Pasul tău
pasul tău prin amitire
sângrerat și rănit
a rămas ca un ceasornic
stricat și oprit.
e pustiu și e frig
în aceste seri stinse,
peste noi au trecut
doar ierni ninse,
tu în haina ta albă
de vară,
la gât cu o salbă,
dansai
în logaritm stelar de vals
pe cântecul fals
cântat după ureche
pe harfa lui safo
cea veche.
când te-nvârteai
aiurea-n cercuri,
clătinai o pădure
de miresme,
fruntea amurgului
pe mantii de sânge,
te cheamă, te plânge,
silabele trupului tău,
au căzut în neant,
amintirea ne depene,
ca un straniu apus,
prin cercul de sus,
ne-a furat un centaur
tot globul nostru de aur,
crepusculul se stinge,
cu chipul tău blând,
în orice oglindă
te regăsesc
surâzând...
un adio cu o batistă,
o mână o flutură,
pomii se scutură,
toamnele trec,
fâlfâiri albe
și zboruri de frunze
moarte
ne poarte
doar ură
căci iubirea noastră
a fost pură.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre alb
- poezii despre vestimentație
- poezii despre vals
- poezii despre urechi
- poezii despre toamnă
- poezii despre sânge
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Dorm tâlcuri...
dorm tâlcuri în câte-un cuvânt
ca șerpii ascunși în pământ
și-n sufletul meu e tăcere
ca iarna în stupul de miere.
inima- ceasornic oprit-
în pasul tău sîngerat și rănit
în nopțile cu stelele stinse
îți caută urmele ninse.
logaritmul stelar ca un vals
dansează în noapte cam fals
și seara în roșu se frânge,
spoită cu dor și cu sânge.
cad zările-n fântâni părăsite,
cad gânduri în gol de ispite,
cad doruri obosite în vânt
și toate se-ascund în cuvânt.
e carnea trecută prin spini,
la care, iubito, te-nchini,
în toamna durerilor noastre
de-acolo de sus dinte astre.
nu mai șterge cu mâinile stelele,
că te fură din cer ielele
și rămâi în ținut de poveste,
fără să mai aflu de tine vreo veste.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre dor, poezii despre dans, poezii despre apicultură, poezii despre șerpi, poezii despre vânt sau poezii despre tăcere
Baladă de toamnă
vine toamna în cadențe la fereastra dragei mele,
ea privește-n depărtare,
și iubirea noastră trece în delir nepăsătoare,
timpul trece, se așterne pe covoarele de vis
și uitarea intră-n casă în ietacul nostru-nchis.
nu pot pleca, nu pot rămâne,
parcă am inima de câine,
un trist surâs îmi mai aduce-aminte
de corpul ei atâta de fierbinte...
această toamnă mușcă iar din noi
venind cu brume reci și veșnicele ploi,
of, luna spânzurată-ntr-un uluc
iar mă trimite-n casă să mă culc.
seara bate-n geam un liliac,
mă-ntreb cum pot să-i vin toamnei de hac
când vântuie nebună prin ogradă
și mândra nu mai poate să mă vadă.
în adâncul meu e doar tăcere
pândind ca un străin printre unghere
ce cată disperat câte-un cuvânt
cum cată șerpii locul în pământ.
aud căzând cum sună frunzele
și pasul tău prin amintire sângerat și rănit
e oare un ceasornic obosit?
o văd cum vine printre stele în rochia-i albă,
vino, iubito, să-ți fac tot cerul salbă,
crăiasă să te fac pe-mpărăție,
te știu adâncă-n mine ca-n fund de mări uscatul,
îți rup mijlocul suplu ca pe-o jimblă,
cum primesc miere-n pleoapă și pe limbă,
urcă pe scara sângelui meu scump
să te deschei sub coaste cu mâna, să te rump,
îmi place șoldul tău și lacrima târzie
și patima din tine sub aure cerești
în care -n veșnicie te-nalți și tot mai crești.
din toamna adâncurilor sună-a frunză aurul tău,
te-afunzi prin timp, iubito, într-un hău,
pădure de miresme se clatină în tine
și de departe-mi vin icoane dulci, senine,
precum prin munți se cerne doar lacrima tălăngii
pasul iubirii noastre s-a rătăcit prin flori,
dau toamnele târcoale, pândind de-atâtea ori,
cu norii străverzii, romanțele pe-o voce,
vin peste viața noastră tristețea să evoce,
zincogravuri târzii, silabe, poeme fără glas,
atât din ce-am avut, iubito, ne-au rămas.
