Lucrurile frumoase, operele de artă, obiectele sfinte suportă, ca şi noi, efectele implacabile ale trecerii timpului. Încă din clipa în care făuritorul lor, conştient sau nu de armonia lor cu infinitul, pune punct procesului de creaţie şi le expediază în lume, începe şi pentru ele o viaţă care, peste veacuri, le apropie de bătrâneţe şi de moarte.

Matilde Asensi în Ultimul Cato (2001), traducere de Alina Ţiţei
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

acasă, oamenii tăcuţi
au simplitatea înscrisă în gesturi mărunte,
palmele lor bătătorite vorbesc despre grijile peste care s-au culcat stelele aburinde,
mersul lor aşezat pregăteşte creanga de brad
pentru lumea de apoi,
colindele frâng cerul din care se prelinge dorul de cei care s-au dus,
încă un an îşi pune pecetea peste frunţile lor
încreţite de curgerea timpului, înfiorător de năvalnic,
casele par mai mici, cu ochii mijiţi către soarele palid,
iar fulgii firavi cern linişte pentru încă puţin...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care este folosinţa pasiunilor şi cum pot fi ele numărate. Observ, în afară de aceasta, că obiectele care mişcă simţurile, nu provoacă în noi pasiuni diferite pentru toate diferitele lucruri ce sunt în ele, ci numai prin felurile deosebite în care ne pot face rău, sau ne pot folosi, sau în general pot să ne intereseze şi că folosinţa tuturor pasiunilor constă în aceea că fac sufletul să voiască lucrurile pe care natura le dictează a ne fi folositoare şi să persiste în această voinţă;şi că, aceeaşi tulburare a spiritelor, care de obicei pricinuieşte pasiunile, dispune corpul pentru mişcările care servesc la executarea acelor lucruri. De aceea, spre a le număra, trebuie numai să examinăm în ordine, în câte feluri deosebite - şi care să ne intereseze - pot să fie mişcate simţurile noastre de obiectele lor.

Descartes în Pasiunile
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa începe cu adevărat doar în clipa în care realizezi că eşti şi călăul şi victimă în acelaşi timp. Clipa aceea în care devii ca toţi cei pe care i-ai urât din toată inima ta şi ajungi să umbli în papucii lor, să trăieşti experienţa lor şi să vezi lucrurile din perspectiva lor. Ca de exemplu când nu îţi respecţi părinţii şi ajungi la rândul tău un părinte ce nu are respectul copiilor lui. Sau când îţi acuzi partenerii de cuplu de trădare şi minciună şi ajungi la rândul tău să fii mincinos şi trădător. Sau când judeci cerşetorul de pe stradă că e leneş şi nu merge la muncă şi îţi dai seama că tu eşti sclavul zonei de confort de 10 ani.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama generată de credinţa potrivit căreia zeii şi demonii îi pedepsesc pe oameni este încă eficientă în ceea ce priveşte controlul populaţiilor ignorante şi superstiţioase atât din ţările nedezvoltate, cât şi din cele dezvoltate. Mulţi oameni chiar cred că demonii sunt responsabili pentru comportamentele antisociale şi că pot fi alungaţi prin ritualuri şi incantaţii. În consecinţă, aceştia nu sunt în stare să evalueze efectele pe care mediul înconjurător şi experienţele le au asupra comportamentului lor. Mulţi oameni încă mai cred că erupţiile vulcanice, tunetele şi fulgerele şi alte dezastre naturale sunt manifestări ale furiei zeilor şi demonilor şi că obiectele neînsufleţite au propria lor voinţă şi acţionează de bunăvoie.

Jacque Fresco în Cea mai bună lume pe care banii nu o pot cumpăra
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea lor

Există dincolo de orice vizor,
O lume frumoasă, doar a lor
Unde se poate dormi în zbor,
O lume a păsărilor.

E dat de îngeri darul lor,
Un dar ce-l au până când mor
Mereu cu gândul printre nori,
Cântându-i soarelui în zori.

Si vine câte-un anotimp,
Uneori, mult prea din timp
De le alungă-n alte ţări,
Peste oceane, peste mări.

Îşi lasă-n urmă munca lor,
Luând cu ele lumea lor
Şi pleacă, cu gândul la noi,
Plângând uitându-se înapoi.

Se duc cu soarele de vară,
În alt tărâm, cu primăvară
Păstrând cu ele amintiri,
Inegalabile trăiri.

Vom fi şi noi în gândul lor,
Rămaşi ascunşi, în lumea lor
Purtaţi prin crânguri neştiute,
În sufletele lor mărunte.

