzică poezia în locurile publice
să te duci în locurile special amenajate
cu un creion și o foaie de hârtie
scrii numai pentru tine
ca și când poezia ta
ar fi un inel de logodnă
sau o promisiune de iubire

mi-am rănit sufletul pe hârtie
într-o baltă de cuvinte
tu îi spui clișeu
deșeu
sau pur și simplu
vorbărie

în timp ce poezia
este o trecere de pietoni
între viață și moarte

sau un mistreț fugărit de alice
într-o pădure virgină

ceea ce scriu nu-i o simplă îndeletnicire
ci o dedicație pentru Dumnezeu
care uneori îți pune palma
pe frunte
femeie

chiar dacă viața înseamnă un spital
în care oamenii te tratează
cu pastile de sictir
în timp ce moartea inventariază
suflete

dacă ar pica internetul
aș merge cu picioarele goale prin țărână
simt trupul rece al înaintașilor mei
sau m-aș tunde zero
să nu-și dea nimeni seama
cât de frumos ninge

aș renunța la această vorbărie
și ți-aș trage un șut acolo
unde
te doare cel mai tare
să-ți arăt
cât de mult te iubesc

m-am născut pe Google
toată lumea știe
și tot caut, tot caut locul
în care
mă spovedesc

poezie de din M-am născut pe Google (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Este disponibilă și traducerea în engleză.
Ionuț Caragea

Inimă de poet

mai bine să-ți asculți inima și să greșești
decât trăiești cu regrete tardive
mai bine să investești în dragoste și suferința ei
decât să-ți vinzi sufletul
pentru o stare de bine
doar pentru o stare de bine

poetul tot poet rămâne
și chiar dacă-i rătăcitor printre cuvinte
sau exilat departe pe o insulă pustie
poetul tot poet rămâne
cu inima lui uriașă
cât o patrie
bătând în pieptul unui copil

căci asemenea unei plante fără lumină
în trupul omului fără dragoste
crește o mătrăgună
înveninîndu-i sângele

numai cine cunoaște singurătatea
va stăpâni cuvântul
numai cine cunoaște durerea
va stăpâni timpul
numai cine greșește și recunoaște
își va primi iertarea

nu, nu, aceasta nu este o poezie
și nici o lecție de viață

este oglinda
în care se privește un poet
cu inima lui uriașă
cât o patrie
bătând în pieptul unui copil

poezie de din Absența a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Pentru o viață pe care să o poți privi fără regrete la bătrânețe, îți recomand următorii pași: Curaj. Exprimă-te cu curaj în tot ceea ce înseamnă personalitatea ta. NU lăsa pe nimeni îți mutileze personalitatea. Spune ce simți, fă ce simți. Trăiește experiențele, doar ele te vor ajuta evoluezi. Nonconformism. Nu băga pe gât ca o oaie tot ce ți se spune sau tot ce ești învățat. Folosește-ți inteligența pentru a dezvolta o judecată critică, pentru a lua decizii educate. Ești un om cu un potențial extraordinar, nu-ți bate joc de tine și de viața ta făcând tot ce fac alții. Ai nevoi personalizate și doar tu le cunoști. Nu îți fie teamă trăiești după regulile tale. Asertivitate. Învață comunici asertiv. Să ceri ce vrei chiar dacă vei fi refuzat. E prea multă suferință din cauza lipsei de comunicare. Spune ce vrei. Învață întrebi, ceri și să fii atent și la nevoile celor din jurul tău. Tu ce act de curaj ai de gând faci azi sau în viitorul apropiat?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Eftimie Kabbout

Nu exist!

Azi m-am pierdut în clipa de apoi
Și m-am temut ca să mai ies din ea
Am vrut doar să m-ascund de pasul tău
Ce-l așteptam mereu
deși nu mă dorea...

Am înțeles ce-am refuzat cred
C-ai fost făcut doar să împarți durere
Nici de cuvânt nevoie nu aveai
Erau destule ce urlau
în a ta tăcere..

Și m-am ascuns de lumea ce nu știe
De ce curg lacrimi azi din versul meu...
Mi-e sufletul bucata de hârtie
Din care tu ai rupt
fâșii, mereu...

