Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Tu ai plecat de mult

Iubite spune-mi tu cum e sa cadă peste noi din cer lumina
Și al fluturilor zbor aroma florilor să o împrăștie-n zenit,
Atunci când peste iele și dansul lor așterni ușor hermina
Ce trupul tău acoperă si chipul drag pe care l-am iubit.

Și te mai rog trimite-mi zorii s-alunge noaptea-ntunecată
Mai bine chipul tău să-l deslușesc printre fuioarele de ceață,
Și-apoi să il adun la pieptul meu iubindu-te din nou infiorată
De frigul nopții sau chiar pentru iubirea ta frumoasă, de-o viață.

Tu ai plecat de mult vâslind îndurerat prin lacrimile mele
Și n-ai știut atunci singurătatea mea s-o ei cu tine,
Mai plâng și-acum deși e mult de când tu ești ascuns în stele
Și nu mai știu de vei veni cândva să-ntâmpini nopțile din mine.

Mai spune-mi tu de poți sâ chemi încet nemărginirea
Iară catargele să poarte pescărușii de drumuri obosiți,
De-acolo din înalturi spre mine să iți îndrepți privirea
Să pot uita de lacrimi și de tristețea ochilor atâta de iubiți.

poezie de (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Suflet pur

Iubite spune-mi tu cum e sa cadă peste noi din cer lumina
Și al fluturilor zbor aroma florilor să o împrăștie-n zenit,
Atunci când peste iele și dansul lor așterni ușor hermina
Ce trupul tău acoperă si chipul drag pe care l-am iubit.

Și te mai rog trimite-mi zorii s-alunge noaptea-ntunecată
Mai bine chipul tău să-l deslușesc printre fuioarele de ceață,
Și-apoi să il adun la pieptul meu iubindu-te din nou infiorată
De frigul nopții sau chiar pentru iubirea ta frumoasă, de-o viață.

Tu ai plecat de mult vâslind îndurerat prin lacrimile mele
Și n-ai știut atunci singurătatea mea s-o ei cu tine,
Mai plâng și-acum deși e mult de când tu ești ascuns în stele
Și nu mai știu de vei veni cândva să-ntâmpini nopțile din mine.

Mai spune-mi tu de poți sâ chemi încet nemărginirea
Iară catargele să poarte pescărușii de drumuri obosiți,
De-acolo din înalturi spre mine să iți îndrepți privirea
Să pot uita de lacrimi și de tristețea ochilor atâta de iubiți.

poezie de (mai 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu numai vino... iubito!

De câte ori te caut creând eternitatea prin valuri și furtuni
Căci ale mele ceasuri toate știi bine, doar tu poți sa le-aduni.
M-ascund în lacrima ce curge plângandu-te mereu pe tine,
Inca te-aștept caci dorul crunt e cuibărit de-acum adânc în mine.

Plângeau copacii toți la margine de viață visând să te întorci
Iar tu te-ascunzi de lacrimile lor și ale mele, în sânul unei nopți.
Mă-ntreb dece cărările-s pustii și luna nu le mai luminează,
Și cât -aștept, minunea de a-mi fi cât mai durează?

Aș vrea să-mi fac cărări din toate visele și lacrimile mele,
Tu să-mi dezmierzi și să-mi alini viața mea cu ele.
Și să nu uiți că între gene ascuns de suferinți mă vei gasi,
Imbrățișându-te pe tine acum, și în toți vecii cât eu te voi iubi!

Cât o sa plâng iar după tine va ști doar soarta mea pribeagă,
Tu ai plecat și-ti spui acumde mine nimic nu te mai leagă,
Ai intrebat cărările pe care te-așteptam, și astăzi sunt atâta de pustii
Dacă mai sufăr, sau mi-e dor, sau dacă eu înca te mai aștept vii?

O să mai stau un veac sau poate două cu mâinile spre cer întinse,
Ca îl rog să te mai caute și să mi te-aducă în visele promise.
O scară lungă de la cer către pământ din lacrimile mele vei găsi,
Tu numai vino iubito, si peste aceste triste valuri spre mine vei păși.

