Dar noi, suav, ne sărutăm cu atâta poftă durerile în curs de refacere, ne dezbrăcăm tiptil de cele mai crunte poveri, exploatăm şi atingem dezmierdător intimităţile înfierbântate, înfigem unghiile şi muşcăm dornici din carnea dulce a mărului de aur interzis de zei, până la sânge, până la coloana infinitului.

Roberto Kuzmanovic în Şi îngerii au introspecţii şi totuşi... vor mai mult (4 aprilie 2017)
Adăugat de AnaM Oarga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem creştini până ne gândim la ochii dracului.

Roberto Kuzmanovic în Manuscris de poezii (2015)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flash

Simt bătaia inimii ca un pumn în poartă
Până la sânge curs printre degete
Strânse.
Somnul până la îngheţ, o dorinţă
De-a ascunde şi-a simţi o moarte
Acută, să-mi ascut instinctul de trezire.
Cei ce-nvie sunt pierduţi infinitului
Fără limbă.

poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloana Infinitului

Coloana Infinitului: picior de fier strâns, de mai multe ori, de gât.

definiţie aforistică de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloana infinitului

De ani de zile ţinem post
Şi nu ştiu cât îl vom mai ţine;
Nu că muncim puţin şi prost,
Ci că se fură mult şi bine.

epigramă de Eugen Albu din Urmaşii lui Cincinat (aprilie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găsesc prielnic, ştii... faptul că aleg să-ţi fiu. Să-ţi fiu fericit. Un înger cu aripile vindecate, (co)rupte fiindu-mi veac şi pururi până mai ieri, dar care te fac să te simţi în siguranţă.

Roberto Kuzmanovic în Şi îngerii au introspecţii şi totuşi... vor mai mult (4 aprilie 2017)
Adăugat de AnaM Oarga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloana Infinitului

Coloana Infinitului: un stâlp stilizat la prispa Universului.

definiţie aforistică de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem diferiţi, dar vrem să fim egali. Suntem imperfecţi şi pesemne vrem o lume perfectă. Construim o lume dreaptă şi neplăcută sau o lume mai puţin justă, dar plăcută? Cum va fi echilibrul? Admirăm măştile perfecţiunii până ne decidem şi plătim la sfârşit? Şi totuşi care e preţul...

Roberto Kuzmanovic în Cu tine capăt glas (iunie 2017)
Adăugat de Cititor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloana Infinitului

Respir încet
şi văd
se unesc în sânge şi trup
la Masa Tăcerii
sub blana mielului

Respir încet
şi văd
căzuţi sunt toţi
în strângerea de şarpe
măslinul singur
stă drept în noapte

Respir încet
şi văd
la ieşirea din grădină
trec prin Poarta Sărutului
plătind vama cu o ureche
şi treizeci de arginţi

Respir încet
îl văd
cară pe umeri lumea
în bici şi în ocară
ei nu mai sunt

Respir încet
şi văd
sunt toţi
suntem toţi
răstignim Coloana Infinitului

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe "coloana infinitului" tău se sprijină şi "deşertăciunea vieţii" dar când şi "coloana infinitului" tău se sprijină pe "deşertăciunea vieţii", "totul este deşertăciune"!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Machiavinski
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă care noi nu o cunoaştem, mă gândesc că n-avem cum să o murim.

Roberto Kuzmanovic în revista de satiră "Zevzeci pe Veci" (2 mai 2015)
Adăugat de Beto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare drum are un deznodământ. Cu cât distanţa dintre noi va fi mai mare, cu atât drumul nostru va fi mai scurt.

Roberto Kuzmanovic în Manuscris propriu (2014)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai fă-mă Doamne iar copil

Până mai ieri eram copil,
C-aveam şi eu o biată mamă,
Dar a plecat tiptil, tiptil,
Şi-n urmă a lăsat o rană...

S-o-ntorc 'napoi, eu nu mai pot,
C-aşa e-n viaţă: tot 'nainte,
Mai fă-mă Doamne iar copil
Ca-n cele vremuri dinainte.