Nici chiar cerneala nu mai e aceeași
Iar mâna-mi nu mai scrie azi, nimic.
Otrava ta mi-a luat de tot puterea,
Când încercam de jos
mă ridic...

Dar să nu crezi că eu voi fi pierdută
Doar am plâng puțin și... am plec.
Nu știu nici când... nici unde, dar voi face
O punte peste lacrimi,
și-am trec...

Ce milă-mi este când mă uit la tine
Căci ochii tăi nimic chiar nu îmi spun...
Și n-ai să ai nicicând curaj destul
Să mă păstrezi așa
cum eu m-adun...

Ce liniște mă soarbe fără voie
Și tot aleargă prin albastru-mi trist
A fost ce-a fost, sau ce-o fi vrut să fie...
Oricum, ce mai contează?
Nu exist!

poezie de
Adăugat de Mariana Eftimie KabboutSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Holly Kennedy: Tot ce știu este că dacă nu reușești îți faci un rost în viață și nu contează dacă realizezi opere de artă sau taco sau chiar o pereche de șosete, vei rămâne un om obișnuit! Creează ceva... nou și astfel rămâne o parte din tine în lumea asta, o parte a ta pe care o poți vedea, auzi, citi sau simți... și astfel afli mai multe despre... tine. Puțin mai mult decât știu ceilalți despre ei înșiși... Are vreun sens ce spun?
Gerry Kennedy: Da... ceea ce spui tu e că vrei să pictezi șosete.
Holly Kennedy (entuziasmată): Poate!

replici din filmul artistic P.S. Te iubesc, după Cecelia Ahern
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Cojocariu

Cuvântul

Cuvântul... e un har neprețuit.
Omul... de cuvânt s-a folosit.
Așa a învățat... încet, încet
Să-l pună-n rimă de poet.

Cuvintul poate fi și înțelept,
Și poate aduce un strop de fericire.
Cuvântul... poate fi nedrept
Sau poate înfrunta orce urgie.

CUVÂNTUL... poate fi dulce sau poate fi amar...
Depinde cum îl întâlnești în viață?
CUVÂNTUL... poate ține dușmanul la hotar
Și prin cuvânt îl poate frige-n față.

Tot prin cuvânt răzbim în astă viață
Omul își varsă oful chiar tot necazul său.
Tot prin cuvânt... o glumă-i schimbă fața,
Și tot cuvântul îi face să simtă părerile de rău.

Cuvântul... cel de tată, fără de interes,
Ne învață în viață cum a ne purta.
Putem tot prin cuvânt scăpa de stress
Și putem... oricare rău uita.

Știți noi... avem un har și stăpânim pământul,
E pentru că doar omul a fost cel ales,
El poate prin cuvânt stăpânească vântul
Și-apoi... întregul univers.

Voi... nu lăsați cuvântul să se piardă,
Din când în când, vă rog vă rugați.
Când prin cuvânt se spun doar vorbe de ocară
Vă rog frumos să nu le ascultați.

E minunat cuvântul spus în poezie,
Și mulțumesc lui Dumnezeu că ni la dat.
Tot prin cuvânt, noi câștigăm iubire
Și vreau că -l păstrați cât mai curat.

Tot prin cuvânt, sau înfrățit popoare,
Ce stăpânesc pământu-n lung și-n lat.
Să dăruim cuvântul de onoare
Și celor ce cuvântul l-au uitat.

Să prețuim cu adevărat cuvântul...
Să-l scriem pe o stea, îl vrem nemuritor.
Și cei ce vor veni pe urmă
Să afle prin cuvânt, tot despre al lor popor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezie...

Vei fi, să-ți ajungă aceste cuvinte
ce-ți spun ADEVĂRUL, vei fi-ntr-adevăr
poți ști chiar mai multe, dar spune-ți cuvinte,
Pline de oamenii ce nu mai mor

Ai tot crezut când impresia-i grea,
sau
când ai tot simțit energia scăpând
Nu e nimic decât grija ce altora
ai răspândit, iar de tine... uitând

Poate că rima-i mai șchioapă, nu are...
și nu trăiește ca tine gândind
Dar se exprimă cum poate dar tare
te scoate-n stradă vezi sau cântând
ziua-i aceasta, când gându-i flămând
Și-ADEVĂRUL NU-L... DOARE aflând.

poezie de (23 octombrie 2017)
Adăugat de Scurtu Sorin IzvorașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce e iubirea?

Frica de a vorbi,
Frica de a te destăinui,
Frica de a simți,
Frica de privi,
Frica de a zâmbi,
Frica de a dărui,
Frica de a iubi,
Frica, te ține captiv
În lumea ta, ca pe un primitiv.
Dar când alungi frica de trăire,
În suflet ți se instalează iubire.
Sufletul îți devine luminos și plin
Și vrei să-i dăruiești
Celuilat din prea-plin.
Iubirea nu e chin,
Iubirea nu e venin,
Iubirea nu e supărare,
Iubirea nu e așteptare
Iubirea nu e rușinare,
Iubirea vinovați nu are.
Iubirea nu e fugă,
Iubirea poate fi o luptă
Pentru tot ce-i mai frumos
Și pe amândoi vă așteaptă.
Iubirea nu știe decât de
Dorință plină poezie,
Dor cu muzică stelară,
Bucuria de a-i aduce
Celuilat bucurie,
Fericirea de a
Împărți aceeași fericire
În doi, până la contopire.
Iubirea e uitare de sine.
Nu te mai gândești întâi la tine,
Ci la cel ce inima ți-a dat,
Iubirea e pierdere în celălalt.

poezie de din Dor cuantic
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Dorinta cuantica" de Gabriela Aronovici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -18.00- 12.99 lei.

Petiție în recurs

E lumea plictisită de-atâta poezie
Ce curge râuri, fluvii, molcom sau în torent
Bătând la porți de glorii în scris de erezie
La dogme seculare... Încălcate evident.

Cum mai ușor e totul, când reguli nu mai sunt;
Poet e prozator, eseist, dramaturg,
E nuvelist, reporter... Ei singuri se încânt,
Filozofând infant sau geniu demiurg.

Fac parte, poate sigur, din invazioniști,
Orbiți de-orgoliu propriu și surzi la rațiune;
Cum dive, dezbrăcate pe sticle, sunt artiști
Și șarlatanii, hoții, conduc o națiune.

Îmi cred încă bun simț de-a respecta canoane
De rimă, ritm, de iamb, troheu... în exprimare;
Nu-ncerc -mi vând din stol, spunând că-s avioane,
Nici -ncâlcesc cuvinte, în metafore bizare.

Nefericit proverbul, ce de-altfel nu-i proverb,
"Că nu e om să nu fi scris, vreodat-o poezie",
S-a răzbunat pe lume, pe subiect, pe verb...
Albina-i cum e cioara, din zbor... O nerozie!

E straniu cum permis e-orice la scrisu-n vers;
De-a pune-n alandala cuvinte deslânate...
Cum ai ieși pe stradă-n chiloți în loc de fes
Și polițist ți-ar trage... o notorietate.

E-atâta libertate de clase, brevetate!...
fie poezia de sine stătătoare,
Așa cum câștigată-i, pentru posteritate!...
Și creăm, la scris, noi rubrici... salvatoare!

De neînțeles mă tângui în plictisu-mi de rimă
Ce deranjează mulți, moderni, cu iz de snobi,
Ce cu tupeu de clanuri acuză; oi fi de vină
nu-s invadator, ca ei, printre microbi.

Oricât de alb e "versul", să fie cântec, slovă,
Să-l simt o căutare, o lecție, trăire,
nu mă-nec în mâl, mirositor; mangrovă...
... Cum visător la mare, înot mi-e ispitire!

poezie de (29 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Vrei fii puternic? Renunță la tot ce ai! Vrei fii mare? Fii smerit mai întâi! Vrei fii bogat? Fii cel care îi ajută pe alții se îmbogățească, nu neapărat financiar! Vrei să ai femei? Fii fericit în solitudine! Vrei fii important? Acceptă că nu ești cu nimic mai presus decât restul lumii și viceversa. Vrei fii fericit? Renunță din când în când la minte șice simți.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ai grijă, române

O, tu române, cel harnic și cinstit
Așa ușor, se pare, te lași păcălit
Te mint, cu nesimțire, când îți cer votul
Ajunși iar la putere, ei uită totul.

Ai inima creștină și încredere naivă
Visezi la trai mai bun, ei dimpotrivă
Devin budihace, ajunși în Parlament
Își văd de interese, tu mergi la faliment.

Dar până când, române, atâta umilință
De ce să suferi tu, ce ai multă credință?
De ce ai tăi copii, crească în sărăcie
Cum poți tu suporta, așa netrebnicie?

De la un an la altul, ciocoii se-nmulțesc
Iar la tine frate, doar taxele tot cresc!
De-ajungi la spital, jalea-i tot mai mare,
În întreg sistemul, e multă nepăsare

Mor oamenii cu zile, că sunt lipsuri multe
Medici mai puțini, cin' să te consulte?
Școlile se pare, sunt tot mai neglijate
Tineri intră-n viață, cu mai puțină carte

Ai grijă române, ei au un concept
Să depinzi de stat și să le fii adept
Tu însă vei lupta, dând tot ce-ai bun în tine
nu depinzi de nimeni, de vrei să-ți fie bine.

poezie de (14 martie 2015)
Adăugat de Ionel PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spatiul in opera lui Liviu Rebreanu" de Ionel Popa este disponibilă pentru comandă online la numai 20.00 lei.
Ionuț Caragea

Mai pune-te, române, cu burta și pe carte!

(replică după "Deșteaptă-te, române")

Mai pune-te, române, cu burta și pe carte,
Și nu mai fi cu mintea la faimă și la bani!
Renunță la mândrie, acum când ești pe moarte,
Privește-adânc în tine și nu la alți dușmani.

Acum ori niciodată, salvează al tău nume,
Ce se confundă-adesea cu nemuncitul ban,
Și demonstrează-ți ție și-apoi la-ntreaga lume,
ai și-alte origini, de dac și de roman!

Mai lasă celularul, de vrei să-ți fie bine,
Învață și muncește, ai grijă de copii,
Iubește-i și pe alții cum te iubești pe tine
Și zi-le vorbe bune cât încă mai sunt vii.

Respectă cu strictețe preceptele divine,
Și lasă moștenire credința la nepoți,
Și nu-ntreba adesea: la mine, Domnul, vine?
De ce nu am avere, să o împart cu toți?

Mai lasă pizmuirea, barbara răutate,
Și fii curat la suflet, la cer ca răzbați,
Trăiești într-o-nchisoare, iar sfânta libertate
O vei avea cinstindu-i pe toți cei încercați.

O mamă ți-a dat viață, un om cu suflet mare,
De ce nu ești ca dânsa și pe-alții îi dobori?
Renunță la blesteme, la neagra supărare,
Să-ți iasă doar căldura din ochii zâmbitori.

Cuvintele să-ți fie ca viața ta frumoasă,
Să-ți fie bunătatea mereu pe primul loc,
Să-ți fie țara - mamă și-ntotdeauna - casă,
Iar pentru toți românii, bagi și mâna-n foc.

Pe-oriunde vei purcede, faci doar fapte bune,
Să îți deschidă poarta spre-un viitor sublim,
Și dezlegat de rele, prin sfânta rugăciune,
Să vezi întreaga lume din zbor de heruvim.

Renunță la negare, renunță la trufie,
Acceptă transformarea, fii omul cel mai bun,
Pe toată seminția din dulcea Românie,
o inviți la masa de Paște și Crăciun.

Acum ori niciodată, nu o lăsa pe mâine,
Salvează al tău suflet, așa vei fi erou,
Și-mparte tuturora din codrul cald de pâine,
Fără s-aștepți cerșirea sau falnicul ecou.

Mai pune-te, române, cu burta și pe carte,
Și nu mai fi cu mintea la faimă și la bani!
Renunță la mândrie, acum când ești pe moarte,
Privește-adânc în tine și nu la alți dușmani.

poezie de din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ce e Iubirea

Iubirea nu există,
E doar o poezie tristă
Scrisă de un poet îngândurat
Care prin veacuri a rămas uitat.

Iubirea-i o poveste începută
De cineva care-a iubit odată,
Dar a murit și a rămas uitată,
Azi nu există iubire-adevărată.

