Îneacă-mă-n sărutul ce ucide

Îneacă-mă-n sărutul ce ucide,
Acoperindu-mi ochii cu fiinţa.
Deschide porţi să bântuie dorinţa
Pe-nvolburate pajişti cu silfide.

În pat să-ţi lepezi caldă cuviinţa
Şi sânii dornici de-ncleştări avide
Să îi frământ cu palma ce decide
Cât de fierbinte-i carnea şi putinţa.

Desfă cuibarul tainic să pătrundă
Un aprig lup ţinut prea des închis,
Până va da-n adâncuri de o undă

Ce ne azvârle clipa în abis.
O istovire dulce ne inundă
Şi aţipim la umbra unui vis.

sonet de Adrian Munteanu (18 ianuarie 2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul care ne ucide

Am închis ochii
Ca să te pot vedea
Aud ecoul mării
Ceaţa cade ca o perdea

Te acoperă cu rouă
Chipul ţi -l desenez
Unesc picături două
Sânge în ele drenez

Mişcări simple drepte
Mână mea te caută
Dau ceaţa la oparte
Ochii minţii te sărută

Ca-ntr-un vis adevărat
Cerul porţile deschide
Lacrimi cerul a vărsat
Ştie dorul care ne ucide

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La porţile Raiului

Colindăm pe astă lume
De când cântul n-avea nume
Colindăm străvechi colinde
Cât Pământul se întinde.

Colindăm azi lui Iisus
Domnul nostru cel de Sus
Colindăm în cor spre El
Să se-audă până-n Cer.

REFREN:
Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.

Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.

Colindăm Maicii Fecioare
Cu crini albi şi lăcrămioare
Colindăm Mariei drept
Inima ne cântă-n piept.

Colindăm lui Dumnezeu
Oricât ne ar fi de greu
Colindăm o veşnicie
Până în copilărie.

REFREN:
Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.

Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai,
În al nostru dulce grai.

cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide ochii larg

Deschide ochii larg, corăbii se scufundă,
Din viaţa asta fadă mai trece o secundă,
Pe treptele mirării coboară o himeră,
Rămâne, în adâncuri, de-a pururi prizonieră.

Deschide ochii larg, e linişte pe mare,
Doar valuri rătăcite se zbat cu disperare,
Să nu le-nghită calmul umilei consternări,
Când ochii mei albaştri sunt ale tale zări.

Deschide ochii larg, privirea să-ţi ajungă
La zări de veşnicie - nu este cale lungă -
Şi roagă-te la cer să plouă cu memorii,
Pe care să le-adune în versuri autorii.

poezie de Ionuţ Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce apropiere

Mă duce privirea
La tine în suflet
Cu inima cât de o şchioapă
E însăşi iubirea
Cu gândul în umblet
Şi susur dulceag dintr-o apă.

Mă poartă poemul
În inima-ţi blândă
Cu versul sfios dar rebel
E dulce blestemul
În mâna arzândă
Care te scrie cu sânge pe Cer.

Mi-e dulce apropierea
Ca mierea din stup
Şi inima plină de tine
Îţi chem mângâierea
Cu foame de lup
Să-ţi zidesc sărutul în mine.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul umbrelor

Pe umbra ta prelung-armonioasă,
Am aşezat cu grijă umbra mea,
Şi ne-am iubit, cât umbra mea dorea,
Şi-am construit pe umbra ta o casă.

Veneam cu braţele deschise-n ea,
Mă aşteptai în uşă, drăgăstoasă,
Cu umbra pâinii, aromind pe masă,
Şi umbra ta stătea lângă perdea.

Şi-acum, aud că umbra ta aleasă
A conspirat nemeritat ceva
Şi a vândut, pe-un fel de cacealma,
Umbrarul unde ne simţeam acasă.

