Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Marilena Tiugan

La marginea unui vis

totul se petrece fără cuvinte
să nu mă mai gândesc la ele le-am uitat pe toate
să-i simt respirația am îmbrățișat un castan
promițătoare crengile i s-au deschis brațe
ale unei toamne strânse din toate pădurile
în lumina căzută din sud

somnolentă o castană se răsfață
inconștient strânsă în palma aceasta
ciudat de caldă lipită de tâmplă la marginea unui vis

ți-am atins în treacăt cele zece degete
exersam nerăbdarea copacului ce-și tremură
fără zgomot coroana cameleon
ce noroc pe mine cu acest castan din marginea grădinii
mai ales cu această castană lustruită până la strălucire
pe care o voi îngropa în fața ferestrei
pentru umbra senzației

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Marilena Tiugan

Simetrie aproximativă

gândesc ciudat
în fiecare zi mă gândesc la toamnă ca și cum nu m-aș gândi
nesfârșitele desprinderi închise-n propriul cap nu cer fie înțelese prin ricoșeu
mi-e foarte greu plec de acasă
aici îmi pun
așa ca pe o cenușă caldă pe lista de priorități
numai pe ea s-o am în minte
inima
ea spune pe mine iar acest
proiect
trebuie dus la bun sfârșit
povestea e bine faci cu inima ceea ce faci
nu durează mult dar atunci se aud bătăi în coșul pieptului
sunete de frecvență înaltă și sentimentul de sens se instalează în toate cele patru camere
altfel totul ar suna a gol într-o mare de întuneric
în care s-ar pierde și copacii pădurilor de esențe tari
au fost mai multe toamne
venite din ochii zărilor cu același foșnet de frunze uscate
dar ca aceasta ce mă face pășesc mai gingaș
n-a fost niciuna așezată la picioarele mele
au venit
unele cum au venit s-au ascuns într-un ulcior
niciodată nu voi ști dintre ele care să fi fost cea adevărată
pierdută
în marea verde a pupilelor toamna are șapte ani

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Simetrie aproximativă

gândesc ciudat
în fiecare zi mă gândesc la toamnă ca și cum nu m-aș gândi

nesfârșitele desprinderi închise-n propriul cap nu cer fie înțelese prin ricoșeu

mi-e foarte greu plec de acasă

aici îmi pun
așa ca pe o cenușă caldă pe lista de priorități
numai pe ea s-o am în minte
inima
ea spune pe mine iar acest
proiect
trebuie dus la bun sfârșit

povestea e bine faci cu inima ceea ce faci
nu durează mult dar atunci se aud bătăi în coșul pieptului
sunete de frecvență înaltă și sentimentul de sens se instalează în toate cele patru camere
altfel totul ar suna a gol într-o mare de întuneric
în care s-ar pierde și copacii pădurilor de esențe tari

au fost mai multe toamne
venite din ochii zărilor cu același foșnet de frunze uscate
dar ca aceasta ce mă face pășesc mai gingaș
n-a fost niciuna așezată la picioarele mele
au venit unele cum au venit s-au ascuns într-un ulcior
niciodată nu voi ști dintre ele care să fi fost cea adevărată
pierdută în marea verde a pupilelor
toamna are șapte ani

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Sub ochii închiși

îi zâmbesc lumii fără nimeni
prin fereastra
deschisă pentru o metaforă ce se ofilise
nu mă mai tem de șarpele casei chiar dacă
într-o zi s-ar sprijini în ea
el nu știe dar locuiește în mine
ca un vis credincios
în sublimul neliniștilor mele

în orizontul apropiat îmi iau locul
cuibăresc lângă mine
în fața ferestrei de la mansardă sunt eu surâd
am zece degete albastre și ochii din căprui au devenit în stropii de ploaie
verzi frunze lipite de geam
curioase
cât e înlăuntru de toamnă
și nu-i
nu-i nicăieri cel ce moare
sub ochii închiși brăzdează câmpuri pentru margarete

