Romanța celei care a plecat
pe acest colț de primăvară
se lasă umbra ta, târzie,
și vine-n fiecare seară,
să mă alinte, să mă-mbie.
în voluptoasa desmierdare,
alină leneș mâna-ți dulce,
ca o romanță-n depărtare
ce stă pe fruntea mea să culce.
mă uit cum primăvara vine
și cum se sfarâmă-n amurg
și picură din cer rubine,
plound cu stele peste burg.
va curge clară ca o apă
spre-mpărățiile divine,
doar amintirea ce ne-adapă,
ce-o avusei demult cu tine.
tu ai plecat spre alte lumi,
trece prin mine un fior
și amintirea nu mă lasă
și câteodată îmi e dor...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre primăvară, poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre lene, poezii despre dor, poezii despre apă sau poezii despre amintiri
Citate similare
Îmi trece amintirea pe sub ochi
îmi trece amintirea pe sub ochi
ca o amantă tristă, părăsită,
născută-i de din visul de deochi
și-o cern precum făina printr-o sită.
era o toamnă... toamnă dulce,
plopii ce foșneau ca în poveste,
cocori treceau în șiruri să se culce,
și toamna ne cam luase fără veste.
era o seara murgă și senină,
plopii foșneau o rapsodie dulce,
noi ne plimbam agale prin grădină
când luna galeșă trece să culce.
deodată ne-a luat ochii și cu mintea,
și ne-am trezit așa și ne-am iubit
parc-am îmbrătișat o stea, iubito,
cu dorul meu nestins de infinit...
de-atunci, păcatul, iadul, chinul,
călcâiele ni s-au aprins,
parc-am băut din rai tot vinul
și toate stelele s-au stins...
simțeam când ți- atingeam genunchii
și mă-nvățai să-mbrățișez
o dulce carne-n patru muchii,
făcându-te un sur la chez.
cădeam pe trupul tău de sfânt
ca o povară, dulce pită,
un fel de punere-n mormânt,
blestem de fată și ispită...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre religie
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre vin
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Bunica
O văd acum... sfioasă, blândă un dulce vis bunica mea
Cum scoate banii strânși cu trudă, toți, adunați într-o basma.
Îmi joacă ochii-n lacrimi, Doamne. Cu mare trudă-i adunase
Și la nepoți, ca moștenire, bunica-n urmă îi lăsase.
Azi picură cu frunze de miere și de ceară.
Se-apropie secunda plecării... Este seară!
Îți mângâi tâmpla ninsă, bunico. Ești departe.
Te-ai dus o mângâiere de aină și de șoapte.
De-acum îmi ești icoană, speranță și minune.
Tu ai plecat grăbită, dar m-ai strigat pe nume.
Poate-ai lăsat prin mine o sacră măștenire
Poveste de lumină, de tihnă și iubire.
Vezi?! Lacrima îmi curge. Mă tot gândesc la tine...
Tu treci, un înger încă, spre sferele divine.
O lacrimă îmi curge și mă-ncunună stele,
Icoană de lumină,-ngenunchi bunici mele...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre secunde, poezii despre prezent, poezii despre ninsoare sau poezii despre moștenire
Rondel în burg
Se lasă seara peste burg,
Răsună clopotele-n turle,
Măsoară zilele ce curg
În sacul vremii ce se umple.
Din foișoare, cu vechi surle
Oștenii la vestiri recurg;
Se lasă seara peste burg,
Răsună clopotele-n turle.
În zorii zilei și-n amurg
Sfințenie este și în gherle,
Căci a venit un demiurg,
Ca să prefacă piatra-n perle,
Se lasă seara peste burg.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre perle sau poezii despre dimineață
Ascultă-mi cântecul...
Ascultă-mi cântecul meu dulce
Ce trece lin ca un fior
Când paseri vin ca să se culce
În nopțile pline de dor.
Deși odată mi-ai fost dragă
Azi e o șoaptă care piere,
Ne-a blestemat o lume-ntreagă
Ca s-avem parte de durere.
Sub briza dulce a toamnei reci,
Târziu, când îți mângâiam părul,
Pierzându-ne pe dragi poteci
Eu nu știam tot adevărul.
Azi îmi șoptește-o voce blândă
E vocea ta, un rar tezaur,
Și chipul din vechea oglindă
La nunta noastră cea de aur.
Împotriviri, plecări nedrepte,
Și visul ce mi se năzare
Fac amintirea să-mi deștepte
Figura ta pierdută-n zare.
Aș vrea din nou să te dezmierd
Să-nvie timpul de-altă dată,
Dar eu din ce în ce te pierd
Cu toată dragostea de fată.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (7 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre tezaur, poezii despre păr, poezii despre nuntă sau poezii despre noapte
Umbra timpului
Cade umbra timpului în van
Cum se duce viața an de an.
Pe al boltei cer dumnezeiesc
Caut steaua mea și n-o găsesc.
Cornul lunii ascuțit și strâmb
Îmi zâmbește tandru de pe câmp.
Apa din ulcioare, adiind răcoare,
O beau fericit la apus de soare.
Pe destinul meu, lasă-mi-te, lasă,
Dulce și frumoasă, viață mlădioasă.
Cumpănindu-mi viața, versul și eresul
Am străbătut vesel întreg universul.
Singur pe cărare, îmi croiesc alt drum
Vreu să trec în țara umbrelor de fum.
Să privesc de-acolo cine-am fost și sum.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (9 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre țări, poezii despre zâmbet, poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre fum sau poezii despre frumusețe
Spre tine urc
Se lasă înserarea peste grinduri
Rostogolindu-și umbrele-n amurg,
Ruinele trosnesc în vechiul burg
Când ard mocnit durerile pe ruguri.
Doar șoapte line spre cetate curg
Și răvășesc tăcerea din adâncuri.
Se spulberă cenușile de gânduri
În valuri și în tropote de murg.
Pe țărm când calci pe urme de vestale,
Tu rătăcești cătând spre viitor;
Privirile ți se opresc, domoale,
Și mă privești, neostenit, cu dor
Când zăbovind în clipa umbrei tale
Spre tine urc și uit să mai cobor.
sonet de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre gânduri, poezii despre durere sau poezii despre cenușă
Primăvară
e senin pe cer afară...
izbucnesc în primăvară
muguri... flori și tot alaiul...
iarba verde-mbracă plaiul!
uit de tot... și uit de mine..
plec cu stupii de albine
în pădurea de salcâmi
s-adun primăvara-n mâini
primăvara nu se lasă
de mine a fi culeasă
e frumoasă... e senină
și mândră ca o regină!
primăvara mea cu flori
și alaiul de culori...
cu parfum de tinerețe..
lasă-mă să-ți dau binețe!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre tinerețe, poezii despre păduri, poezii despre mândrie, poezii despre mâini, poezii despre muguri sau poezii despre monarhie
Fântâna mea
fântâna mea e adâncă
dulce și rece-i izvorul
a fost săpată în stâncă
cu sufletul și cu dorul.
fântâna e plină de stele
în ea se leagănă luna
noaptea-i păzită de iele
și cerul îi țese cununa.
lacrimi de rouă amare
picură întruna în ea
câteodată și carul mare
cade în apă stea după stea.
înecată pe veci în lumină
plutea pe valuri de vis
chipul iubitei, divină,
printre stele și paradis.
izvor fermecat singuratic
adapi trecători rătăciți
la visul nordului atic
în runile marilor sciți.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (31 martie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre stânci, poezii despre singurătate, poezii despre rouă, poezii despre rai sau poezii despre lumină
O poveste de dragoste. Zăpezile cu flori de astă vară
Singur pe câmp mi-e dor de tine
în fiecare clipă ascunsă în tăcere
ca într-un cuib
cu fiecare pas chemat în depărtare
singur pe câmp visez la tine
ți-am strâns sub pleopa ta de cer căzută
pe lacrima luminii ce tremură-n fereastră
zăpezile de flori de astă vară
mai sângeră și azi pe șoapta stinsă
de adio
brățări de pași
rotesc pe bolta de cuvinte
melancolia
cerul își șterge umbra de mesteceni
chiar amintirea ta vor stinge
zburând spre alte lumi
cocorii
pe cearcăne în inimă
cu sânge
o mână a scris iertarea.
poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre sânge, poezii despre povești de dragoste sau poezii despre melancolie
Colind (Părintelui meu drag Fanurie și gândurilor lui la mama care i-a plecat în cer la colindat)
Pe mine iubirea mă doare,
Nu știu de se naște sau moare,
Că-n lume e doar sărbătoare,
Și-n mine mă-ntreb ce-o fi oare?
Că dor mi se face de tine,
Crăciunul în cete când vine,
Prin cetini văd stele străine,
Ce-ncet mi te poartă spre mine.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 decembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre sărbători, poezii despre naștere, poezii despre moarte sau poezii despre mamă
Sonet
Credeam că niciodată n-o să piară
Iubirea noastră- și-a pierit,
Dar amintirea încă n-a murit,
Mai arde-n inimi ca un foc de pară.