Tu numai vino... iubito!

poezie de (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Spune

Spune- mi unde vei fi
Când timpul meu
Va fi în trecere
Peste zâmbetul tău
Din încăperile timpului
Spune-mi unde vei fi
Când cuvintele mele
Fără voce vor locui
Într-o trecere
Peste fereastra deschisă
A chipului tău
Spune-mi unde vei fi
Si unde-ți vei pune gândurile
Până mă vei putea
Simți din nou
Chiar și atunci
Când voi putea
ascult cuvintele tale
Peste gura mea
Spune-mi unde sa te găsesc
De fiecare dată
Când nu mă gândesc
La singurătate
Deschid o fereastră de aer
Să te aud de-afară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Iubesc pașii tăi scăldându-se prin gândurile mele albe...
Iubesc zâmbetul tău ce-mi trezește zorii...
Iubesc norii când își varsă lacrima peste mine, purtându-te,
stingând arșița clipelor mele...
Iubesc iubirea ta care curge lin prin mine...
fiindcă iubirea asta îmi dă șansa la o ultima răsuflare, înainte de asfințit...
Iubesc ochii tăi copilaroși care aleargă jucăuș către mine,
chemându-mă și alungându-mă
Iubesc mireasma florilor ce-mi dăruiește parcă gustul tău...
Iubesc să te simt prin vene...
Curgându-mi...
Pot fac din iubirea asta, Cer senin, chiar și printre nori întunecoși...
Iubesc umbra ta, abur mângâietor și cald... prin viața-mi rece...
Urma șoaptelor tale din sufletul meu...
Picurii de rouă ce-mi răcoresc simțirea...
Iubesc!
Simt că-mi așezi în cale, odată cu fiecare răsărit, viață...
Spune-mi, dragul meu... tu simți gândul meu sub pașii tăi?
Calcă încet, te rog, să nu-l strivești...!
Iubesc, iar tu te prinzi de iubirea mea și...
Îți dai voie zbori...
Zbor fiindu-mi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Născut din lacrimile tale

Și chiar de nu aș fi deloc,
Aș apărea din suferință,
intru-n al iubirii joc,
Născându-mă dintr-o dorință

Deși nu știi, mă chemi mereu,
Ți-e dorul strigăt către mine,
Eu te aud în visul meu
Și imediat alerg spre tine

Oftatul tău străbate mări
Prin galaxii și universuri,
Deschide-o cale peste zări,
În care îți apar prin versuri

Și chiar de nu m-ai aștepta,
Am să te mângâi pe cu seară,
Când tandru îți voi recita,
Poeme pentru prima oară

De poate n-aș fi existat,
Te-aș fi iubit cu-nverșunare,
Pe lacrimi te-aș fi sărutat,
Atunci când sufletul te doare

Cumva mă inventezi din nou,
Din neant devin iubire iară,
Când glasul tău ca un ecou,
Mă caută și mă-nfioară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Iubire

În noapte arunc cu strigăte
te caut
și dacă m-am găsit pe-o cărare părăsită
nu te-nvinuesc, chiar dacă-mi este atât de dor
și dacă nu te mai știu, sunt acolo, al tău
spune-mi să vin -alung depărtarea, care
ne desparte
spune-mi să-nviu și mut munții
de pe mormântul tău

spune-mi de încă mai ești, ca să te găsesc
mă unesc cu sărutul tău
spune-mi să-ți mângâi sânul și să-ți sărut viața
și atunci să mă lași iau cerul, să-l mut în ochii tăi
lasă-mă văd păsările libere
în sufletul tău
lasă-mă la marginea lumii, ca să nu te rătăcesc
căci am în mine nopțile stelelor care cântă
Doamne, cât te doresc
să-mi moi buzele, încă-odată, în dulceața vieții lor
așteaptă-mă, că vin, ca să te mai privesc odată
ca -ți privesc albul trupului
și-apoi
pentru ultima oară, de numai vrei
lumina ochilor tăi!

poezie de (februarie 2014)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Tu ești