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

O mână, Dumnezee

mi-ai cerut Te las să mă ții de mână
și eu Te-am lăsat iar Tu
m-ai așezat
pe prima treaptă a scării de argint întinsă
până în nimicul nopții
dar câte stele încăpeau pe cerul negru
ca de pe o broboadă cadeau
încolțească
semințele liniștii
peste umbrele treptelor întipărite
pe cele zece degete de la picioare

tu povesteai despre un pescar din împrejurimi
ce culegea cu mâna din stele
fosforescentă lumina
după care am închis fereastra
și am deschis o parte din mine
pipăiam cu ochii încăperea -mi întipăresc
făptura
și n-a fost vis dimineața
prin rana mea trecuse
vindecătoare o mână, Dumnezee

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Octavian Paler

Într-o noapte visam că mergeam pe marginea liniei ferate. Mă simțeam descurajată și vroiam termin cu toate. Ceva nu ți-a plăcut în această plimbare a mea, ai venit și m-ai privit întrebător. Atunci m-am așezat în iarbă și am început plâng în hohote uscate, fără lacrimi. Și pentru priveai mai departe întrebător, ți-am spus: "Am vrut să mă arunc înaintea trenului". Te-ai uitat la mine uluit. "Care tren?" "Trenul care va veni". "Dar îl așteptăm de atâta vreme și nu vine, mi-ai zis. Cum îți închipui că va veni tocmai când te plimbi tu pe marginea șinelor?" Am scuturat din cap și ți-am dat o explicație care și pe mine m-a uimit. "Dacă m-ai fi lăsat, ai fi văzut că venea. Toată viața m-a urmărit ghinionul. N-am obținut nimic decât după ce nu mai aveam nevoie. Din moment ce nu mă mai urcam în tren, ci aruncam înaintea lui, trenul ar fi venit".

în Viața pe un peron
Adăugat de cubbyxSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Vremea intrebarilor" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

Uite, dacă vrei să mă certi, certă-, pedepseste-, lasă-mă în mijlocul absurdului sau al toamnei! Promit voi găsi drumul înapoi către tine, doar inchipuindu-mi soarele răsărindu-ți din priviri. Esți binecuvântare! Și eu știu că tot acest rest al Universului care încă nu ne aparține, te va dori numai pentru sine. Pentru că ești minunată și meriti! Vreau numai să-ți spun la marginea atâtor daruri, ispite și primeniri deșarte ca te iubesc. Din nou, fără punct...
Te port cu mine pretutindeni. În visuri, la marginea prea multor clipe efemere și mai cu seamă în toate rugăciunile de multumire..


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Garabet Ibrăileanu

Femeia aceasta, fata aceasta cu ochii verzi, a fost singura ființă pentru care eu am fost totul; care în loc spuie eu, spunea el -- "el" eram eu. Și ea niciodată n-a fost totul pentru mine. Când trăia, eram prea mic, prea inconștient, ca să am asemenea sentimente. După ce-a murit, mi-am împărțit sentimentele spre cele patru vânturi -- păstrându-i ei numai un colț adânc din fundul inimii. E drept, însă, că nu pot să mă gândesc mai mult la ea fără să simt lacrimi de duioșie și uneori de un fel de durere -- nu mare, dar care nu se poate compara cu nimic.

în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Adela" de Garabet Ibrăileanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -10.00- 7.99 lei.
Marilena Tiugan

O șoaptă

cioplit dintr-un copac mort în alt veac
scaunul agonicei lumi
a înțepenit într-o cută a gândului
sprijinit pe trei picioare înfășurate în sfori de
cânepă veche până la putrezire
- această realitate nu mai înghite atâta tristețe strânsă
în niște vreascuri bolnave pentru iarna ce se apropie -
pe cer se întâmplă lucruri ciudate
umbrei prăfuite din dreptul ferestrei
i-ar fi de ajuns
o șoaptă subțire pe unda cugetului
de la Cel Ce își deschide toate cămările inimii
spre fiecare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Curcubeul era roșu

