Mi-ai spus că...

Mi-ai spus că treci diseară pe la mine
Şi nu-nţeleg de ce mă amăgeşti;
Ţi-am cerut doar un pic din clipele infime
Ce poţi să-mprăştii din surplus ce risipeşti.

Mi-ai spus că nu mai eu sunt, unic,
Când stai să-ţi mângâi catifeaua-ţi, cu asperitate,
Din ce-am muncit pe brânci, cu mintea sputnic
În carnea miocardului... ce timpu-mi bate.

Mi-ai spus că te-am umplut, eu, de iubire
Din zile, nopţi în ore cu secunde
Ce n-au trecut, că-ţi sunt o pururi împlinire
Ce-o plimbi în gând, n-o regăsind oriunde.

Mi-ai spus că, totuşi, dragoste oboseşte
Tot alergând-o tur ca-ntr-o ştafetă
Cu dus-întors... Şi nu se dăruieşte,
Lăsând doar dâră de parfum ca o cometă.

Mi-ai spus că treci diseară pe la mine
Cu trup şi suflet cast ca de fecioară,
Căzând ca picătura ploii care vine
Din basmul voalului de nori... ce timpul zboară.

Mi-ai spus că numai tu ştii ce-i iubirea;
Ce nu-i o dragoste din caldul de cearceaf,
Oricât de dalb îl minţi cu primenirea...
Şi cu petale presărându-l în perdaf.

Mi-ai spus că tinereţea se perimă
Mai mult decât o carte nouă, de eseu,
Ce nu-i citită doar de frică sau de vină
Să n-o-nvechim... Cum coniacul la antreu.

Mi-ai spus că mi te dai numai o dată,
Ce-ar face parte de-un blestem definitiv
De-o viaţă... ce te-ar face-o desfrânată,
Ca şi când tot e doar un "nu"... afirmativ.

Mi-ai spus că treci diseară pe la mine
Şi tremur tot de frica ne-mplinirii,
De repetiţii-n gând, la buze de rubine...
Se-aude-un pas!? E dansul săvârşirii!?!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe

Ti-aduci aminte cand mi-ai spus ca sunt frumoasa
Si-aveam in par flori de cires?
Mi-ai spus ca-s blanda si duioasa,
In schimb ti-am spus ca n-ai sa ma mai vezi.

Si mi-ai spus ca sunt lumina
Ca sunt a cerurilor astru.
Mi-ai spus ca-s dulce amandina.
Ti-am spus dorull maiastru.

Si mi-ai spus ca-s roza floare
Ca sunt frunzele si cerul.
Mi-ai spus ca-s razele de soare.
Ti-am spus ca eu doresc eternul.

Si mi-ai spus ca iti sunt draga
Ca sunt anii vietii tale.
Mi-ai spus ca-s insolita arta.
Ti-am spus visele amar.

Si mi-ai spus ca ma iubesti,
Ca-ti sunt ochii, inima si gura.
Mi-ai spus ca pentru mine traiesti.
Ti-am spus ca rece e caldura.

Ti-aduci aminte cand mi-ai spus ca sunt frumoasa
Si-aveam in par flori de cires?
Ti-am spus atunci ca iubirea lasa
In inima rani adanci si reci.

Si ti-am spus ca tu mi-ai spus
Cuvinte marete si aparte,
Dar n-ai facut nimic in schimb.
Cuvinte mari, fapte deoparte.

poezie de Cristina Vâlcu (14 mai 2015)
Adăugat de Priscilla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza

Muză, mi-ai spus...
mi-ai spus că vei veni,
că te întorci
şi, se-ntoarce doar vântul...
un ecou, cu parfum
de slovă.
Mă minţi şi mă tem
să mai scriu un vers.
Te simt aici
lîngă mine şi...
şi te chem neîncetat,
te chem...
Nu auzi?!
Nu auzi cât sunt de singur?
Ce aprigă durere
să te bănui aproape
să-mi scri în gânduri
rânduri...
Ce chinuri în aşteptare.
Să vi să mă iei
să-mi deretici lucruri
prăfuite de rime şchioape.
Mi-ai spus că vei veni,
că te întorci
şi se-ntoarce doar vântul...
un ecou, cu parfum
de slovă.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecat esti tu

M-ai rugat sa plec
Si m-am prefacut in zori.
Mi-ai spus sa nu te caut
Si m-am prefacut in liniste.