Iubire...
Nebună de iubire,
Tu ești.
Eu am crezut că te-ai topit pe drumuri reci,
Ai pleoapele îmbătrânite de mari iubiri
Și-acum te văd, amanta suptă din răstigniri,
Tu ești.
Ai obosit de-atâtea drumuri, te-ai săturat de colindat
Și-acum pe chipul tău, prin riduri apar doar clipe de păcat.
Tu ești,
Haide, spune-mi, tu ești,
Te recunosc prin ochii care mă topești,
Te recunosc din crăpături din buze mușcate în povești,
Hai, spune, tu ești
Tu ești aceea care, prin zâmbete mă amețești,
Tu ești,
O, da, tu ești,
Tu ești aceea care mă ocolești,
Tu ești aceea care m-ai contopit în dor,
Tu ești aceea care între brațe mă înălțai în zbor,
Tu ești,
Te recunosc, tu ești,
Păcatul tău îți face fața ca să nu zâmbești,
Păcatul tău apasă, și trupul ți-l privești
Îmbătrânit și supt de vlaga, ce încă-ți mai dorești...
O, da, te recunosc. Tu ești...
Iubirea mea din marea de povești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zâmbetul tău de copilă

Zâmbetul buzelor tale
M-au fericit de multe ori.
Acum nu-mi mai ieși în cale.
Degeaba te aștept în zori.

Zâmbetul tău de copilă
Prea de vreme-a dispărut.
De mine n-ai avut milă,
Nu mi-ai dat niciun sărut.

Astăzi, rătăcind prin lume,
Multe fete îmi zâmbesc.
Dar mai mult decât pe tine,
Pe niciuna n-o iubesc.

Vraja zâmbetului tău
Ce m-a fericit cândva,
Acuma e chinul meu.
Fără tine, nu pot sta.

Te rog, vino lângă mine!
De-acolo, de unde ești.
Din nou să ne fie bine,
Din nou, fată, să-mi zâmbești.

poezie de (iunie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mariana Eftimie Kabbout

Voi fi fericirea ta

Te-am îmbrăcat cu flori și te-am ascuns în viața mea
Pustie
Am luat un vis și l-am păstrat în noaptea noastră
Târzie
M-a mângâiat un răsărit pe buzele-mi prea triste
Cu rouă
Și mi-am dorit atunci, de sus, cu-al tău sărut divin
plouă...

Doar gheața se-odihnea în pieptul tău născând
Furtună
În frigul tău dorm lacrimi ce au cuprins iubirea mea
Nebună
Cu flori te-am îmbrăcat crezând că frigul va pleca
Din șoapte
Căldura mea te-a înghețat mai rău și te-am pierdut din nou
În noapte...

Secunde trec și doar atunci m-apucă dorul iar
De tine
Prefer tac. Nici nu-mi mai pasă ce va fi acum
Cu mine
Trecut-au ani prea mulți peste ce am crezut c-a fost
Iubire
Am mă nasc din nou și-am să te-mbrac în munți
De fericire...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Achim Harabagiu

Iubește-mă!

Iubește-mă de câte ori îți sunt în preajmă,
Așează-mi flori înmiresmate-n plete,
Ferește-mă de un cuvânt ce-aduce vrajbă,
Așterne peste noi apoi năframă,
Ca luna de al nostru farmec, cumva să nu se-mbete!

Iubește-mă magnific și chiar nepământesc,
Cum pe altcineva, n-ai mai iubit vreodată,
Cât timp pe chipul tău, ai vrea să cadă
Privirea mea, cu un surâs etern lumesc!

Iubește-mă cât timp îți sunt în cale,
Șoptește-mi un cuvânt din gândul tău!
Iubește-mă și-n visurile tale,
Tu chiar de nu vei știi, te voi iubi mereu!

Iubirea nu-i de-ajuns, ar spune cineva,
Și totuși, iubește-mă enorm,
Precum protagonistul din filmul "Undeva- Cândva",
Ca îți simt iubirea, chiar și atunci când dorm!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât de străini suntem!

Se-aude pe-un tărâm în depărtare
Cum luna își recheamă razele-napoi,
Iar pleoapa mea se-nchide, retezând din zare
Un colț în care îngeri se roagă pentru noi.

Și nu este-o poveste ce mâine se va scrie
Pe-o coală de-ntuneric cu raze care plâng,
Ești numai tu, iubire prin alba mea câmpie,
Rugându-mă din vise sub pleoape să te strâng.