Aveam o suferință de spus lumii
Dar în aceea zi, lumea nu s-a trezit

Am umblat prin toate castelele știute
Să despart istorii de Dumnezei
Să usuc vreascuri pentru o iarnă
Fără zăpadă și colindători

Aveam însă un zâmbet de arătat prietenilor
Dar în aceea clipă, ei nu mă vedeau

Atunci am răsturnat toate paharele din case
Le-am dat păsărilor tot grâul din hambare
Să pregătesc universul pentru o zi de toamnă
Fără culoare, fără timp și fără secundare

Aveam totuși o iubire pentru tine
Dar în această viață, nu m-ai privit

Am prins în brațe crinii și trandafirii cei albi
Și am mers spre marea-nvolburată
De la marginea hotarului dintre frică și cald
Acolo, cu toți m-ați întrebat de ce am întârziat.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Elena Chindea

"Dacă ați avea credință..."

(se va arunca sau nu muntele...)


nu ești decât o bocceluță plină de resturi de vise
ai aflat cu două secunde înainte de-a fi viu
nu e nimic dramatic în asta
te-a prins în plasă insomnia cuiva care a mestecat îndeajuns de multe furtuni
pentru a-și legitima respirația
șoptești afirmi urli pe toate portativele vântului
sunt
neîndoios sunt
sunt pentru că recunosc pietrele și izvoarele care urcă în ele
până la inima focului
oamenii care-și fac culcuș în coama valului
și pun clipei brățări de asfințituri
măștile pe care le-am purtat cu mândrie acum compost
unei stele prea slabe
toate s-au înfruptat din mine cândva apoi m-au uitat

cineva așteaptă te locuiască fraudulos
exact când credeai că țărmul în care ți-ai înfipt glezna
n-o să deplaseze orizontul spre stânga
că sângele pădurii și-al animalelor îți va lăsa pete pe suflet pe care nici o maree
n-o să le poată dilua

câteva mișcări tectonice în vraja nopții cunoașterea amăgitoare a cărnii
schema unei nebunii obișnuite a ochilor îți cojește iluzia de putere
în timp ce-ți vei da binețe-n pupila străinului
și vei continua bei din arterele lui mereu însetat de a fi
la umbra exilului

niciodată aici nimic nu va fi deajuns nici o garanție că lumina
(acest portal ce-și mută coordonatele aleatoriu)
nu se va sinucide dramatic în tine

în laguna unui vis putrezit de-așteptare un înger se spală de-ndoială
și te îmbracă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Hans Christian Andersen

Năpădită de atâtea amintiri dureroase, biata fată bătrână nu-și mai putea stăpâni hohotele de plâns. Aduse vorba printre suspine de tânărul căpitan și de logodna care avusese loc în pădure. De toate își aduse aminte, fără ca totuși un singur lucru să-i mai fi trecut prin gând: de unde era știe că în marginea ferestrei, în colivia canarului drag, se afla cineva din vremea aceea, cineva ce fusese martor la logodna ei: gâtul sticlei care se desfundase cu atâta zgomot și din cuprinsul căreia gustaseră toți cei de față, ciocnind în sănătatea tinerei perechi?

în Povestea unui gât de sticlă
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Classic Fairy Tales by Hans Christian Andersen" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -75.00- 30.99 lei.

Nucul de lângă castan

Sunt în toamnă, pe o bancă ciudată,
uitată sub nucul de lângă castan.

Petale uscate de dorințe vechi
picură amarul în păduri arse.

Tâmplele îmi sunt prinse cu spinii arși
în sărbătorile unse cu prostie.

Cuvinte nu pun pe autostradă,
am urcat cu ele doar o potecă.

Tăcerea tremură ușor, ascunsă
pe lumina de surâs a ochilor.