așa e viața asta, cu torsul în regat,
tu ai rămas o Ana părăsită
eu am rămasc cu-a dorului ispită,
și prințul în galopul calului s-a dus
dezamăgit de toate a luat-o spre apus...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (21 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre iubire, poezii despre tristețe, poezii despre frunze, poezii despre voce, poezii despre visare sau poezii despre viață
Cântec de lună nouă
Incet, sub pașii ceasului venit,
se sterge, sur, noptirea-albastră
... și tot mai e ceva neîmplinit
și singur, în iubirea noastră...
Poate că doina asta veche
tăcerile le cerne rând pe rând,
de iți răsuna în ureche
pe după ceturi luna lunecând
Neliniști vechi, și glasul lor hoinar
spre neștiut încet ne mână
Ne-oprim o clipă... apoi mergem iar
prin ceața uda, mână-n mână
și văzul tău pe piept imi suie
ca un păianjen beat. și nu imi spui
că mi s-a prins surâsu-ți amărui
de buze, fața amăruie
Chemările ne scutură în sân
durut zornăitoarea salbă...
...........................
Și de-aș fi fost copac bătrân, bătrân,
tu ai fi fost o frunză albă
sau poate înserarea.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Argotice (1955)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păianjeni sau poezii despre copaci
Suflet singur
Știi că nu mai ai strălucire
pentru c-ai rămas fără iubire,
deși ai mințit și ai rănit
sufletul tău singur s-a vestejit.
Visul tău rătăcește-n noapte,
deși cauți clipe calde,
ochii tăi s-au înecat în sange
și viața ușor se stinge.
Totul e trist și înghețat
pentru că tu-n viață ai trădat
și peste tine uneori cad petale,
că se mai scutură cate-o floare.
Îngerii să te pedepsească,
nimeni să nu te iubească,
știu c-ai să strigi rugător
c-ai fost rănit în al tău amor.
În noapte gândul tău nu vrea s-adoarmă,
cred că plânge a ei dramă,
că ea seară de seară scrie
timpul bun n-o să mai vie.
Sufletul tău întristat mai caută,
să deschidă-o altă poartă,
rătăcind în taina nopții,
ușor să nu trezească morții.
Noaptea lumina se stinge,
dar s-aude ea cum plânge,
iubirea lui îi lipsește
și așa se stinge-o poveste.
poezie de Eugenia Calancea (9 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre lumină, poezii despre îngeri sau poezii despre trădare
De ce?
de ce să plâng eu, de ce să plângi tu
regretând trecutul,
s-a rupt totul, adânc,
a căzut ca o furtună,
doar inimile noastre mai șoptesc
adevărul
care flutură netulburat
peste fruntea mea, peste părul tău,
cuvintele goale
se târăsc pe secunde
și coboară pe mormintele iluzorii
ale poemelor nescrise.
de ce să ne mai îmbrățișăm
să ne amestecăm
să murim
înveninați de șerpi
care ne umblă prin suflete.
zidul dintre noi
nu mai are ferestre,
nu mai are cer
nu mai are aer
cine știe, cine știe
poate vom învăța
că pe sub tavanul lui
răsare luna,
acum în toiul înfloririi
teiului eminescian.
poate vom poposi odată
la umbra lui
să ne citim pe tăcute poemele
reflectate în privirea ta,
în marea de albastru a ochilor tăi.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (27 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre plâns, poezii despre învățătură, poezii despre trecut sau poezii despre tei
Declarație de dragoste
eu te imaginez întruna
ca o vioară, ca un cânt,
căci tu îmi ești pe veci stăpâna,
cu tine simt și eu că sunt.
ridic palate de albastru,
plutesc adeseori pe nori,
privesc la tine ca la astru,
când râzi, mereu îmi dai fiori.
s-așterne peste văzul meu
un văl frumos de nebunie
m- ascund adesea-n sânul tău
ca spiridușu-n colivie.
mi-aș pune, zău, capul pe el
să-i ascult durerea-n sânge,
să văd zvâcnetul rebel
și să văd dorul cum plânge.
eu sunt ochiul tău ce vede
zeu alergător prin timp,
vise dulci în risipire
ce mă poartă prin olimp.
bolnav de vini imaginare,
adeseori te văd plutind,
ca o sirenă-n marea mare
și printre valuri vălurind.
să nu mă mângâi niciodată,
să nu-mi pui mâna ta pe frunte
căci mâna ta ce mă atinge
îmi face pletele cărunte.
este în mine atâta vis
ce îl strivesc mereu sub pleoape,
și în albastrul meu iris,
aș vrea să te culeg din ape.
te stingi din ce în ce, te ștergi,
de peste ochiul meu, făptură,
a fost iubire, nebunie?
sau între noi a fost doar ură?
