Golgota românească

Ni-i trupul răstignit, bătut în cuie,
Sus, pe Golgota pătimirii noastre.
Cucernic ca un schivnic, gândul suie
Spre cerul limpezimilor albastre.
Pe crucea jertfei cutremurătoare,
Pe care mor şi visele şi anii,
Oftăm prelung în deznădejdi amare:
O, Eli, Eli, lama sabactani!
Credinţa însă biruie năpasta,
Cădelniţându-şi ruga în tăcere.
Călăii ne străpung cu suliţi coasta
Şi ne adapă cu oţet şi fiere.
În urletele crâncenei gheene,
Din zvârcolirea cărnii sfâşiate,
Sclipeşte-n diamantul de pe gene
Lumina jertfei noastre ne-ntinate.
Pe creasta de văpaie a credinţei,
Noi ştim, în greaua zbatere-a durerii,
Că încolţeşte-n miezul suferinţei,
Grăuntele de foc al Învierii.
Ni-i ruga, Doamne, pură ca zambila
Şi chinul înfloreşte-n bucurie.
Revarsă-ţi harul roditor şi mila
Pe fruntea stinsă de mucenicie!
În bunătatea Ta dumnezeiască,
Tămăduieşte-ne cu sfinte leacuri
Şi fă ca jertfa noastră să rodească,
Rotundă şi bogată peste veacuri!

poezie clasică de Ionel Zeană din Aceşti mari poeţi mici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eli, Eli, Lama Sabachthani

O, Eli, Eli. Lama Sabachthani
Striga cel răstignit pentru noi toţi,
Cel ce-a urcat Golgota către pronii,
Era trimis în moarte-ntre doi hoţi.

De umilinţă se usucă pomii,
Din care e făcută Sfânta Cruce,
Şi-i bleastemă cu ură pe poltronii,
Ca mâna lor în veci să se usuce!

O, Doamne, Tu, de ce m-ai părăsit,
Batjocorit şi răstignit de răii lumii,
Când Eu pe Tine doar te-am proslăvit,
Când sângele-mi păta spinii cununii.

Fă sufletu-mi să ias-acum din trup.
Am înţeles, Tu nu mă părăseşti,
Căci chemi la Tine, ca matca din stup
Doar pe acei pe care îi iubeşti!

Şi cerul fulgeră a grozăvie,
Şi îl ridică, pe cel fără păcat
Ca o speranţ-a lumii ce-o să vie,
Când El, pentru noi toţi va fi-ntrupat!

poezie de Gabriel Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eli eli lama sabactani

doamne
te strig
nu ca să-mi răspunzi
nuuuuu
te strig doar aşa
ca să ştii
că ştiu
şi mă hrănesc cu trupul tău
şi-ţi beau cu nesaţ sângele
apoi sărbătoresc fiecare patimă
cu speranţa învierii
te crucific în fiecare zi
pentru fiecare nou toma
iar prin fiecare celulă îţi bat piroane
spre liniştea caiafelor
şi îmi primesc arginţii cu infatuare
doar pentru un sărut
dar mă lepăd de tine de trei ori câte trei
cu fiecare drum al crucii
cu fiecare nouă coroană de spini
şi mă tot întreb de ce tot aprind lumânări
când ard mai puternic
decât orice flacără chinuită în ceară
la ce Doamne-iartă-mă consum oxigenul
dacă nu pentru asta Te respir

totuşi Doamne
aş vrea ca bisericile să fie iar zidiri din dragoste
ca şi chiliile părăsite acum
la urma urmei Tu eşti peste tot
ce nevoie să ai de un templu

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus răstignit

Cu crucea-n spate, spre Golgota
Bătut, scuipat, batjocorit
Iisus, Care-a zidit făptura
De om se lasă răstignit.

Zdrobitul trup, cumplit Îl doare
Îl arde fruntea-nsângerată
Dar El e copleşit de milă
Pentru mulţimea-ntărâtată.

Iar în nedreapta-I pătimire
Se roagă Tatălui Ceresc
Ca să le ierte rătăcirea
Celor ce azi Îl osândesc.

Şi de atunci, de peste veacuri,
La fel de cruzi şi de haini,
Noi Îl mai răstignim o dată
Şi-L mai încununăm cu spini.

Dar, dă-ne Doamne, vindecare
Cum ai făcut cu slăbănogul;
Şi scrie-n cartea vieţii noastre
Cu îndurare, epilogul!

Şi curăţaţi prin pocăinţă,
De răutăţi şi de păcat
Să ne-adunăm cu bucurie
Cântând:"Hristos a înviat!"

poezie de Mariana Băcanu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere

Noi ne-am întors din iadul de durere,
Unde scrâşnesc măselele şi dinţii.
N-am înjunghiat nici coastă de muiere
Şi nimănui nu i-am furat arginţii.

Livizi, sleiţi de vlagă, de putere,
Ne-a lins amarnic bezna nefiinţei,
Am înghiţit oftaturi în tăcere
Şi-am mestecat anafura credinţei.

De inumana noastră sfâşiere,
Plângeau în cer şi îngerii şi sfinţii
Şi ne turnau în suflet mângâiere,
Sub roşul viscol de tortură-a minţii.

Am fiert în mări de smoală şi de fiere,
Încrezători în ziua biruinţei.
Noi ne-am întors din moarte la-nviere
Şi-am pipăit abisul suferinţei.

poezie clasică de Ionel Zeană din Aceşti mari poeţi mici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm, II (de suavitate)

Doamne, peste nori şi stele
Peste vise oarbe şi/ sau rebele
Am îngenunchiat în gândurile care
Au miez de lumină, doruri şi răbdare!

Doamne, întru metafore captive
Verbele ard între vii substantive
Schiţând rod, iubire şi trufie
Speranţa înnobilând ruga ce-nvie!

Doamne, nu mai am răni destule să
Împart părţi din mine şi pedeapsă...
Mă ocolesc vrajmaşii ce se-ntorc
Ştiind că nu mai am eu azi noroc!

Doamne, în genunchi spre Crucea Ta sufletul suie
Şi te rog pune-mi trupul tot, tot sub cuie...
Să fiu şi nord şi sud şi cer şi pământ
Sub blazonul vieţii: Sunt-cel-ce-sunt!

Doamne, mă învie în dor şi suav
Să nu fiu lumii acesteia efemer, bolnav...
Rodeşte-mă în Sufletul viu, sincer şi înalt
Ca Fiul Tău de-a pururi, CREŞTIN ADEVĂRAT!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga

Cred, Doamne, ca esti atoatestiutor
Ar trebui sa sti ca de foame mor,
Mor mii de oameni, ce nu mai au familie
Mii de copii, ce n-au copilarie
Căci le-au furat-o mai marii oamenirii
Doamne, ar trebui sa sti ca asta-i contra firii.

Doamne, te rog, intoarce-ti chipul spre Pământ
Fie-ti mila si tranforma-l intr-un loc mai sfant
Sa nu existe oameni rai, arme si razboaie
Daca nu, incet-incet omenirea moare

De asta, Doamne, la tine in genunchi ma pun
Si cu lacrimi in ochii toate astea-ti spun
Căci poate tu nu vezi si-n lume mult te-ncrezi
Te rog din inima lumea sa o salvezi.

Ajuta-i, Doamne, pe oamenii amarati
Ajuta-i pe oamenii de soarta batuti
Tu esti zeul mare al planetei noastre
Esti zeul suprem al acestor astre.

Te rog, Doamne, uita-te la noi
Sa vezi cum cerul e acoperit cu nori
Atunci îti vei da seama ca lumea e pe duca
Si-atunci vei intelege, desigur, a mea ruga.

poezie de Marius Vintilă
Adăugat de Marius Vintilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă, Doamne, cântec!

S-a născut o stea pe cer din veşnicie
Şi-a primit chemarea sa
A primit şi loc în galaxie
Viaţă ea ne-a dat
Şi drum de urmat...

Dă, Doamne, cântec,
Dă, Doamne, vers,
Să port credinţa mea
În Univers

Dă, Doamne, viaţă,
Dă, Doamne, nor,
Şi ascultă ruga oamenilor

Ce destin nerepetat nicicând sub soare
Pomenească trecere
Fie lumea veşnic iubitoare
Drumul plin de flori
Cerul fără nori

Dă, Doamne, cântec,
Dă, Doamne, vers,
Să port credinţa mea
În Univers
Daaaaaa

Şi ascultă ruga oamenilor
Şi ascultă ruga... oamenilor

cântec interpretat de Laura Stoica
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi acasă...

La noi acasă nu sunt corbi –
La noi sunt ciori şi sărăcii,
Sunt câmpuri triste şi pustii –
Palavre mii şi oameni orbi.

La noi acasă ni-i prohod
Şi cântecul de bucurie
Averea ni-i pe veresie
Iar sufletul ni-i moş schilod.

La noi acasă corbi nu sunt
Dar veselia ni-i sforţată
Durerea ni-i ne-ndurerată
Şi setea ni-i doar de pământ.

La noi acasă ni-i blestem
Şi pâinea plină de sudoare
Blestem ne-e şi sfântul soare
Şi-o ură veche ni-i totem.

La noi acasă nu sunt corbi...
Străine, vino, ca să vezi,
Cum creşte-omida prin livezi
Şi amarul nostru să îl sorbi.

La noi acasă corbi nu sunt
Şi totuşi, corbii mi-au vestit
Că veacul nostru s-a sfârşit
Că pleavă suntem – dusă-n vânt...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus

Peste iazul de sub sălcii
Cocorii au pleca în bejenie,
Seara stelele s-au adunat la vecernie.

Peste mormintele noastre
Fruntea sfărâmată a serii
Ne-aduce aminte de zilele învierii.

Peste zidurile albe ale cetăţii
Sub arcuri de gânduri
Urcăm călători spre miezul nopţii.

Cade purpura nopţii peste tot,
Fruntea înnoptează sub clarul de lună,
Doamne, ce toamnă nebună...

Semne, gânduri şi stele se-ascund rebele
În iazul de sub sălcii adormit,
Doamne, ce mult te-am iubit!

Peste deal s-a făcut toamnă,
Peste suflet primăvară,
Peste gândurile mele
Trece-un cârd de rândunele,
Unde fugi, Doamne, cu ele?...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (28 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Acum, pe patul de spital,
trăim chinul
şi-al nostru amar
şi te întreb,
Doamne, de ce ne-ai dat
atâta suferinţă de îndurat?
Cu ce-am greşit
în faţa Ta, de ni le dai,
pe rând, aşa?
Ia-ne Doamne
chinul şi durerea
că ne-au secătuit
puterea,
din bunătatea Ta divină
picură, Doamne,
un strop
şi să simţim că
suntem vii, chiar dacă
vieţile ne-au fost,
adeseori, pustii!
Doamne, te rugăm
milă să ai,
dă-ne speranţe
şi putere, să scăpăm
de-aceste rele,
ştim că am greşit
în faţa Ta,
uitat-am, de multe ori,
a ne ruga, dar
la pat de suferinţă,
smeriţi cerem iertare
şi-avem credinţă
că Tu vei asculta
şi ochii spre noi
îţi vei pleca, acum,
la cumpăna cea grea!

poezie de Luci Ţunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustnic

Contemplu: in noapte sta crucea de lemn
cu urme de cuie si cui de indemn
la stavile boltii fugare, spre care,
cu mistice brate de pom, creste un om.

El singur, sa cinte in aripi de ruga
avintul si zarea si cerul de miine,
cind trupul placerii va zace, zvirluga
scuipata de focul credintei- ramine.

Fioruri vestale-i tin focul, fecioare
cu siini de jaratec- si flacara doare.
Se sfisie carnea in aschii de semn:
din crucea pierduta intirzie lemn.

poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dar de Sfintele Paşti, tuturor ce cred în divinitate

Noi toţi suntem povara care-o duce,
Iar El, prin noi, s-a răstignit pe cruce.
Aici, doar noi, poverile ne-am dus,
Uitând să ne rugăm şi la Iisus.
Noi i-am fost răni, durere şi povară...
Din Casa Lui, El nu ne-a dat afară.
Ne-a mângâiat când ne-am rugat fierbinte
Şi rugii noastre El a luat aminte.
Din trupul Său, noi înşine-am mâncat
Şi sângele-I iertare, iar ne-a dat.
Ni-i trupul plin de rană şi păcate,
Dar el, Iisus, ne-a adormit în moarte.
Şi va veni la dreapta judecată,
Vindecător de rană-njunghiată.
Iar noi, la adăpostul Sfintei Cruci
Vom fii doar vindecate răni adânci.
Coroana Sa de spini va sângera
Şi Soare pe pământ va lumina.
Vor bate inimile noastre - clopot...
Un plâns comun... Şi morţi şi vii - un ropot.
Iisus ne va chema pe fiecare
Şi lutului va da eliberare.
Atunci vom ştii c-al vieţii noastre chin
Se va sfârşi doar prin Isus. Amin!
Pe pământene căi - dulce lumină...
Iisus ne iartă de păcat şi vină.
Tu bun creştin, mergi, roagă-ţi de iertare!
Ca-n cea din urmă clipă-a vieţii tale,
Să-ţi fie plină candela cu mir,
Cu har, iubire şi prinos divin.
Acum de Sfântă zi, în împlinire,
În pace, libertate şi iubire,
Să trecţi pragul plâns al Învierii
Şi să uitaţi de patima durerii!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstignire

E iarăşi răstignită ţara-n patru vânturi,
Şi numai vin şi fiere i se dă ca leacuri,
Iar sângerânde răni în ale ei pământuri,
Au lăsat cicatrici, nenumărate veacuri.

Coroane mari de spini poartă Carpaţii,
Îndureraţi, pe fruntea lor blajină,
Baraba e întâmpinat la graniţi cu ovaţii,
De farisei şi iude cu inimă haină.

Dar ne rugăm fierbinte, cu speranţă,
Golgota neamului s-apună-n ceasul serii,
Ne deie Domnul minte, har şi cutezanţă,
Să vie cât mai grabnic şi ceasul Învierii.

poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ngustă e calea

Ce-ngustă e calea
ce duce-n Sion!
La stînga e teama,
la dreapta, Mamon.
Năpîrca pîndeşte
şi leii se-aţin.
În numele jertfei,
loveşte în plin!

Ce-ngustă e calea!
Un pas şi te pierzi.
Păcatul te-nghite
în mlaştine verzi.

Ca îngeri de slavă
toţi demonii vin.
în numele jertfei,
loveşte în plin!

Ce-ngustă e calea
pe muchii de stînci
Satan se ridică
din rîpele-adînci.

Cuvîntul ţi-e spada,
e da şi amin.
În numele jertfei,
loveşte în plin!

Ce-ngustă e calea
spre veşnicul plai.
îngustă şi aspră,
dar duce în Rai!

Aleargă spre poartă,
căci nu eşti străin!
În numele jertfei
vei bate în plin!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângea şi Crucea însângerată

PLÂNGEA ŞI CRUCEA ÎNSÂNGERATĂ

De noaptea când pe Golgota, Crucea-Şi ducea Iisus,
Toată omenirea ştie că s-au cutremurat
Pământul şi Cerul, de -Fiu ce-a fost sacrificat
Cu voia Celui de Sus.

Dar Iisus îndura chinurile în tăcere,
Cu sângele să spele păcatul necredinţei;
Pe om să-l lumineze cu flacăra căinţei,
Prin a Sa Înviere.

De mila Lui lăcrima Crucea însângerată,
Când spinii rugului Îi răneau fruntea divină,
Iar El chema pe Dumnezeu, în Duh Sfânt să vină,
Să-i curme crudă soartă.

Doar strigăt din rugăciunea Maicii se auzea
Peste întreaga suflare de la Pământ la cer,
Că numai Tatăl ştia de-al Învierii mister,
Când Iisus Hristos murea.

Dar în miez de noapte, Lumină din Cer coboară
La Mormântul Sfânt, pentru suflarea omenească;
Iar prin minune, credinţa sfântă să renască
Pe lacrimă de ceară.

Suflate păcătoase din Iad le-a eliberat
Iisus, când cu moartea trupească a plătit tribut;
Că Dumnezeu şi Tatăl pe om l-a iubit mai mult,
Iar pe Hristos L-a-nviat!

14 septembrie, Înălţarea Sfintei Cruci
Din vol."La poarta Divinităţii"
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Poezie ortodoxă (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga unui român pentru soacra sa

Doamne sfinte, te-aş ruga
Să o ţii pe soacră-mea
Cât mai mult şi cât mai bine
(C-a plecat de ieri spre tine).

epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Florin Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat clopote

E ceasul două din noapte
Stelele pâlpâie, mor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună uşor.
Plânge prin somn tremurată
Ruga-ntr-o poartă de vis -
Mâna spre cer ridicată
Ceru-i de-acuma deschis.

Bat clopote
Bat înnoptări
Cuie şi spini
În depărtări
Bat clopote
Cerul e sus
Stai să te-nchini
Vine Isus.

Pace, e linişte, pace
Doarme şi vântu-ntre crini
Noaptea pe boltă-şi desface
Pânza de foc şi lumini.

Apele picură, multă
Caldă tăcere de vis
Îngerii tac şi ascultă
Ceru-i de-acuma deschis.

Bat clopote
Bat liniştit
Bat legănat
Spre răsărit
Bat clopote
Cerul e sus
Clopote bat
Vine Isus.

E ceasul două din noapte
Ruga mi-e plină de dor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună şi mor.

Valul se-aruncă din mare
Somnul din stele s-a dus
Fulgeră noaptea în zare
Vine-ntre îngeri Isus.

Bat clopote
Bat apăsat
Vântul din flori
A tremurat
Bat clopote
Cerul e sus
Fulger în zori
Vine Isus....

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colinda păstorilor

Io am douăzeci de oi [bis]
Şi i-oi duce Lui, mei doi [bis]

Iaca şi io am vreo zece
Şi i-oi duce şi-un berbece

Şi io că-s mai ţighinaş
I-oi duce şi vreo tri caşi

Că aşa ni-i rânduiala
Să ne plătim zeciuiala

Că aşa ni-i scris în lege
Să plătim un an din zece

Doamne, Împărate sfinte,
Primeşte şi-a noastră cinste

Primeşte-o şi de la noi
Că suntem păstori de oi.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curge mila ta, Doamne

Curge mila ta, Doamne
Curge mila ta,
Prin crăpăturile fiinţei
Curge mila ta,
Şi peste tot sufletu-mi bucăţele
Curge mila ta,
Şi mă face întreagă mila ta,
Si luminează întunericul mila ta,
Iar înăuntrul meu ai revărsat iubirea,
Picături din roua dimineţii;
Şi răzbate lumina printre aripile-mi plânse
Şi luminează tot ochiul care vede.
Curge mila ta Doamne
Curge mila ta,
Peste toate mâinile frânte si muncite
Curge mila ta,
Şi peste toate tălpile care au călcat pe mărăcini
Curge mila ta;
Şi este unt de lemn vindecător,
Şi este parfum liniştitor.

poezie de Giulia Mara
Adăugat de Bombastic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus e cerul, jos pământul

Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne priveşte Sfântul.
Dumnezeu ne ocroteşte,
iar pământul ne hrăneşte.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit fiinţa,
tot din cer avem credinţa.
Noi ştim de unde venim,
ştim şi unde vieţuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuşi,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
şi-n eternitatea sa.
Şi cerul, dar şi pământul
sunt părţi ale vieţii noastre.
Când ne vine la toţi rândul
călătorim printre astre.

poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!