Aș rosti un vers sau o rugăciune,
ca înflorească lăcrămioara,
sau liliacul cu zâmbet pe bucurie.

Am vrut o frumusețe limpede,
dar lipsită efectiv de forme,
pe care n-am găsit-o niciodată
pentrunu avea nici o formă.

Aud în amurg un murmur venind,
fără forme, dinspre o bancă tristă,
uitată sub castanul de lângă nuc.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Soaptele vietii" de Constantin Rusu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.38- 11.99 lei.
Marilena Tiugan

Atestat

înstăpânite-n încântări flăcări verzi
incoerente
desfată cu o porție de delir
culorile atestate în ele până la capăt
de dincolo de marginile grădinilor
păsări trag după ele azurul și-l revarsă
peste lume păstrându-i forma
o beție de nou
tulbură ochii
în inimă irită timpul fie altul
fără punct și ocolișuri
parcă să nu se mai sfârșească în
umbrele de la apus mai subțiri
decât gândurile ce se întretaie
strânse de ochi în mănunchi
până ce nările simt
mirosul crinilor născuți din genunchi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Strigătul din dom

în forma gândului
m-aș fi făcut fratele său / un cais înflorit /
mai înaintea lui născut cu același nume
Vincent-Willem

m-aș face și acum fratele lui
dau o explicație tristeții
ochilor limpezi-azur
ce văd între caiși înfloriți și pe aceia cu crengi uscate

în ce cuvinte însă aș putea -l înțeleg
decât alergând pe câmpiile cu mărăcini ale Zundertului

urma să-i găsesc într-o colibă aș dormi
pe un sac cu cărbuni în Le Borinage
mi-aș ține degetele în flacăra unei lumânări aprinse
să-i fiu frate în călătorie așteptând cadă
o stea
din vârful unui chiparos la picioarele Brabantului

fiu fratele lui nu aș asculta pe nimeni
decât inima celuilalt Vincent-Willem născută fără să bată
pentru a fi el Vincent van Gogh
pentru totdeauna

la Arles într-o casă galbenă
cu flori de cais în mâini
în așteptarea lumii târzii
chipul ars e umbra fratelui-prunc
ce și-a lăsat inima pe cântarul neliniștilor
în fața unei uși deschise spre sud
pentru a fi auzit strigătul rămas între pereții domului
"Devin pictor, dar vreau fiu om."

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Strigătul din dom

în forma gândului m-aș fi dorit fratele său
un cais înflorit
primul născut cu același nume Vincent-Willem
dau o explicație tristeții ochilor limpezi-azur
ce văd între caiși înfloriți și pe aceia cu crengi uscate
în ce cuvinte aș putea -l înțeleg
decât alergând pe câmpiile cu mărăcini ale Zundertului
urma să-i găsesc într-o colibă aș dormi
pe un sac cu cărbuni în Le Borinage
mi-aș ține degetele în flacăra unei lumânări aprinse
să-i fiu frate în călătorie
împreună vedem cum cade
o stea din vârful unui chiparos la picioarele Brabantului

fiu fratele lui nu aș asculta pe nimeni
decât inima celuilalt Vincent-Willem născută fără să bată
pentru a fi el Vincent van Gogh
pentru totdeauna

în așteptarea lumii târzii
la Arles într-o casă galbenă
cu flori de cais în mâini
chipul ars e umbra pruncului ce și-a lăsat inima pe cântarul neliniștilor
în fața unei uși deschise spre sud
pentru a fi auzit strigătul rămas între pereții domului
"Devin pictor, dar vreau fiu om."