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1 iulie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imaginație, poezii despre albastru, poezii despre vioară, poezii despre vinovăție sau poezii despre râs
Ascultă-mi cântecul...
Ascultă-mi cântecul meu dulce
Ce trece lin ca un fior
Când paseri vin ca să se culce
În nopțile pline de dor.
Deși odată mi-ai fost dragă
Azi e o șoaptă care piere,
Ne-a blestemat o lume-ntreagă
Ca s-avem parte de durere.
Sub briza dulce a toamnei reci,
Târziu, când îți mângâiam părul,
Pierzându-ne pe dragi poteci
Eu nu știam tot adevărul.
Azi îmi șoptește-o voce blândă
E vocea ta, un rar tezaur,
Și chipul din vechea oglindă
La nunta noastră cea de aur.
Împotriviri, plecări nedrepte,
Și visul ce mi se năzare
Fac amintirea să-mi deștepte
Figura ta pierdută-n zare.
Aș vrea din nou să te dezmierd
Să-nvie timpul de-altă dată,
Dar eu din ce în ce te pierd
Cu toată dragostea de fată.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (7 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tezaur, poezii despre păr, poezii despre prezent sau poezii despre nuntă
Stejarul
Stejar bătrân, uitat de timp
Ce îți pleci crengile către pământ
Stând de veghe secular
Că îți trece timpul, nu ai habar
Privești în jurul tău cu semeție
Doar adierea vantului te mai mângâie
Stai cu fruntea sus fără să-ți pese
Căci timpul peste tine trece
Trecul tău, peste tine anii,
Tu tot mai falnic te înalți
Cu umbra-ți neagră și coroana deasă
Ai fost la multe păsărele casă
M-am așezat îngrijorată lângă tine
Să te întreb de-ți este bine
Cu ale tele ramuri reci
Prin câte ierni amare treci
De-ți este greu aicea în pădure
Când auzi tăiatul de secure
Atâțea ani ai rezistat
De nimenea nu te-a tăiat
Atunci stejarul îmi răspunde
Cu un aer cald și cu blândețe
Dar tu prin câte necazuri ai trecut?
Și te îndrepți spre batrânețe...
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stejari
- poezii despre crengi
- poezii despre înălțime
- poezii despre păsări
- poezii despre păduri
- poezii despre negru
- poezii despre iarnă
- poezii despre coroană
Mă aplec peste balustradă
Mă aplec peste balustradă. Un gând mă-mpinge
Să-mi arunc privirea spre fereastra ta deschisă,
Să-ți prind albastrul ochilor în palma-ntinsă
Spre marea ce doar angelicul tău trup atinge.
În inima-mi în sânge scăldată stă aprinsă
Flacăra iubirii ce în veci nu se va stinge.
Știu că prin ea iubirea pururea va învinge
De palma mea cu privirea ta va fi atinsă.
Pe o cărare îngusta, sub strat de frunze reci,
În toamnele târzii când marea se ascunde-n ploi,
Pașii tăi vărateci poposesc tăcuți. Nu mai treci.
Amintirea iubirilor se-adâncesc în noi.
O femeie albastră pășind pe vechi poteci
Și un bărbat ce pare din lumea de apoi.
poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre ploaie, poezii despre ochi sau poezii despre gânduri
Dilemă prin ploaie
Mersul tău prin ploaie
Rai sau iad văpaie?
Mersu-ți ca prin vis
Iad sau paradis?
Mersul tău pe drum
Flacără sau scrum?
Drumul tău prin mine
Pleacă sau mai vine?
Pasul tău prin sânge
Râde sau se plânge?
Ochiul meu privindu-l
Sufletu-i sau gândul?