Când soarele se lasă în deseară
Și cade peste dealuri obosit,
Iubirea noastră n-o să mai apară,
Dar amintirea totuși n-a murit.
Plimbându-mă pe-alei așa agale,
Așteaptă-mă sub geamurile tale,
Eu trubadurul cel îndrăgostit.
Cătând mereu în van desăvârșirea,
Vom învăța-mpreună ce-i iubirea.
Dar prea târziu, aproape de zenit...
sonet de Ion Ionescu-Bucovu (20 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre inimă, poezii despre foc sau poezii despre Soare
Dor de mamă, dor de țară
Am plecat demult afară
Ca un cântec de chitară
Sub un cer rotund de seară
Cu fiori de primăvară.
N-am plecat ca marea-n spume
Către maluri cu renume,
Am plecat să-mi fac un nume
Într-un colț frumos din lume
M-am trezit ca o albină
Printre trântori în stupină,
Eu muncesc pe-orice colină
Pân' mă poticnesc în tină.
Ei sunt precum o furtună,
Nu le pot cânta în strună
Chiar dacă nu-mi dau arvună
Zi de zi, lună de lună.
Visele nu-mi sunt depline,
Dorurile rod din mine,
Dorm cu lacrimi și suspine
Unde stelele-s străine.
Fierbe-n mine o chemare,
Mama mea din depărtare
Ce-avea chipul ca o floare
N-are scumpa-mi sărutare.
Și dacă ea se sfârșește
Cine mă povățuiește?
Cine la lună zâmbește
Printre gânduri, românește?
Dor de mamă, dor de țară,
Nu mai stau pe dinafară,
Vin la pieptul vostru sfânt
Cu sângele-mi să va cânt!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre sărut sau poezii despre somn
Amintirea Ta
Îmi amintesc și-acum privirea
Ce mi-a adus demult iubirea
Sădind în mine nemurirea
Dăruindu-mi fericirea
Apusul zilnic ne privea
Vântul serii ne-asculta
Și vocea-n mine tremura
Când numele-ți rostea...
Iar astă seară dacă pleci
No-i vărsa lacrimi, poți sa treci
Peste tristele poteci
Cu privirea, să nu mă petreci
Ochii tăi ar fi prea reci
Și nu voi plânge, chiar de n-oi uita
Trisțetea, azi, cu tine va pleca
Într-un jurnal voi pune amintirea ta
Și voi zâmbi de-mi va fi dor
Să văd privirea ta
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre plâns, poezii despre ochi sau poezii despre fericire
Și cade amintirea...
Și cade amintirea
ca o apă de jăratec
Chipul tău prelins în stele
arde chipul meu noptatec.
Întrerupt, izvorul curge
peste culmea de ninsoare
amintind tăcerea clipei
ieri bătută doar de soare.
Numai liniștea privirii
în afară se arată.
În privirea dinăuntru
bat din nou la tine-n poartă.
poezie de Costel Petcu din Foaia literară (1980)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut
Imensitate
Taci și lasă tăcerea să te... conducă,
Taci... și lasă vremea, timpul să curgă
Cum curge un râu învolburat de munte,
Taci și ascultă cum cântă-n cascade!
Privește uimirea din mine prin timpul...
Timpul ce vine, ce mi te aduce în cale,
Lasă fiorii, fiorii să-ți freamăte-n... sânge,
Fierbe și pierde-te-n doar în privirea mea!
Trăiește clipa, trăiește doar pentru mine,
Uită de ieri și de zile trecute, rămâi cu...
Rămâi cu mine-n eternitate... Minune,
Împarte infinitul la doi, împarte-l la Noi!
Lasă tot cerul să ne zâmbească acum,
Toți norii lasă-i să curgă picuri pe Noi,
Pășește în viață prin roua de dimineață,
Uită și lasă uitarea să moară, să... piară!
Cuprinde tot imposibilul, cuprinde... Tot,
Cuprinde visul, visul din noaptea uitată,
Alege o Stea, fii doar steaua, steaua mea
Aici aievea, aici cuprinde... imensitatea!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri
Visul
Pe cărare de poveste
Vin în minte rânduri, rânduri,
Amintiri de mult uitate,
Îngropate printre gânduri,
Picură încet ca mierea
Lacrimi de argint în mine
Fine cum e adierea
Ziua trece, noaptea vine...
Nerostitele cuvinte
Ale tale, ale mele
Scânteiază-n depărtare
Licurici din praf de stele.
Liniștea mă împresoară
Mă învăluie-n lumină
Strălucirea ei în noapte
Fac cuvintele să vină.
