Stele
Soarele e obosit
și eu aș vrea să dorm în ochii tăi,
în pântecul tău,
ca un prunc,
dar mi-e frică de întuneric,
mi-ai spus,
cu capul înclinat pe pernă.
Pântecul meu vrea să-ți vorbească,
ascultă tainele lunii,
mi-ai spus.
Vreau să dorm pe lună,
dar nu mai e loc pentru tine...
Și tu ai cules stele de aur
pentru a le lipi pe o foaie albă
cu bandă adezivă.
Mamă, sunt pentru tine,
mi-ai spus.
poezie de Elizabeth Grech (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.