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre iad
Chipul tău de floare rară
chipul tău de floare rară
se dizolvă-n mine-ncet,
cănd te văd printre nucet,
seara-n aerul de-afară.
s-au împrimăvărat teii
și miroase-a corpul tău,
te vor admira și zeii,
sete mi-e de tine rău...
cu lacrima sângerândă,
sunt și cântec, sunt și gând,
cu figura ta cea blândă,
tu ești floarea pe pământ.
ochiul meu albastru, verde,
ți-a căzut pe suflețel,
te-ar mai admira nițel,
frică mi-e a nu te pierde...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (28 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre verde, poezii despre frică sau poezii despre corp
Tăcerea din noi
Te-aștept și-acum, în fiecare seară,
deși-nțeleg că nu mai poți s-ajungi...
Pe-aleea noastră-au înflorit salcâmii,
nu vreau să te-ntristez și nici să plângi!
Dar cât de lungă-mi pare așteptarea
tăcerea grea se-așterne între noi...!
Ce-a fost rămâne doar o amintire
se scutură salcâmii de atâtea ploi...!
Rămâne doru-n cuget, ca o umbră,
iar chipul tău se-așterne peste ea,
încerc să-l trec prin rama din fereastră,
dar amintirea parcă nu mai vrea...!
Încep să uit a timpului măsură,
regretele din umbră mă-ncolțesc,
privesc uimit la chipul din oglindă,
pe zi ce trece văd că-mbătrânesc!
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, citate de Corneliu Neagu despre amintiri, citate de Corneliu Neagu despre tăcere, citate de Corneliu Neagu despre timp, citate de Corneliu Neagu despre seară, citate de Corneliu Neagu despre plâns, citate de Corneliu Neagu despre ploaie sau citate de Corneliu Neagu despre flori
Prin infernul tău pustiu
toamnă, mă plimb ca o umbră
prin infernul tău pustiu,
te-aș omorî, toamna mea sumbră,
și te-aș băga într-un sicriu.
eu ți-aș cânta psalmii de ducă
în parcul plin de scânteieri,
ca șapte popi să te conducă
spre un final de nicăieri.
te-aș invita într-un pustiu
sub palidul argint de lună,
o criptă-adâncă și-un sicriu
și-urarea mea de moarte bună.
tot vii mereu la ușa mea
când seara greierii îmi cântă
și îmi șoptești romanța ta
de-mi tulburi liniștea mea sfântă.
când gândul meu pribeag adoarme
în mistica nemărginire,
mi-aș face rost de vreo trei arme
și te-aș ucide... din iubire...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (5 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre somn, poezii despre sfârșit, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Prin infernul tău pustiu
toamnă, mă plimb ca o umbră
prin infernul tău pustiu,
te-aș omorî, toamna mea sumbră,
și te-aș băga într-un sicriu.
eu ți-aș cânta psalmii de ducă
în parcul plin de scânteieri,
ca șapte popi să te conducă
spre un final de nicăieri.
te-aș invita într-un pustiu
sub palidul argint de lună,
o criptă-adâncă și-un sicriu
și-urarea mea de moarte bună.
tot vii mereu la ușa mea
când seara greierii îmi cântă
și îmi șoptești romanța ta
de-mi tulburi liniștea mea sfântă.
când gândul meu pribeag adoarme
în mistica nemărginire,
mi-aș face rost de vreo trei arme
și te-aș ucide... din iubire...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (5 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
mai du-mă prin păduri, dorule,
să sorb aerul plin de răcoare
și albastrul tău, cerule,
și florile cu mirosul lor tare.
să prind în mână fulgerul frânt,
s-aud cum privighetoarea mai plânge,
s-ascult foșnetul frunzei în vânt
cum îmi trece haotic prin sânge.
să văd pădurea cu razele reci,
căprioara venind spre izvor,
să mă pierd singur printre poteci
cu inima plină de dor.
mai du-mă prin păduri, visule,
aud codrul cum vrea să mă cheme,
primăvară, tu mi-ai deschisu-le
cărări acestor poeme.
aud cum sufletul cade pe trunchi
pentru a-și cere iertare
și eu, rogu-mă, Doamne,-n genunchi
la codru ca la sfinte altare.
căci codrul ne-a fost casa dintâi,
când înfrunzea-n primăveri
și doina ne-a stat la cap căpătâi
mângâind ale noastre dureri...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 mai 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară sau poezii despre privighetori
Culoarea tăcerii
De ce culoare ești, tăcere?
Ești falnică, de tot măreață,
Cu primul tău sărut de:
Bună dimineață!