Se învârt în juru-mi tandru
Este vis, o feerie
Eu le-ajut încet cu pana
Să coboare pe hârtie.
Stoluri de cuvinte-alese
Cu aripi de întelesuri
Se așează pe hârtie
Într-un dans ciudat de versuri.
Un cuvânt mai mult ca toate,
De lumină strălucește
De uimire deschid mâna
El in palma mea pășește.
- Cine esti? întreb in taină
Cum de stai în palma mea?
Ești vreun zeu sau poate-o zână?
-Eu sunt TU. IUBIREA TA.
Mă cutremur în fiintă
Însă inima-mi e calmă,
Între vis și nebunie
Îmi tin sufletul în palmă.
Trece un fior prin mine
Si tresar mă uit în mână
Prin fereastră-ncet se scurge
Doar o raza de la lună.
Noaptea neagră țese vise
Din cuvinte și din gânduri
Pe cărare de poveste
Vin in minte rânduri, rânduri...
poezie de Constantino Amarande (22 martie 2013)
Adăugat de Constantino Amarande
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte sau poezii despre vinovăție
Cum universu-n stele...
Cum universu-n stele iubește noaptea clară,
Cu toate-a mele gânduri astfel eu te-am iubit,
Când am plecat eu fruntea cu-a gândului povară
Pe sânu-ți să se-nchidă de lume ostenit.
Simții atunci puternic cum lumea toată-n mine
Se mișcă, cum se-ndoaie a mării ape-ntregi
Și-n fruntea mea oglindă a lumilor senine,
Aveam gândiri de preot și-aveam puteri de regi.
Dar ca pe-un măr cu vierme mi-ai omorât simțirea
În goana lumei oarbe, pe strada în noroi.
De-atunci mă-ntreb cum oare de m-a-nșelat privirea,
Cum s-a putut ca-n lumea asta să ne iubim
noi?
Astăzi inima-mi este o rădăcin-uscată,
Gândirea mea o toamnă ca gândul unui mort,
Sunt ca un imperator cu fruntea devastată:
Demult nu știu nimic de imperiul ce-l port.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi
Karma
Mă-ntorc, în ziua clară, spre cetate.
Păduri în zare. Albe drumuri. Calme
Pășuni ce țin amiaza-ntreagă-n palme.
Și moartea, ce ne mână-ncet din spate.
Spre orice punct, aceeași depărtare.
Jur-împrejur, o singură ființă
Îmi amintesc (e, oare, cu putință?),
Îmi amintesc de tine cu oroare.
Se-ntunecă urcușul. Noaptea vine
Și mie însumi chipul mi-l arată.
Sunt fericit. Sunt singur. Eu sunt, iată!
În negrul burg e loc doar pentru mine.
poezie de Eugen Dorcescu din Culegătorul de alge (1985)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Eugen Dorcescu despre păduri, citate de Eugen Dorcescu despre noapte, poezii despre negru, citate de Eugen Dorcescu despre moarte, citate de Eugen Dorcescu despre fericire, poezii despre alb sau citate de Eugen Dorcescu despre alb
Am tras stele peste mine
Am tras stele peste mine
Să m-ascund la tine-n gând,
Să privesc cum timpul vine
Clipele cum trec pe rând,
Să privesc în depărtare
Peste dealuri cum se stinge
Când întind mâna spre zare
Cerul simt că-l pot atinge,
Și ating cerul cu mâna
Sus pe culmea dealului,
Să opresc pe veci furtuna
De pe creasta valului
Învelită toată-n rouă
Să m-aștepți la asfințit,
Doar am rupt pământu-n două
Și vântul l-am cumințit,
Am tras stele peste mine
Să dau lumii tale rost
Și în timpul care vine
Să-i fiu clipei adăpost.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rochie albă
Rochie albă de mătasă,
Val de horboțea la geam,
Peste timp iară se lasă
Amintirea de cândva.
Jurământ în desfătare,
Tinerețe prinsă-n joc
Clopoței de primăvară,
Într-o clipă de noroc!
Rochie albă-senină,
Precum gândul meu era,
Așezatu-mi-ai cunună
Între mine și o stea!
Iară anii, chiar de pleacă,
Dalbă tu rămâi mereu
Și destine alte leagă
Într-un Eu și-un Odiseu...
Scutură din cer petale,
Peste creștet să le cază...
Doar noroc le-așterne-n cale:
Doamne, binecuvântează-i!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rochii, poezii despre promisiuni, poezii despre noroc sau poezii despre jocuri