Și nu este trecutul ce încă m mai doare
Sau lacrima de care înc mă mai tem,
Eti tu, ce încă hălăduiești prin mine ca o boare
Și îmi arăți din cum am fost, cât de strini suntem.

Încă aud cum pescărușii plâng în mine
Și se mai zbat murind printre catarge,
Cât de străini suntem imi spune și ziua care vine
Îmi spui și tu plecând cu valul ce în larg se sparge.

Cât de străini suntem în noaptea care vine
Și nu vedem covorul de lacrimi așternut,
Rupt din durerea mare ce azi o am in mine
Și pierderea de care atâta m-am temut.

poezie de (ianuarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

Femeia din mine

Femeia din mine trece desculță
peste podul palmelor tale,
în fiecare dimineață te caută,
dezgolită de teama că nu vei mai fi,
îți aduce cafeaua la ora fixă
și tu îi spui că s-a întâlnit mai întâi cu Dumnezeu,
de aceea e atât de frumoasă...

Femeia din mine râde între macii sălbatici,
știe că ziua e copilul ei drag,
pe care refuză să-l înțarce...

Așteaptă coboare noaptea,
doar adoarmă pe pieptul tau,
pentru a-i strecura câteva stele printre degete,
nimeni nu mai poate trece prin ea,
știe că orice sfârșit este o ușă,
după care, pentru tine, femeia din mine
înflorește la fiecare secundă, căutându-te...

Spune-mi că orice femeie din mine
sunt eu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Odată, tot tu vei fi!

odată
...
odată sigur, știu
că, vom ajunge și noi să fim
între răsărituri și apusuri
sau în nopți, târzii
și-acum eu strig, te rog să vii
de-aceea îngenunchez
și plâng, prin melodii

odată vom ajunge, noi
ne iubim, și știu că vom unii
două inimii pustii
și-un puls de viață
prin trupuri ce-și doresc
seri pline de taine
apoi iubire, prin arzătoare
și fierbinte privire

și vreau știi
chiar, dacă, vreodată
vor fi cândva tăceri
sau clipe-n zbucium și-n suspin
de lacrimi
tot amândoi doresc fim
în mine și-n tine
prin neuitate amintiri

și te rog mult, ascultă, chiar dacă
odată, poate, peste ani
pe străzi din mine, pustii
de tu, nu vei mai fi
știi, că prin iubire
rouâ pe frunze căzute
că tot, noi doi vom fi

odată, poate, de sufletul tău
va trece fără ca eu să știu
și atunci, tot tu vei fi
în clipe de aduceri aminte
sau săpată-n mine, adânc
în pleope, și-n gânduri, și-n priviri
chiar de-ar fi, să te aștept în gări
de timp, pustii

poezie de (mai 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spune-mi...

Spune-mi, câte stele vor mai pieri,
câte vise s-or nărui,
printre stropi de ploaie deasă
ce-mi bat astăzi la fereastră?
Ce cuvinte mai pot spune,
acum când soarele apune
peste cărări, peste poteci,
peste iubiri ce pier pe veci?
Spune-mi, câte dureri sunt pe lume,
câte tăceri pline de nume,
ce nu mai vor fie spuse
când inimile-s de dor răpuse?
Ce stele mai străluce acum,
când ceru-i plin de praf și fum,
când ploaia cade neîncetat
la poarta sufletului însetat?
Spune-mi, de unde atâta melancolie,
în sufletele noastre de hârtie,
când norii acoperă gândul
măturând de dor și foc pământul?

Spune-mi, de lupt sau sper,
la un alt cer
fără nori, fără furtuni,
fără zilele de luni,
vei mai opri din stropi de ploaie
să-mi stingă ultima bătaie?

poezie de (30 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica BurteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot

Pentru tine nu–i mult,
Pentru mine e TOT
pot să fiu struna aceea
Încordată dar blândă,
Dintr-o harfă ce mângâie norii,
Ce stau gata toarne
Ploaia târzie peste pământu-nsetat.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
pot s-ating obrazul curat
Al cerului tău,
Că atingerea mea
Îti va aprinde toate stelele,
Una câte una,
În noaptea ta grea...
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
pot să-ți mai văd o dată chipul,
-ți mai mângâi o dată pleoapele obosite
Cu degete aspre de tot lutul din mine,
pot să-ți mai șoptesc,
Cu glasul meu omenesc: Te iubesc!
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT,
Până când sunetul Șofarului
Va zgudui Înaltul,
Și-atunci, ceea ce-a fost
Prea puțin,
Sau prea mult,
Va fi TOT.