Şi vor veni din nou la noi,
Să-şi vadă al lor tăcut zăvoi
În stol neîncetat zburând,
Murind pe drum, cu noi in gând.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din Oceanul Conştiinţei Fără De Formă, la fel ca oricare creaţie, răsar gândurile care pornesc în călătoria lor de experimentare şi de cunoaştere de Sine. Aceste gânduri sunt ca nişte bule care se dezlipesc de Ocean, luându-şi zborul prin teritoriul relativ al lumii manifestate. Din moment ce gândul s-a despărţit de Ocean, acesta priveşte în jurul său şi vede alte forme separate, care sunt şi ele în propria călătorie de cunoaştere de Sine. Şi, pentru a-şi determina forma şi pentru a se diferenţia de celelalte forme, gândul îşi creează un sine fals, cu care începe să se identifice. Exact ca oamenii. Şi începe să călătorească, însă este mereu conştient de faptul că această călătorie este una de evoluţie şi de avansare - tocmai de aceea, gândul are un singur mare scop: să devină experienţă.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Relaţia cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu voi muri întreg, dacă mă simt solidar cu cei care au lăsat să picure în cărţi sânge din sângele lor, lumină din lumina lor, trecându-ne nouă un zâmbet de nădejde şi încredinţarea că răspundem peste veacuri şi milenii unei chemări a unui frate şi lăsăm noi înşine un vis de nădejde altor fraţi care vor veni după noi într-un veac viitor.

citat celebru din Mihail Sadoveanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cărţi care se întâmplă în memoria popoarelor ca nişte semne de hotar. În jurul lor se grupează şi se cristalizează desfăşurarea evenimentelor literare, ele marchează liniile de evoluţie ale culturii. Nu poate exista mai mare privilegiu, decât să-ţi păstrezi formarea generaţiilor care se ridică, fiindcă numai ele întineresc operele pe care le admiră.

citat celebru din Liviu Rebreanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voci

Îndrăgite, idealizate voci
ale celor care au murit sau ale celor
care pentru noi sunt ca şi morţi...

Uneori ele ne vorbesc în vis;
uneori, adâncită-n gânduri, mintea noastră le aude.

Şi, cu sunetul lor, pentru o clipă, se întorc
ecouri din prima poezie a vieţii noastre –
ca o muzică îndepărtându-se, stingându-se în noapte.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se uită Dumnezeu la noi...

Ne mor copii, ce trist... a câta oară
Tot punem lacrimi peste vieţi pierdute?
De sub durerea lor, parcă tăcute,
Cuvintele... nu ştiu nici să mai doară.

Ii plângem azi, iertăm... ş-apoi tăcerea
S-aşterne peste noi ca un blestem;
O letargie, din care nu putem
Să mai ieşim, să ne-alungăm durerea.

Şi lângă noi... o moarte blestemată,
Răsare, precum pirul, peste tot.
Nemernici, o hrănesc atât cât pot,
Cu lăcomia lor.. nemăsurată.

Se uită Dumnezeu... şi nu-nţelege,
Ce s-a-ntâmplat? Sub care legământ,
Robiţi durerii, îi ducem în mormânt
Intr-o tăcere mută? Care lege...

Dă dreptul să luăm vieţi nevinovate?
Să ne hrănim cu ele, neputinţa...
Sfidăndu-ne şi teama şi conştiinţa,
Că vom plăti, odată, pentru toate.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anumite persoane sunt adevăraţi artişti în camuflaj: ele îşi stăpânesc perfect gesturile, privirea, vocea, limbajul. Ceea ce nu ştiu este că ele nu au nici o putere asupra manifestărilor subtile ale vieţii lor interioare. Gândurile lor, sentimentele lor, creează forme, culori pe care ele nu au nici o putere să le schimbe sau să le ascundă.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă oamenii ar începe imediat să trăiască marile adevăruri ale vieţii lor a căror revelaţie o au la un moment dat! Suferinţa care ar urma nu i-ar degrada niciodată şi ar putea încă păstra în inimile lor, neatinse, zilele luminoase pe care le-au trăit până atunci.

Marin Preda în Intrusul
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea oamenilor îşi trăiesc viaţa ca şi cum ar fi legaţi cu faţa la un perete. Un foc arde în spatele lor, iar cei care-i ţin captivi(propria lor ignoranţă)mişcă nişte obiecte în faţa focului, care aruncă umbre neclare pe perete. Asta e tot ce pot ei să vadă. Aşa că speculează în legătură cu aceste umbre, care nu sunt decât aparenţe ale obiectelor reale, dar pe care ei le confundă cu realitatea. Trebuie să se elibereze, să se întoarcă şi să vadă focul şi obiectele care cauzează umbrele. Dar încă nu au descoperit realitatea, căci lumina este artificială şi obiectele nu s-au născut în peşteră. Prin urmare, locuitorii peşterii trebuie să iasă afară, să exploreze lumea luminată de soare şi să descopere adevăratele origini ale obiectelor.