Mi-ai spus ca m-ai iubit
Si m-am facut regret.
Ti-am spus ca te iubesc,
Dar tu mi-ai spus sa plec...

poezie de Margareta Hategan
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti o străină

Azi mi-ai spus că pleci şi ai plecat
Iubirea noastră s-a terminat?
Dar care iubire?, mă întreb mai bine
Când doar eu te-am iubit pe tine.

Gândurile mele au prins un glas,
Tu erai tot ce mi-a mai rămas,
Dar tu n-ai fost niciodată alături de mine
Ai fost doar tu cu tine.

Un gând rece şi întunecat
Îmi întreabă sufletul curat:
Străino, eu nu te cunosc
Tu mi-ai spus că pleci, dar unde-ai fost?

poezie de Dragomir Mihai-Viorel (30 decembrie 2012)
Adăugat de Dragomir Mihai-Viorel
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai înviat ca să mă stingi

Cu vocea susurând
mi-ai scos din inimă
venin,
m-ai înviat cu tine
când m-ai găsit
pe vânt,
eram frunză uscată,
eram mormânt
sub crin,
m-ai strâns la piept
şi mi-ai şoptit
că eu îţi sunt descânt.

M-ai înviat cu viaţă
mi-ai curs uşor
prin vene,
luceafărul iubirii
tu
mi-ai aprins cu tine,
- e prea târziu...
dar tu mi-ai spus că mai e vreme,
că flacăra iubirii,
iubirea
o menţine.

M-ai înviat,
mi-ai strâns cenuşa-n legământ,
m-ai desenat femeie,
mi-ai spus:
- Să nu mai plângi!
m-ai îmbrăcat în zâmbet,
dar
azi
sunt iar mormânt,
căci tu m-ai înviat
ca iarăşi

să mă stingi.

poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dăruit

Mi-ai dăruit o mie de cuvinte
Şi încă-o mie au rămas nespuse
M-ai dus de mână-n locurile sfinte
Mi-ai arătat că toate Ţi-s supuse.
Mi-ai dăruit cântări fără de număr -
De purpură şi trandafiri petale -
Mi-ai prins apoi o mantie pe umăr
Şi m-ai suit în cerurile Tale.

Mi-ai arătat că nimenea nu moare
În adevăr, iubire şi credinţă.
Mi-ai dăruit o lacrimă de soare
Şi m-ai îndepărtat de neputinţă.

Mi-ai spus că sunt de-acum cu Tine una,
Mi-ai întregit din dragoste făptura,
Mi-ai pus pe frunte stelele şi luna
Şi-n mâini mi-ai pus toiagul şi măsura.

Aşa ai vrut să mă iubeşti, Isuse,
Aşa m-ai învăţat să cresc spre Tine
Mi-ai arătat ca toate Ţi-s supuse
Şi că din toate m-ai ales pe mine.

S-au împlinit o sută de cuvinte
Şi încă-o sută stau ca să mai vină
M-ai înălţat în locurile sfinte
Şi mi-ai zidit fiinţa în Lumină...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele

Soarele e obosit
şi eu aş vrea să dorm în ochii tăi,
în pântecul tău,
ca un prunc,
dar mi-e frică de întuneric,
mi-ai spus,
cu capul înclinat pe pernă.
Pântecul meu vrea să-ţi vorbească,
ascultă tainele lunii,
mi-ai spus.
Vreau să dorm pe lună,
dar nu mai e loc pentru tine...
Şi tu ai cules stele de aur
pentru a le lipi pe o foaie albă
cu bandă adezivă.
Mamă, sunt pentru tine,
mi-ai spus.

poezie de Elizabeth Grech (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicatie

Ţi-ai întors faţa către mine
iubire
Şi mi-ai surprins privirea plină de
lacrimi.
Mi-ai sărutat fiecare şuviţă de păr,
ca să-mi faci din ele
o punte.
Ţi-ai întors faţa către mine pasiune
şi-ţi mulţumesc o viaţă.
Apoi, mi-ai spus să nu mai cred
în vorbe, minciuna te învaţă.
Mi-ai dat încrederea în mine,
credeam că am pierdut-o
Şi-ţi mulţumesc iubire,
sunt Ella, ce-s iubită.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte naufragiate

"Să nu uiţi!'
Aşa mi-ai spus,
Să nu uiţi că te iubesc întreit!