poezie de din Pași printre pietrele Sionului (iulie 2011, București)
Adăugat de Valentin MesianicSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Eftimie Kabbout

Voi fi fericirea ta

Te-am îmbrăcat cu flori și te-am ascuns în viața mea
Pustie
Am luat un vis și l-am păstrat în noaptea noastrã
Târzie
M-a mângâiat un răsărit pe buzele-mi prea triste
Cu rouă
Și mi-am dorit atunci, de sus, cu-al tău sã rut divin
plouă...

Doar gheața se-odihnea în pieptul tău născând
Furtunã
În frigul tău dorm lacrimi ce au cuprins iubirea mea
Nebună
Cu flori te-am îmbrăcat crezând cã frigul va pleca
Din șoapte
Căldura mea te-a înghețat mai rău și te-am pierdut din nou
În noapte...

Secunde trec și doar atunci m-apucă dorul iar
De tine
Prefer tac. Nici nu-mi mai pasă ce va fi acum
Cu mine
Trecut-au ani prea mulți peste ce am crezut c-a fost
Iubire
Am mă nasc din nou și-am să te-mbrac în munți
De fericire...

poezie de din Sărutul unui înger
Adăugat de Mariana Eftimie KabboutSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Any Drăgoianu

Vreau să știi

că seara când mâna mea caldă
se așază pe cearșaf
îmi adun toate gândurile care încep cu
tinerețea ta
și încerc înțeleg
prin mintea căror femei
îți adormi începuturile

vreau știi
nu plâng mai mult decât atunci când
aveam ce să plâng
dar e la fel de trist
poezia mea ar prinde aripi numai în pieptul tău
însă
vezi tu
drumul acesta se tot întrerupe
când te ridici și privești verdele
unui cântec fără sfârșit

vreau știi
pot să iubesc mai mult decât am iubit
până azi
iar în carnea ta
cuvintele se zbat
ca peștii la mal

vreau știi
știu cum prind viață
în pieptul tău
că așa sunt poeții
în nebunia lor
își amestecă zilele cu nopțile
gustând infinitul secundelor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mihai Eminescu

Din când în când...

Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când,
Și nici ai vrut alinezi al meu amar din când în când.
Erai frumoasă cum nu e nimic în cer și pe pământ;
Azi nu mai ești precum ai fost, frumoasă doar din când în când
Și ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocat
Sunt osteniți și se aprind cu mult mai rar din când în când.
O, spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-atâta l-am iubit,
Dac-ai aflat în calea ta vrun solitar din când în când,
Care de-adâncul meu amor atâta de nemărginit
Măcar ca-n vis -ți fi adus aminte iar din când în când.
Nu! Ai trecut din mâni în mâni prin toți acei oameni de rând,
Tu, trupul tău cel dulce plin le-ai dat în dar din când în când,
Cu al tău suflet așa cald ș-adormitor nu i-ai atins,
O, și nici unul n-a-nțeles atâta har din când în când.
Cu câtă inspirare eu, cu cât înalt ceresc avânt
Apropiam de gura mea acest păhar din când în când!
O, iubeam umbra ta și tot ce e în tine, tot ce ești
Și astăzi dacă mă gândesc, nebunesc iar din când în când.
Dar vai! pierdută astăzi ești, orice dorință a pierit;
Tot încă visu-l urmăresc și, în zădar din când în când,
Tot te mai văz naintea mea plutind ca-n vis, pierdută da,
Cu buze supte, c-un obraz ca și de var, din când în când.
Pasărea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei,
Dar oameni ce se mistuiesc nu mai răsar din când în când.
Că a mea viaț-ai chinuit, iertai demult, ci-mi pare rău.
L-al tău trecut eu mă gândesc cu-atât amar din când în când.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Îngerul din vis

Eu te aștept s-apari și-n astă seară,
Din nou, la geamul casei mele
Să te arăți ca și-altădată,
Frumoasa, gândurilor mele.