Cu a ta tandrețe tu apari
Prin roz-oranjul tău altar,
Prea mândră în ardoarea de pomeți,
Aură născătoare sfintei vieți!
Strecori cuminte tâmpla gândurie,
Apari regină albă întru veșnicie,
Azurul-sfântul tu îl dăinuiești,
În limpezi de izvoare, mereu întinerești!
Prin verdele șerpelnic de chindie
Așterni o armonie tot mai vie,
Iar ochiul tău de veghe mă tot paște,
O nouă, tot mai nouă speranță îmi renaște!
Și tot mai aurie înspre seară
Prin gânduri, prin privire te strecoară,
Și plumburiu cuvântul tău m-apasă
Când mă găsesc doar singurel la masă!
Străinele fantome te aleargă
Cînd violetu-ți peste lume cade,
Când merge-n gol pământul tău din jur,
Tu, de tăciune te retragi în cuibul tău obscur.
De ce culoare ești, tăcere?!
Culoare de prezent,
Ce chipul tău o cere!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut sau poezii despre promisiuni
Îmbracă-mă cu al tău zâmbet
Învață-mă să te iubesc,
îmbracă-mă cu al tău zâmbet,
arată-mi prin a ta privire
că trebuie să te prețuiesc.
Promit să-ți înțeleg dorința,
să îți respect sufletul tău,
s-alung durerea, suferința,
să umplu tot ce este gol.
Atinge-mă cu-a tale brațe
fă-mă să simt al tău fior,
căci am nevoie de putere
să încălzesc sufletul tău.
Și toate aceste sentimente
se vor aduna zi de zi
ca să trăim cu adevărat
iubirea noastră inconștientă...
poezie de Eugenia Calancea (22 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre suferință, poezii despre respect, poezii despre durere sau poezii despre dorințe
Invocație
Unde ești, palidă iubită
ca din poemele de altădată,
ce alte visuri m-au purtat prin lume,
cine mă cheamă, cine mă rătăcește
mereu de lângă somnul tău departe?
Glasul tău doar în gând îmi răsună
pe cărările mele pierdute,
chipul în trecut își leagănă
candela lui nocturnă,
și mă afund în singurătate
ca-ntr-o pădure vrăjită.
Dezleagă destinul amar
cu mâinile tale de rugă,
adună-mi pașii pribegi
sub ochii tăi dintâi
cari descântă, cari visează,
că în ei e toată povestea,
potecile, umbra și amăgirea.
poezie de Ion Vinea din Ora fântânilor (1982), traducere de Dan Ion Nasta
Adăugat de Madalina Mantu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate sau poezii despre mâini
Scrisoare către Țară
E ziua ta, azi, Țară! și-s departe
Și nu de tine am fugit în lume,
Ci de lozinci stupide și pancarte
Ce ne-au făcut ca să uităm de nume.
Nu munții tăi cu aur și păduri,
Nici râuri ce spre Dunăre petreci,
Nu amintirea bunilor străbuni,
Ne-au hărăzit să bântuim pribegi.
Nu ne-a gonit departe cerul tău,
Nici marea, chiar de neagră i s-a spus
Ci noi, ne-am dus de gât cu Dumnezeu,
Când visul unei ierni ne-a fost răpus.
Când piepturile goale ne-au rămas
Și cinstea trebuia s-o sugrumăm,
Când demnitatea ne-a fost câine de pripas,
Noi am plecat ca s-o reînvățăm.
Și iată, ești slăvită-n an o dată
De cei ce soarta ți-o pecetluiesc,
Săracă, țara mea, țară bogată,
Oare câți astăzi chiar te mai iubesc?
Oare câți dintre cei ce peste an
Te dau la schimb, te sfâșie, te sug,
Nu te vor da iar mâine pe-un ciolan
Și nu te-or pune pentr-un euro, pe rug?
E ziua ta, azi, Românie și-s departe
Și-n suflet mi te port prin pribegii,
Dar îți urez să ți se facă parte
La ultimul tău drept de-a te trezi.
poezie de Dori Lederer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre urări, poezii despre sărăcie, poezii despre scrisori, poezii despre schimbare, poezii despre râuri sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu plânge, Maică Românie!
"Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neîmpărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit....
Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!
Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!
Nu plânge, Maică Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!"
poezie de autor necunoscut/anonim (15 octombrie 1918)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre onoare, poezii despre dreptate, poezii despre copilărie, poezii despre Soare, poezii despre România sau poezii despre Pământ