Şi am crezut
Că asta-i fericirea
În grad absolut
Căuşul palmei Domnului
Că e am crezut,
În care ne vom cuibări
Până ce barba iţi va albi.

Mai ştii
Cand ţi- am spus că la tine
În genunchi
Voi veni
Iar tu mi-ai spus
Că preş te vei face
Să nu mi-i rănesc?
Eu am venit iubite
Dar tu leagăn te-ai facut
Pentru trupul alteia
Şi mi-ai rănit inima
Sufletul gol
"Un câine şchiop ce vine pe şosea
Prin vifor către tine",
Genunchii mei
Fără rost au rămas.

Şi-mi vine în minte întrebarea:
"Eşti prost când te îndrăgosteşti
sau doar prostii se îndrăgostesc?"

Şi-atunci mă apropii de mine
Şi salvez aceste cuvinte
Ce sunt tot ce mi-a mai rămas...

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neuitare

Cred că m-ai luat cu tine,
mi-ai spus,
şi de atunci tot uit.
Să te duc înapoi.
Cred că m-ai luat cu tine,
mi-ai spus,
şi de atunci te tot uit.
Te tot uit în mine.
Cred că m-ai luat cu tine,
mi-ai spus,
şi de atunci tot uit.
Să te mai las să pleci.

poezie de Florian Silvasan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eşti cea mai curată
fiinţă pe care-o cunosc
mi-ai spus
dinaintea tuturor
mortilor mele
o, si cate morti am trait
in tot atatea vieti
mi-ai spus inca o data
cata iarba am smuls
cu dintii de lapte
cata iarna am dus
pe umerii cruzi
cate cruci am purtat
intr-o singura viata
intamplata sa fie
sens invers al mortilor mele
pe trupul unui arbore
in anul bisect

eşti îngerul meu
mi-ai spus nonşalant
ca şi cum ai fi fumat o ţigară
din mătasea porumbului

si ai plecat spre nicaieri
niciodata

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De emoţie nu mi-ai vorbit niciodată
la fel ca de dragoste, şi totuşi
o simt atunci când căuşul palmei tale
îmi mângâie obrajii îmbujoraţi
ca ai unui copil fâstâcit...
De ce?
Nici de zâmbet nu mi-ai spus
aşa cum mi-ai povestit de dor.
Şi totuşi zâmbesc.

Nu te voi mai lăsa să îmi reciţi
din inima ta, pentru că
deja
te simt...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am spus tot!

Pledatu-ţi-am procesul pe preţul cuvenit,
Şi numai jumătate tu, Sectus, mi-ai plătit...
- Dar l-ai pierdut, fiindcă n-ai spus tot despre mine!
- Să-mi dai mai mult, căci totul să spun mi-a fost ruşine...

epigramă de Marţial din Râsul lumii la români (2010), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai spus odată...

- Mi-ai spus odată că iubirea,
Mă va găsi când nu m-aştept,
Azi, de mi-ai vedea privirea,
Ai şti că vorbit-ai drept...

Mi-ai spus că roata se-ntoarce,
Ţi-am răspuns: Vorbeşti prostii!",
Astăzi durerea mă stoarce,
Pic cu pic, zi după zi...

Şi-ai avut mare dreptate!
Viaţa-ţi dă ce-ai dăruit,
M-am îndrăgostit şi toate,
Păcatele le-am plătit...

Astăzi am în partea stângă,
Rana, pe care, cândva,
Ţi-am făcut-o eu, nătângă,
Neştiind ce-i dragostea...

Şi doare! Of, tare doare,
Lacrima-mi urlă pe-obraz,
Mă-ntreb, cum ai putut oare,
Să înduri aşa necaz?

Să mă laşi să plec în pace,
Fără-o clipă să-ţi răzbuni,
Sternul trist şi plin de ace?
- Căci cei ce iubesc sunt buni.

-Da, dar cum ai făcut faţă,
Acestor dureri atroce?
Dacă poţi, te rog, mă-nvaţă,
Vor sufletul să-mi sufoce...

- Nu, uitarea nu se-nvaţă,
Nu-i o lecţie... o formulă,
Nu-i niciun şir lung de aţă,
Îl rupi şi iubirea-i nulă...

Uitarea? Nerealistă...
Nu poţi uita ce-ai iubit,
Cât amintirea există...
Doar că... te-ai obişnuit.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinos

Mi-ai spus "Vino", odată, în viaţă...
Pe-atunci umblam prin hăţişuri şi ceaţă,
Cu ochii bolnavi, căutând
Himere ce-n lume se vând...
Mi-ai spus "Vino", cu-ndemnul Iubirii —
Şi pe cărările mele au înflorit trandafirii,
Iar cerul, odinioară sticlos,
(O, cerul neîndurător şi închis)
A coborât până jos,
Lângă rădăcina omenescului vis.

Mi-ai spus "Vino", odată...
Şi de-atunci toată inima, toată,
Izbăvită, Isuse, din moarte,
Până la capăt ar vrea să Te poarte.
Cum îşi poartă-n corolă o floare
Raza eternului soare...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu e acasă

mi-ai spus că Dumnezeu
a murit strivit de întuneric
şi nu te-am crezut
mult mai târziu
mi-ai spus că
Dumnezeu a înviat
şi te-am crezut
a păşit printre suflete
a pus durere lângă durere
viaţă lângă viaţă
şi ne-a privit

am uitat să-ţi spun că
unul din mine l-a iubit deşi
nici măcar nu l-a cunoscut...

sunt prea independent şi
stau în spatele unui răsărit
din când în când
îngenunchez
la capăt de zi
şi te strig
vino iubito fii complice
la viaţa asta trăită printre oameni

unde e Dumnezeu e şi lumină

poezie de Teodor Dume din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu e acasă

mi-ai spus că Dumnezeu
a murit strivit de întuneric
şi nu te-am crezut
mult mai târziu
mi-ai spus că
Dumnezeu a înviat
şi te-am crezut
a păşit printre suflete
a pus durere lângă durere
viaţă lângă viaţă
şi ne-a privit

am uitat să-ţi spun că
unul din mine l-a iubit deşi
nici măcar nu l-a cunoscut...

sunt prea independent şi
stau în spatele unui răsărit
din când în când
îngenunchez
la capăt de zi
şi te strig
vino iubito fii complice
la viaţa asta trăită printre oameni

unde e Dumnezeu e şi lumină

poezie de Teodor Dume (14 aprilie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dat, Doamne

Ca să fiu ce-am fost în viaţă,
mi-ai dat primăveri şi toamne.
Mi-ai dat zori în dimineaţă,
mi-ai dat flori, mi-ai dat şi poame.
Mi-ai dat cer senin şi nor,
aşa ai dat tuturor.
Mi-ai dat multe anotimpuri
dar mi-ai dat şi multe chipuri.
Mi-ai dat chip de om frumos,
dar şi chip de păcătos.
Mi-ai dat chip cu suflet bun,
dar şi chip să mă răzbun.
Ca să mă descurc în lume
mi-ai dat şi înţelepciune.
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
la Tine m-am închinat.
Mereu ai fost bun cu mine,
dar mi-ai dat şi încercări.
Plecat îţi fac mulţumire
şi urc dincolo de zări.

poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea sufletului

Doamne,
Nu mi-ai spus
cât să urc
când ai pus în mine, zborul
şi nici câte râuri voi naşte,
când mi-ai dăruit lacrima!
Darurile tale
mi-au împletit
drum
spre mine.
Liniştea sufletului,
TU mi-ai dat-o odată cu ele!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dispărut

Mi-ai dispărut din gând,
Eu te chemam, în loc să te alung.
Ţi-am oferit spaţiu în mintea mea,
Tu ai revendicat-o, ca fiind, deja a ta.
Mi-ai dispărut din tablou,
Te-am reconstruit în vis.
Ţi-am dat noi valenţe
Şi culori de nedescris.
Mi-ai dispărut din vers,
Fără tine, e ambiguu, şters.
Tu îi erai pură armonie,
Acum plânge a nostalgie,
Se sprijină un vers pe altu'
Într-un ritm de vibrato.
Mi-ai dispărut din drum,
Nu mai vreau să aflu calea către tine,
Eu te ridicam pe un piedestal,
Eu, pentru tine, eram oricine.
Mi-ai dispărut ca şi nume,
Când te scriam pe pagini, anume.
Nu mai vreau să te ştiu, pe de rost,
Mi-a fost de ajuns, doar să te cunosc.
Mi-ai dispărut din tot,
Aproape, am reuşit să te scot,
Dar laşi urme adânci,
Nu priveşti înapoi şi fugi.
Mi-ai dispărut din suflet,
Şi nu plăteai chirie,
Am oferit în avans şi
Tot eu, am ieşit pe datorie.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!