Nu pot s-adorm fără văd,
Sub clar de lună chipul tău
Încununat cu mii de stele,
Ești îngerul zilelor mele.

Ce trist stăteam pe prispa casei,
Când prima oară te-am văzut
Și-ai apărut tu înger bun,
Sufletul să mi-l mângâi.

Când ai șopti, am tresărit,
Credeam că luna mi-a vorbit,
-ntorc privirea către stele
Să-mi văd surioarele mele.

Cu ele timpu-mi petreceam,
În fiecare seară.
Cu drag și dulce le vorbeam,
Ce triste sunt zilele mele.

Nu știam atunci ce imi lipsește
În sufletul meu trist,
Era privirea ce-mi sclipește
În fiecare vis.

Acum sunt fericit stiu,
tu ești pentru mine,
Un înger drag cu chip bălai
Ce-n suflet va ramâne.

Aștept cu nerăbdare seara,
Lumina se-aprindă.
Pe cer din stele sclipitoare,
Și să te-astept în tindă.

Mereu tresar când reapari,
Tot timpul mai frumoasă
Și mă intreb cât va dura
fi a mea mireasă.

Aș vrea ca tu să nu mai pleci,
În zori de dimineață
Șă poți să stai mereu aici,
Iubirea mea frumoasă.

Dar știu că asta nu se poate,
Nici când să se-mplinească
Sunt om de rând, sunt muritor,
Iar tu ești o crăiasă.

Aș vrea să te răpesc acum,
Dar luna nu mă lasă
E sora ta cu suflet bun
Ce te-a adus în casă

De ce nici astăzi nu apari?
Oare ce-o fi cu tine?
De zile-ntregi eu nu am somn,
Ci mă gândesc la tine

Ce sa-ntâmplat? Ce ti-am făcut?
De nu mai vi la mine?
Nici azi, nici ieri n-ai apărut,
Și sufletu-mi suspină

Mi-e dor de serile cu noi,
Ce dulce ne priveam
Și sora lună dănțuia
Ce fericiti eram

Acum nici stele nu sclipesc,
Nici luna nu apare
Și ceru-i trist bietul de el
Că ingerul n-apare.

În bezna noptii te aștept,
Eu nu imi pierd speranța
Că într-o zi să te-ntâlnesc
Din nou în fața porții.

poezie de
Adăugat de Loredana VisovanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-am căutat

Te-am căutat atât de mult și am sperat că n-ai să pleci,
Mi-ai lăsat sufletul mut și pe obraz doar lacrimi reci.
Nu mă întreba dacă mai plâng, nu am să-ți spun tot ce mă doare,
Chiar dacă răni în suflet strâng, tot ce-ți ofer azi e UITARE.

Din ziua în care ai plecat, nicicând n-am mai zâmbit,
Și aș vrea stii că în urma ta, pe nimeni n-am iubit,
Mi-e cerul fără stele, mi-e cerul fără soare,
Și inima din piept, iubito, iar mă doare.

Rămas în urma ta, tot strâng la piept iluzii,
În noaptea fără stele, amintiri, îmi sunt perfuzii,
În toate, doar pe tine mereu te regăsesc,
Stau singur și adorm, în lacrimi mă trezesc.

Te-am așteptat în gară pe un peron pustiu,
Știam că vii la mine, cu tine urma fiu,
Ți-am pregătit în grabă, un imens buchet de flori,
Când ai sosit, iubito, ne-am sărutat de mii de ori.

N-aș fi crezut că soarta e atât de nemiloasă,
Erai în fața mea, fericită și frumoasă,
Tu îmi zâmbeai continuu, iar timpul tot trecea,
Eram iubitul tău, iar tu prințesa mea.

Te voi iubi o viață, mereu ai fost confuză,
Mai pot simți și acum aroma ta pe buză,
Parfumul tău de firmă și chipul tău angelic,
În camera noastră, dragă, noi ne iubeam feeric.

Mi-e dor de glasul tău și dorul ma doboară,
Dar poate într-o zi te aștept din nou la gară,
Ne așteaptă banca noastră din parcul părăsit,
Eu știu și știi și tu, noi doi chiar ne-am iubit.

poezie de
Adăugat de Daniel ScripcaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook