Uliu odihnindu-se
Stau, cu ochii închiși, în vârful copacului;
Indiferent. Între capul meu arcuit și ghearele încovoiate
Nu se află nici o iluzie amăgitoare;
În somn mă antrenez pentru a ucide perfect - pentru hrană.
Privilegiul copacilor înalți!
Flotabilitatea oferită de aer și razele soarelui
Sunt atuurile mele;
Pământul se întoarce cu fața în sus pentru a fi inspectat de mine.
Ghearele-mi sunt încleștate pe coaja groasă.
A fost nevoie de întreaga Creație
Pentru a produce ceea ce sunt și pe fiecare din penele mele;
Acum țin Creația la picioare
Sau zbor cu ea prin aer și o răsucesc cum vreau.
Ucid unde doresc, pentru că toate îmi aparțin.
Corpul meu este lipsit de sofisticării;
Manierele mele se referă la ruperea gâturilor
Repartiția morții.
Direcția zborului meu trece direct
Prin oasele celor vii.
Nu am nevoie de argumente pentru a-mi atesta drepturile:
Soarele se află în spatele meu.
Nimic nu s-a schimbat de când am apărut.
Ochii mei nu admit nici o schimbare.
Am de gând să păstrez lucrurile așa cum sunt.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre schimbare
- poezii despre copaci
- poezii despre Soare
- poezii despre înălțime
- poezii despre ulii
- poezii despre somn
- poezii despre picioare
- poezii despre perfecțiune
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.