Sonet
Credeam că niciodată n-o să piară
Iubirea noastră- și-a pierit,
Dar amintirea încă n-a murit,
Mai arde-n inimi ca un foc de pară.
Când soarele se lasă în deseară
Și cade peste dealuri obosit,
Iubirea noastră n-o să mai apară,
Dar amintirea totuși n-a murit.
Plimbându-mă pe-alei așa agale,
Așteaptă-mă sub geamurile tale,
Eu trubadurul cel îndrăgostit.
Cătând mereu în van desăvârșirea,
Vom învăța-mpreună ce-i iubirea.
Dar prea târziu, aproape de zenit...
sonet de Ion Ionescu-Bucovu (20 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre perfecțiune, poezii despre inimă, poezii despre foc, poezii despre amintiri, poezii despre Soare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.