Platon în Alegoria Peşterii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine arta - zic artă şi mă gândesc mereu numai la literatură - înseamnă creaţie de oameni şi de viaţă. Astfel arta, întocmai ca şi creaţia divină, devine cea mai minunată taină. Creând oameni vii, cu viaţă proprie, cu lume proprie, scriitorul se apropie de misterul eternităţii.

citat celebru din Liviu Rebreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să aducem un respectuos omagiu memoriei tuturor acelora care au binemeritat de la patrie sau de la umanitate. Sfinte să ne fie scrierile lor, imaginea chipurilor lor şi mormintele lor.

citat din Silvio Pellico
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea începe de la sfârşit

povestea, de data asta, începe de la sfârşit:
la venirea noastră, aici, după primele adulmecări,
fiinţele se adunară pe aceeaşi punte – ochi, inimă şi marginea lor
(aceeaşi faleză, aceleaşi chei);
urcând treptele, paşii îşi puteau atinge chiar umbrele
şi cuvintele mele nu păreau mai nimic, din singurul lor semn;
sus, apoi, ajungând, am privit prin sticla ocheanului,
aşa cum se priveşte, cred, orice poveste,
răsturnând - la început distanţa, apoi apropierea - şi-acestea, dintre noi;
negre sau gri ca dintr-o scoică
se pictau aceleaşi vânturi, aceleaşi valuri,
acelaşi vas pe care poposisem şi-atunci întâmplător,
fără ca tu să înrobeşti! ca şi cum se-aliniară aceleaşi planete –
"phileo", "eros", "agape"! în ciuda firii lor - şi pe pământ;
neştiute, astfel, dar rostite de tine, ţi-au fost cuvintele,
amintindu-ne mie, singura lor povestitoare;
şi-astfel, într-adevăr, povestea începe de la sfârşit
şi mai mult e doar liniştea! ce-ai aşezat-o peste toate
şi pe care încet o aduni în geometrie perfectă,
dimensiuni redefinite unui punct ce suntem "noi"!

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există scrieri ale sfintelor femei. Asta nu se întâmplă pentru că ele ar fi sfinte mai mici decât bărbaţii, şi sunt chiar mai multe, însă femeile sfinte au o viaţă ascunsă, îşi pot păstra viaţa lor tainică. Maica Domnului a primit un mare har de la Dumnezeu. Nu avem nicio descoperire care să provină de la Maica Domnului, dar ştim că are un mare har, şi Biserica îl simte, ea şi toţi cei ce i se roagă.

citat clasic din Părintele Sofronie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decor între viaţă si moarte

Ascult, meditez şi încerc să-nţeleg
tăcerea din gândul ce stă să pornească,
dar încă rămas priponit în talveg
pe-o albie sură din bolta cerească.
Mai caut răspunsuri în anii pierduţi
prin vagi amintiri ce nu vor să mă lase,
în care mai plâng copii nenăscuţi
din mame uitate sub gloanţele trase.

Şi voci neştiute aud din trecut,
ajung la ureche în zeci de jargoane,
în inimă creşte un zvon nevăzut
din aripa gândului rupt din pripoane.
Iar gândul aleargă prin timp înapoi,
mi-aduce în cuget o lume trădată,
cu umbre rămase din vastul război
în care soldaţii mai mor încă-odată.

Se scurge prin mine tărâmul străin,
cu chipuri trezite din moarte la viaţă,
purtând peste zâmbete stropi de venin
şi măşti de revoltă cusute pe faţă.
Azi încă mai mor pentru patria lor
eroi din legende, trimişi prea departe,
ajunşi amintiri în străinul decor
rămas adormit între viaţă şi moarte.

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ediţia din 28.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrurile Mici care ţi se-ntâmplă

Lucrurile Mici care ţi se-ntâmplă
Se ascund în mintea ta, ca nişte stele
După nori; uneori revin şi te salută
(Sau chiar tu dai peste ele).

Prin multe uşi joase şi înguste,
Al căror ghem numai tu poţi să-l deşiri,
Dau năvală-n gândurile tale –
Noi le-am dat un nume, Amintiri.

Dar unele, mai gură cască,
Se pierd pe drum ca anii cheltuiţi,
Iar cheile cu timpul ruginesc,
Mai simplu spus – tu uiţi.

Altele rămân cu tine-ntotdeauna,
Felinare credincioase la fereşti,
Cheile lor strălucesc, mereu noi,
Iar astea-s lucrurile pe care le iubeşti.

poezie de Marjorie Wilson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Observatorul

Timpul îşi varsă nepăsarea în secunde odioase
Peste munţi, peste văi, peste veacuri...
S-a pogorât pecetea nedreptăţii.
Iar eu, eu sunt observatorul.
Şi văd scheleţii soldaţilor răpuşi în tranşee
Cum aleargă înainte la ordinul căpitanului lor,
Neştiind că ei sunt morţi de glonţul timpului.
Armele lor mâncate de rugină
Sunt artefacte pironite în adâncul vremilor
Şi-n loc de foc, ele tuşesc scântei de noapte.
Şi se aud şoapte...
E glasul celor ce-au murit luptând întru dreptate,
Cu faţa către timp, cu gurile-nsetate...
Zbiară speranţa în toţi cei morţi:
Noi vrem dreptate!

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!