Primăvara

A sosit la noi în prag
Anotinpul florilor,
Mărţişori şi chiocei
Şi cu sărbătoarea ei.
Primăvara mult dorită
De copii eşti cucerită,
Si de dorul tău noi iară
Teaşteptăm cu toţi in gara.
Teaşteptăm cu ne-răbdare
Muzică să neaduci iară
Păsările să ne cânte
Şi cântarea lor ce-a blînda.

poezie de Larysa Postevka (8 martie 2011)
Adăugat de Larysa Postevka
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

A sosit din nou la noi
Toamna dulce,
Şi din nou neaduce
Daruri multe.
E frumoasă ca o zână
Darnică e ea pe lume,
E frumoasa foarte tare
Înbrăcată-n aur tare.
Şi pe jos covor ne pune
Ca să ne simţim mai bine,
Toarnă ia hrană-n hambare
Să neajute-n iarna mare.
Păsările deaici se duc
Unde e mai cald mai bine
Si ne promit noua asa,
Că se vor întoarce iar.
Toamna e iubita tare
De copii, bătrâni, adulti,
Că ia grija are mare,
Şi ne dă noua mîncare.

poezie de Larysa Postevka (18 septembrie 2011)
Adăugat de Larysa Postevka
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iară noi, noi epigonii...

De epigrame-bazaconii
Ne geme astăzi catastifu'...
Pigmei suntem noi, epigonii,
O tempora, o, Mircea Trifu!

madrigal de Sorin Finchelstein din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi copii azi au sosit (poezie pentru copii)

Primăvara a venit
Mulţi copii azi au sosit;
A sosit şi-această zi
Care frumoasă va fi,
Va cânta şi ciocârlia
Recita şi poezia
Va fi mare sărbătoare
Copiii vor da o floare:
La mămici şi bunicuţe
Să fie şi mai drăguţe;
Bucuria lor să fie...
Dragoste şi poezie!

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

Tristă este azi pădurea
A rămas fără veşminte,
Eu sunt astăzi ca şi dânsa
Răvăşită de cuvinte.

Ea - rănită de furtună
Şi de friguri, şi de ploi,
Eu cuprinsă de răceala
Ce se lasă peste noi.

Păsări zgribulite zboară
Peste toţi copacii goi,
Noi ne zbatem să dispară
Focul dragostei din noi.

Unde eşti tu primavară
Să aduci frunza căzută?
Iară mie - bucuria
Şi iubirea renăscută!

Să alerg în nopţi cu rouă
Fericită şi desculţă,
Ea, să-şi capete frunzişul
Cucul să-i cânte de nuntă!

Să o-mbraci ca o mireasă
Cu veşmânt de albe flori;
Sufletul meu cu lumina
Răsăritului din noi.

poezie de Angelina Nădejde (18 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

În zori de diminiată
Eu ma-m trezit în grabă,
Şi ma-m uitat pe geam
Să văd ce se întînpla.
E gălăgie mare
Şi bucurie tare,
Afară totul alb
Ce frumuseţe mare.
Am alergat si eu
În graba mare
Să prind fulg
Care căde-a de sus.
Şi ma-m simţit
Atît de bucuroasa
Că vin şi sărbătorile
De iarna.
Că se începe
Un an nou de viaţa,
Şi sărbătoarea,
Pruncului Isus.

poezie de Larysa Postevka
Adăugat de Larysa Postevka
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au înflorit salcâmii iară

au înflorit salcâmii iară cu albul pur şi verde crud
şi primăvara se răsfaţă dansând în vârful unui dud,
trosnesc şi mugurii-n grădină şi păsările ciripesc,
alaiul lor, alai de nuntă, e parcă un alai domnesc.

la vie-n razele de soare, cântă-n delir un cuc în coastă,
singurătatea lui de-o viaţă devine astăzi şi mai fastă.
el acolo îşi cheamă soaţa în orizontul dimineţii
când toate păsările zburdă de bucuria nouă-a vieţii.

fug rătăcind cărări de vis gâze şi fluturi şugubeţi
care s-au zăpăcit şi ei, umblând pe câmp aproape beţi,
albinele culeg nectarul dulceţii florilor de mai
şi toată liota de gâze pornit-a nunta în alai.

privighetoarea e soprana pierdută în albastrul pur,
cântând în razele de soare de dimineaţă la azur.
un pitpalac nebun şi singur se vaietă pe un tăpşan
că a îmbătrânit, săracul, şi n-a ieşit de-acum un an.

această dulce primavară i-a prins pe toţi nepregătiţi
şi, bucuroşi de vreme bună, i-a zăpăcit, i-a scos din minti.
când îşi vor reveni în fire cu toţi se vor simţi trădaţi
de-această doamnă- amăgitoare cu sânii ei prea decoltaţi.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Frunzele se sfătuiesc,
Ce culori se potrivesc,
Unele roşesc mirate
Altele-s galbui pătate,
Arămii şi visătoare
Se aştern pe-alei covoare!

A sosot toamna la noi
Cu belşug şi multe ploi,
Păsările plec din ţară,
Dar se-ntorc la primăvară.

Toamna ninge? Toamna plouă?
Câte-un pic din amândouă!
Şi noi toţi îi spunem iară:
Zâna bună din cămară.

poezie de Geanina Boglut
Adăugat de Geanina Boglut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora uimirii

În ţara sortită
predestinată
să dăm mâna
cu ce avem
la îndemână
premeditat
între noi
corespunzător
şi corect
ca să făurim
coerent
prezentul
iară şi iară
şi viitorul
încă in zori
concomitent
rând la rând
complementar
brazdă la brazdă
să punem
mână de la mână
să progresăm
umăr la umăr
uimiţi între noi
de propriul progres.

poezie de David Boia (16 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Eşti atâta de frumoasă,
Ca o zână din poveşti,
Aşteptată-n orice casă,
Dragă şi dorită eşti.

Tânără şi-nfloritoare,
Totu-n jurul tău învii,
Te aspir atât de tare,
Te aştept demult să vii.

Cu blândeţea ta cea mare,
Duci ai soarelui sărut,
Fiecare în suflet are
Mângâiere, curaj mult.

Vreau în inimă să-mi intri,
Să mă umpli de iubire,
Să ador frumoasa viaţă
Şi să cânt de fericire.

În jur totul înverzeşte,
Păsările ciripesc,
Viaţa nouă se porneşte,
Primăvară, te iubesc!

poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stinge-mi dorul de tine

Aprinde-mi inima,
Stinge-mi dorul de tine,
Prea mult, am bătut la porţi străine
Şi te-am dat uitării, suflete.

Stinge-mi dorul de tine,
Nu mă lăsa captivă printre ruine,
Alerg spre tine,
Dar nu-mi găsesc oprire.

Sunt ziduri ce se-nalţă,
Mi-am construit fortăreaţă,
Alerg spre vise,
Adesea, bat la uşi închise.

Stinge-mi dorul de tine,
Când simt că mă-nconjoară,
Nu construi prăpăstii între noi,
Când încerc să mă apropii iară.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara în sat

Când sunt miori şi fluturi iară,
Când păsările cânta-n cor,
Exclami: "Ce bine e la ţară!"
... E bine, ca vizitator.

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara în sat

Când sunt miori şi fluturi iară,
Când păsările cântă-n cor,
Exclami: "Ce bine e la ţară!"
... E bine ca vizitator.

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe plac

Sărbătoarea o să treacă,
Toţi am fost pe placul lor,
Pe noi mâine-or să ne placă
De ziua bărbaţilor?

epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce culorile te privesc de aproape...

Să cânte ploaia peste noi! Să cânte.
O simt goală, cântă–ntr–una.
De braţul ei luna se ţine.
Cântec te strig, cântec ai nume.

Să cânte păsările în noi! Să zboare.
Ultimul tren răstoarnă stele aprinse.
Miroase a foşnet de iarbă în palme
Când râde cu toată gura cuvântul.

Să cânte pereţii când se trezeşte tăcerea! Să audă.
La atingerea ta lumina zâmbeşte,
Tremură, respiră cu ochii limpezi.
Din trupul tău viaţa – mi citeşte!

Să cânte frumosul înainte de gând! Să vină.
Ar crede că glonţul aleargă să – şi soarbă cadenţa.
Verbe conjugate în iubire, cântec în mine.
La tine în plete o literă îşi îmbracă nuanţa.