E un cuvânt ce spus la întâmplare
Adesea te rănește și-apoi moare.
Se pierde-n timp, și e purtat de vânt,
Căci pân' la urmă e doar un cuvânt.

Și peste timp rămâne doar uitarea
Și amintirile care se pierd cu zarea.
Ce e iubirea nimeni n-o să știe,
Și la final rămâne-o poezie.

Pe care un poet începe a o scrie
Și scrie rând cu rând neîncetat,
Iubirea e un gând necugetat
Ce la final rămâne-a fi uitat.

E scrisă printre rânduri și-n poeme,
E discutată printre multe dileme,
Și s-a vorbit de-atâtea ori despre iubire
Ca mai apoi să fie-o amintire.

Crestată pe pereți și pe copaci
Când din iubire nu mai știi ce faci,
O spui, n-o simți și nici nu vei simți
Ceea ce simți atunci când vei iubi.

Rămânem la cuvântul aruncat,
Ce spus de-atâtea ori e neînsemnat,
Și până la urmă iubirea e... se știe,
O strofă tristă dintr-o poezie.

poezie de
Adăugat de Alexandra GrigoreanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sfârșit...

Tot mai neclar㠖 ștearsă îmi apari,
Tot mai lipsită de culoare – sens!
Aș putea spune că, exact invers,
De cum te-am cunoscut, îmi pari!

Parcă ți-a fost răpit felul de-a fi,
Sau poate că, așa ai fost mereu!
Sau și mai rău: poate-s de vină eu –
Că mi-am permis, ție, a mă jertfi!

Dar cine poate ști până la urmă?!
Nu mai ești azi și asta-i tot ce știu.
Ce mai contează c-a rămas pustiu –
Gândul la o iubire sinceră, enormă?!

Tot ce contează e că nu mai ești
Și c-ai luat și dragostea cu tine!
Că-n locul ei ai lăsat doar suspine
Și-un om ce nu mai crede în povești...

poezie de din Începuturi (15 iunie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am să mă-nchid în vers

Am mă-nchid în vers -mi fie bine
nu mai știu nimic - nicicând de nimeni,
Să mă acopăr toată cu o strofă
Să stau ascunsă-n trista-mi poezie.

nu trimiteți critici după mine
Caci mă găseasc în versul alb sau rimă,
Și mă ucid așa cum știu ei: bine,
Atunci când scrisul meu nu le convine.

Sau o să mă mut în rândurile unui necrolog
Și acolo o să stau fără de teama
Că m-or găsi;
Să dau lor socoteală
Cum și de ce sau care e mesajul?
Atunci când doar încerc -mi pun
Fărâmele de suflet în simplă poezie.

poezie de (17 iulie 2012)
Adăugat de angelinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Adina-Cristinela Ghinescu

Rupere... Renaștere

Da. Nu. Poate. Nu știu...
Nu știu ce urma... e clar!
Doar că mi-e permanentă foame,
Și simt în inimă amar...

Nu. Poate. Sau... nu știi...
Ce simți, ce cauți sau ce vrei...!
Mie mi-e tot mai greu s-aștept,
"La revedere" să-i spui ei...

Nu știu, nu știi, nimeni nu știe...
Nici ce va fi, nici cum... de ce...!
Tot ce doresc? Să vii la ușă...
Să mă revezi... vezi cum e!

Da. Nu. Nu știu. Poate...
Așa o fi scris din Lumini.
Știu doarte doresc în toate,
Și n-a fost scris să fim străini!

Las-o din suflet să îți plece!
Dă-i drumul să-și înceapă zborul...
Tot ce-ai trăit, a fost... Treci peste!
Vino spre mine... îți plânge dorul!...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Te iubesc...

Ce pot să mai zic...
Fără tine sunt nimic
Într-o lume așa mare
Cum ne-am găsit, oare?

Tu ești tot ce îmi doresc,
Tare mult te mai iubesc.
Dumnezeu te-a dat
Și viața mi-ai luminat.

Dacă vrei să-ți fie bine,
Rămâi mereu lângă mine.
Iar eu am să te iubesc
Câte zile mai trăiesc.

poezie de (6 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cine a scris poezia "Cu tot ce am"? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!