Lumina, astăzi, nu ne mai apasă
Şi s-a închis în tine umbra ta.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Mariana Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar noi, suav, ne sărutăm cu atâta poftă durerile în curs de refacere, ne dezbrăcăm tiptil de cele mai crunte poveri, exploatăm şi atingem dezmierdător intimităţile înfierbântate, înfigem unghiile şi muşcăm dornici din carnea dulce a mărului de aur interzis de zei, până la sânge, până la coloana infinitului.

Roberto Kuzmanovic în Şi îngerii au introspecţii şi totuşi... vor mai mult (4 aprilie 2017)
Adăugat de AnaM Oarga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul a căzut

firesc în colţul buzelor
cu miros de bere amstel
ţigări camel şi tahicardie
m-a fascinant foamea lui
de lup prins în capcana
dragostei purtată indecent
a fost un sărut nu prea
zdravăn la cap şi firesc
l-a primit cu ochii umezi
şi albaştri trăgând aer
într-o cantitate aproape dublă
mărindu-i sânii feciorelnici

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta-i clipa ce aştept

Oare ochii tăi să-i cânt,
Părul răvăşit de vânt,
Mâna să-ţi binecuvânt?!

Gura ta să ţi-o sărut,
Glezna ta cu pas pierdut,
Zâmbetul neprefăcut?!

Ori genunchii să ţi-i strâng
Până coapsele-ţi se plâng
Că mă port ca un nătâng?!

Oare sânii să-ţi mângâi,
Să-mi fac din ei căpătâi,
Ori din creştet în călcâi?!

Cuibărind torsu-ţi la piept
Noi fiori să redeştept,-
Asta-i clipa ce aştept.

Şoldurile să-ţi cuprind
Pielea-ţi fină netezind
Sufletu-mi tămăduind.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem (11)

Mă doare carnea ta. Prin mine trece,
E lup flămând. Mi-e osul mort şi rece,
Nu plânge. Sunt o osie străină
Şi pielea grea se zbate sub rugină.

Cu zâmbetul pictat de curcubeie,
Iubeam s-ating icoana ta, femeie,
Şi, sărutându-ţi glezna ca o miere,
Îţi dezbrăcam cuvântul de tăcere.

Inundă ploaia orele-ntr-o doară,
Prea calmă, prea cernită, prea amară,
Curând, simţi-vei boarea de tămâie,
Şi crucea mea crescându-ţi sub călcâie...

poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul

De-o vreme locuieşte-n mine-un lup.
Nu-mi mai amintesc cu câţi viţei, cu câte oi l-am hrănit;
Dacă l-aş lipsi de-un prânz, ar hăuli înfometat
şi mi-ar muşca şi sfâşia carnea.

De ce ţin un lup în mine
de ce mă căznesc să-l satur zi de zi,
inventând fel de fel de şiretlicuri cu pretenţia că fac lucruri inteligente,
intonând om-mani-padme-hum în aflarea consolării?

Nu-l vreau pe-acest lup în mine,
dar nu cunosc nicio cale prin care l-aş putea ucide.
Îl las să-mi bea sângele şi să-mi manânce carnea,
ştiind că aşa îmi va lăsa oasele în pace.

poezie de Yang Zi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lovind măgarul prea des, îl înveţi să azvârle.

proverbe arabe
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul nopţii

ascultă somnul de sare cum scânteiază somnambulic
în sâmburele închis al serii
deschide sângele înstănit cu sfidarea sărutului
unui suflet uns în sidef

apropiindu-mă de visul stins al iasomiei
nisipul din lumină
ucide umbra de piatră din gândul apei,
iar timpul tresare ca un izvor susurând
topind munţii abrupţi de sare
dintre pleoapele evei

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare!?

Oare sinceritatea şi demnitatea, ucid?
Oare gândurile bune şi loialitatea, ucid?
Oare lupta pentru binele omenirii, ucide?
Oare puterea Luminii şi a dreptăţii, ucide?
Oare dorinţa de a trăi toată lumea bine, ucide?
Oare dorinţa de libertate, ucide?
Oare credinţa pentru cei pe care-i iubesti, ucide?
Oare inteligenţa folosită în scopuri bune, ucide?
Oare puterea de a spune lucrurilor pe nume, ucide?
Oare sinceritatea şi bunul simţ, ucide?