Să cânte nisipul în iarba crudă! Să spună.
Penelul se bucură, ninge mărunt.
Ciorchini de castani cu vise în braţe
Mă mângâie verde, mă mângâie blând.

cântec, versuri de David Ionel Romulus (1 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să cânte cocoşul, iară nu găina.

proverbe româneşti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iară revenim la mama, la acest cuvânt frumos, rotund, pe care noi mai mult îl cântăm decât îl rostim, şi uneori ni se pare că tot ce-a fost mai frumos şi mai măreţ plăsmuit în faşa limbii noastre e legat de acest cuvânt.

Ion Druţă în Horodiste (1989)
Adăugat de Illy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima noapte

trist şi obosit
am pus veacul pe pat
supărat, a tuşit, îmbufnat, a plecat
tăiem frunze la câini, într-o lume de câini
telefonul suna, mâţa iar plângea
era vară în nord şi ciumă la noi
uneori culegeam flori, printre nori trecători
într-o zi, şovăind
pe poarta de lemn
speranţa tăcută a venit în prag
a căzut un zid, s-a schimbat o lume
noi cerşeam pe drum
a dude
dude uscate, stricate
bune a fi consumate
ora 7 a sosit şi...
omul negru a venit
normal, aici nu mai vine nimeni
suntem o tristă greşeală de tipar
ploua cu dureri
eu tăceam, pe ciuturi de lemn
şi cădeam, offf, ce cădeam
în groapa istoriei, la pagina ruptă
mă rugam şi plângeam
ploua convulsiv pe zidurile lumii
era noapte iară peste noi, peste neam
ploua prin spitale cu morţi încă vii
zăceau în zăpadă, ultimii copii
eram lutul din urmă, ucis pe pământ
căutând lumina m-am lovit de zid
speranţa tăcută în mâini ruginea
şi murea cu noi, oameni trişti şi goi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele Italiei ieste vechiu, la toate istoriile cele vechi latineşti, de pe Ital, craiul lor. Nemţii italiianului zic valios şi noao, moldovenilor şi muntenilor, iar aşa valios; franţozii italiianului valaşhos, noao şi muntenilor valaşhos; leşii italianului vloh, iară noao voloşin, iară muntenilor acum s-au luat leşii după apa Oltului şi au mai adaos tiparnicii lor o slovă: M, de le zicu molteni, adecă olteanu; ungurii italianului: olaşu, iară moldoveanului şi munteanului olah. Şi Ţării Italiei leşii zic Vlosca Zemlea, adecă Ţara Vlohului, iară ţărâi noastre: Volosca Zemlea.

Miron Costin în De neamul moldovenilor, Cap. I - de Italia (1686)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai plecat de mult

Iubite spune-mi tu cum e sa cadă peste noi din cer lumina
Şi al fluturilor zbor aroma florilor să o împrăştie-n zenit,
Atunci când peste iele şi dansul lor aşterni uşor hermina
Ce trupul tău acoperă si chipul drag pe care l-am iubit.

Şi te mai rog trimite-mi zorii s-alunge noaptea-ntunecată
Mai bine chipul tău să-l desluşesc printre fuioarele de ceaţă,
Şi-apoi să il adun la pieptul meu iubindu-te din nou infiorată
De frigul nopţii sau chiar pentru iubirea ta frumoasă, de-o viaţă.

Tu ai plecat de mult vâslind îndurerat prin lacrimile mele
Şi n-ai ştiut atunci singurătatea mea s-o ei cu tine,
Mai plâng şi-acum deşi e mult de când tu eşti ascuns în stele
Şi nu mai ştiu de vei veni cândva să-ntâmpini nopţile din mine.

Mai spune-mi tu de poţi sâ chemi încet nemărginirea
Iară catargele să poarte pescăruşii de drumuri obosiţi,
De-acolo din înalturi spre mine să iţi îndrepţi privirea
Să pot uita de lacrimi şi de tristeţea ochilor atâta de iubiţi.

poezie de Florentina Crăciun Fabyola (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploi de vară

Duhul sfânt, iară şi iară
Se revarsă peste ţară

distih de David Boia (10 august 2013)
Adăugat de bar ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!