Nu ştiu dac-am să fiu cuminte,
Dar îţi promit c-am să mă strădui
Şi am să-ncerc să fiu un om
Mult mai CU MINTE!

Mariana Simionescu în Nu e cazul, Nu e cazul (1 iunie 2022)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intensitate

răsplătim un necuprins fără regrete
în nopţi purificate cu adâncul din noi,
sclipiri de stele în ochii tăi
îndepărtează durerea înstrăinării.

mâinile mi se rotesc în sensul timpului,
căutând cu disperare veşnicia la colţul gurii tale
şi întregesc vigoarea jurământului
cu o şoaptă stinsă.

unghiile mi se înfig în carnea ta până la sânge,
de teamă
să nu pierd intensitatea nemuririi.

îmbrăţişarea umbrelor noastre -
un iad de patimi
în piepturi despicate.

urcăm şi alunecăm
în lumina de la capătul visului,
ne ancorăm gândurile de pământ,
de anotimpuri înşirate între noi

reconstituim copilăria pe o fâşie de răsărit;
pledoarie tandră pentru imaculat a două suflete -
firave picături de cer,
atinse doar de clipe...

poezie de Ştefan Radu Muşat din Constelaţii Diamantine, feb. 2013 (10 ianuarie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai atrăgătoare femei nu sunt cele care ne dau voie să le sărutăm imediat (devenim repede nerecunoscători), şi nici cele care nu ne lasă deloc să le sărutăm (le uităm repede), ci cele care ne duc de nas între aceste extreme.

Alain de Botton în Eseuri de îndrăgostit
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Coloana infinitului"

La părerea ancestrală
Eu, de-a pururea, rămân:
E coloana vertebrală
A poporului român!

epigramă de Ionel Iacob-Bencei din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reforma vs coloana infinitului

Coloana cea de vreme roasă
E subţirică şi finită,
Reforma însă-i tare groasă
Ba mai e şi... nesfârşită!

epigramă de David Boia (22 mai 2006)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zei din zei

Zei din zei din zei
Suntem cu toţii!
Dar nu ne mai recunosc ei
Şi pedepsim ca ei, idioţii
Crezând că vom fi ca ei
Nişte pui,.. turbaţi de zei!
În haită după Prometei...
Rămânând să ne hrănim,
Cu umbrele lor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii

Primăvara,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Cele mai frumoase flori.
Vara,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Cele mai iubite fructe.
Toamna,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Cele mai dureroase frunze.
Iarna,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Speranţa.
Şi mai bate copacii,
Din nou,
Până la muguri.
Şi mai bate copacii,
Din nou,
Până la sevă.
Şi mai bate copacii
Până-i doboară la pamânt.

poezie de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De atâta primăvară

În lumina dimineţii, soarele şi-a pus cununa
Bucuriei peste oameni, să-le arate că-i iubeşte;
Şi cu raze de speranţe, a rugat până şi luna
Să-şi întârzie venirea, până somnul... se iveşte.

Ploile cu flori inundă inimile adormite,
De atâta frig în noi rătăcit-am printre umbre,
Ne trezesc din hibernare sentimentele-amorţite
Şi tristeţile ivite în culori de gheaţă sumbre.

A-nflorit până şi cerul de atâta primăvară
În culori de liliac şi magnolii albe, roz,
Totul este-o simfonie ce-n arpegii de vioară
Dirijată e din ceruri de un mare virtuoz.

poezie de Angelina Nădejde (28 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloana infinitului

Cine caută
în sferele atinse de înalt
găseşte prin ere,
datina şi oasele nemuririi
la porţile de piatră dintre nopţi.

Fulgeră-n inimă iernile lunii,
se sting ochiuri de stele;
nimicul îl şterge...

Coloana infinitului,
virtute a ideii de sprijin
împleteşte suflete.

Visează şi păsările
înălţându-şi aripile
prin siluete de metal,

în zbor,
împreună cerul străpung.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 martie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!