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii cugetători, care aspiră să pătrundă până în fiinţa însăşi a realităţii, îşi aseamănă inspiraţiile şi clarviziunile cu fenomenul minunat al instinctului. Simpatia misterioasă prin care ei încep să pătrundă tainele existenţei ar fi un fel de instinct.

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orizontul cu porţi de piatră

Gândul meu dând contur zilei de mâine,
iubirii îi pune nume
şi rodeşte în ploi

zămislind fiinţa din lutul sterp.

Atunci se naşte lumina,
aura de botez a capului meu
primeşte duhul
şi se înalţă cu el în picioare.

Sorbind cu ochii întinderea
până se deschide orizontul
cu porţi de piatră,

Drumuri prin gânduri trecând...

De înalţ mânile
să prind de frânghii norii
ploaia în care mă scald
pe braţele tale,

Semne de pământ se desfac.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În palma ta

Aş dormi în palma ta...
Ocroteşte-mi obrajii
şi buclele rebele,
lipeşte-ţi buzele
de pleoapele mele.
Aş visa în palma ta
cuprinde-mi genunchii
şi pulpele perfecte,
muşcă-mi rotula
- ca mărul verde -
sărută-mi tălpile
de-atâtea ori
până când...
mă trezesc în carnea ta
deposedată de litera a!

poezie de Liana Sabău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La marginea unui vis

totul se petrece fără cuvinte
să nu mă mai gândesc la ele le-am uitat pe toate
să-i simt respiraţia am îmbrăţişat un castan
promiţătoare crengile i s-au deschis braţe
ale unei toamne strânse din toate pădurile
în lumina căzută din sud

somnolentă o castană se răsfaţă
inconştient strânsă în palma aceasta
ciudat de caldă lipită de tâmplă la marginea unui vis

ţi-am atins în treacăt cele zece degete
exersam nerăbdarea copacului ce-şi tremură
fără zgomot coroana cameleon
ce noroc pe mine cu acest castan din marginea grădinii
mai ales cu această castană lustruită până la strălucire
pe care o voi îngropa în faţa ferestrei
pentru umbra senzaţiei

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am prescurtat o patimă

Din prea puţinul vertical şi tainic
Păstrat-am infinitul de tăceri,
Ascuns în nerăbdarea unui ceainic
Şi-n aburii minciunilor de ieri.

Ating în treacăt, trup de orhideie
Cu veşnicii apuse peste rând,
Amestecând parfumul tău, femeie,
Cu ignoranţa gândului plăpând.

Cuvintele-nfloresc... ca o ispită,
Redeşteptând chemări şi nostalgii
În palma îndrăzneaţă şi grăbită
A rezolva... speranţele târzii.

Apoi te dau... privirilor flămânde,
Păcatelor care te dezgolesc,
Sfinţind tăria formelor rotunde
Cu pasiuni şi har nepământesc.

Din neştiutul orizont... ermetic
Am prescurtat o patimă şi-un vis
Crestând în curcubeul... ipotetic
Altarul nesfârşitului abis.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Desfă...
Desfă iubirea-n două jumătăţi de măr
Şi-aşterne-o între noi cu-nţelepciune!
Adu-mi comoara inimii în doi
Şi-apoi...
Şi-apoi mă las în voia ta,
Deşertăciune.

Nimic e totul,
Totul e nimic
Atâta timp cât vara se alintă
Pentru că mori din zi în zi
Mai mult un pic
De nu găseşti,
De nu-ndrăzneşti
Să-ţi faci din adevăruri
Şi din vise
Ţintă...

poezie de Dana Staicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea nopţii

Răsturna-m-aş răsturna
mândro peste umbra ta
cu noaptea din carnea mea
s-o frământ să crească stea

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!