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Simfonie de toamnă

patru degete fără degetul mic
ciupesc subțire arp arp
molatici greierii nu mai ajung la cele șapte pedale do re mi fa sol la si
nu mai pot lungi coardele între paltin abanos și scoruș
unei turme de oi sacrificate îi vibrează intestinele - strune
colorate între brazi palisandri și arțari -
aeriene jocuri de funigei curg printre degete
fluide pădurile foșnesc corpul toamnei în cutia de rezonanță a unei harpe
între marginile triunghiului și inscripții chirilice
un fior de nicăieri aduce miros de zăpadă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Planuri de amurg

un vis din tinerețe mi s-a împlinit
universul a deschis o poartă pentru mine
eliberată din sclavie zbor spre infinit
urmând supusă lumini diamantine.

iubirea de vers departe o voi duce
unde nu sunt bezne unde nu sunt furi
voi întâlni mântuitorul la răscruce
El poate să se-ndure și de trubaduri.

cu turma de vise voi trece și munții
precum oaia cea blândă voi urma Păstorul
cu tâmplele albite la marginea frunții
am să ating steaua îi simt fiorul.

înalț zilnic spre Iisus rugăciunea minții
până când moartea va răpi din mine viitorul.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Duioșia unei singure flori

e ceva ce nu-i în nicio carte.
liniștea unui loc neînșelător
unde paradisurile nu sunt mincinoase
acolo regrete și locuri în care ai mai fost
dispar din memorie
vine o zi
când te surprinzi că exiști
și primăvara poate fi actualizată chiar în zi de iarnă
într-o inimă cu resurse de statornicie
și când mă gândesc
totul ține doar de măiestria echilibrului
în mersul pe sârmă e îndeajuns
duioșia unei singure flori
pentru a tămădui toate rănile

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Monologul unui mort. Odă luminii

Era o noapte adâncă,
prin venele noastre curgea lumina
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Și caldă era,
mai caldă decât noi,
și pentru o clipă
ne-am alăturat celor fără de cuvinte.

Și caldă erai, mai caldă decât noi...
Lumină topită în noroi!

Din brațele tale am căzut
în vâltorile unui vis
rece,
și timpul a trecut mai lent
așa cum totul trece
prin noi,
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.

Din brațele tale am căzut
în vâltorile unui vis...
Era o noapte adâncă,
prin venele noastre curgea lumina
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Și caldă era,
mai caldă decât noi,
și pentru o clipă
ne-am alăturat celor fără de cuvinte.

Te aud, te ascult, te inspir...
Te surprind în nemurirea celor fără de cuvinte.
Și te-am strigat cândva și te-am avut,
când clipa
a izbucnit în noi ca o dorință.

Te-am avut, te-am pierdut
și-n ceruri răsare o umbr㠖
e noaptea noastră,
a celor pustiiți.

Te aud, te ascult, te inspir...
Te surprind în nemurirea celor fără de cuvinte.
Și te-am strigat cândva și te-am avut,
când clipa
a izbucnit în noi ca o dorință.

Sus... departe încă...
Mâna ta se stinge în picături de ceară
și-mi străpunge grumazul
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.

Și din căderi învață apa
urce până la nori
în noaptea nopților, adâncă.

poezie de
Adăugat de I.m. PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.

Poem (Spiritului îi place să se-îmbrace)

Spiritului
îi place să se-îmbrace-astfel:
zece degete la mâini,
zece degete la picioare,

umeri și toate celelalte;
noaptea
în tufe negre,
dimineața

în tufele-albastre
ale lumii.
El poate pluti, desigur,
dar mai degrabă

sondează materia brută.
Aerian și fără formă
are nevoie
de metafora unui corp,

de lăută și de dorință,
de fluidele oceanului;
are nevoie de lumea trupului,
de instinct

și de imaginație
și de îmbrățișarea-întunecată a timpului,
de dezmierdare
și de atingere

pentru a fi înțeles,
pentru a fi mai mult decât lumina pură
care arde
acolo unde nu se află nimeni - -

așa că intră în noi - -
dimineața
strălucește sub mângâierea animalului
ca o scăpăre-a fulgerului,

iar noaptea
iluminează adâncile și fantasticile
imersiuni ale trupului nostru
asemeni unei stele.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Red Bird Paperback" de Mary Oliver este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -65.99- 41.39 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook