Unui burghez decorat

Când mi-ai vorbit, erai mirat
Că nu sunt plin de admiraţii.
Eu drept un om comun te-am luat,
Căci ai prea multe decoraţii.

epigramă de Traian Demetrescu din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erai tânără fecioară

Când te-am întâlnit iubito, erai tânără fecioară.
Radiai de fericire, zveltă ca o căprioară.
Te-am îmbrăţişat în noapte, cu patimă te-am sărutat,
Ai reaprins focul iubirii, sufletul mi-ai fermecat.
Atunci pentru prima dată, am rupt lanţu-încătuşării,
Tu te-ai ghemuit la pieptu-mi, trăind vraja desfătării.
De-atunci mi-ai rămas în minte, copilă nevinovată,
Eşti comoara vieţii mele, fericirea-întruchipată

poezie de Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutări

Te-am căutat prin vise,
singuratic
dar tu erai prea sus,
în zbor urcând.
Te-am căutat
şi mi-au răspuns lunatic
îndepărtate aripi lunecând.

Te-am căutat prin nopţi
şi aspre zile
dar tu erai prea sus,
în zbor urcând.
Te-am căutat în visul tău, copile
şi te-am găsit
iubirea, legănând.

Te-am căutat prin timpuri
efemere
dar tu erai prea sus,
în zbor urcând.
Te-am căutat în licărul de stele
şi te-am găsit
fiinţa-mi luminând.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi în lumină

Te-am căutat prin gânduri, singuratic
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat şi mi-au răspuns lunatic,
Îndepărtate aripi, fâlfâind.

Te-am căutat prin nopţi şi aspre zile
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat în visul meu, copile,
Şi te-am găsit, iubirea, legănând!

Te-am căutat prin timpuri efemere
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat în licărul de stele
Şi te-am găsit, fiinţa-mi luminând.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea ocupat

Când m-ai văzut, mergeam pe drum,
Părea că te-ar fi ameţit
Aroma-mi fină de parfum,
Stimate domn prea obosit.

O clipă m-ai privit, intens,
Mi s-a părut că mi-ai zâmbit,
Nu ţi-am răspuns, nu avea sens,
Păreai un domn prea ostenit.

Ne-am mai intersectat o dată,
Ai îndrăznit de mi-ai vorbit,
Eu am rămas cam încurcată,
Stimate domn prea obosit.

M-am întrebat ce căutai
Pe drumul meu, tu ai oftat,
O clipă numai mă priveai,
Stimate domn preocupat.

Preocupat să treci mereu
Călcând grăbit şi apăsat
Pe drumul care merg şi eu,
Stimate domn prea ocupat?

Era, poate, coincidenţă
Păreai aşa nevinovat
Că ne-ntâlneam cu-aşa frecvenţă,
Stimate domn, prea ocupat.

Doar te-am privit cam intrigată,
N-am înţeles, doar m-am mirat:
Ţi-o fi cărearea ocupată
Stimate domn, preocupat?

poezie de Florentina Mitrică (29 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două drumuri

Te-am întâlnit în drumul meu,
Din întâmplare;
Tu te grăbeai spre fericire,
Eu rătăceam către uitare.

Dar m-ai oprit cu un cuvânt
Şi c-o zâmbire;
M-ai luat alăturea de tine
Pe calea către fericire...

Azi te urăsc... şi-mi caut drumul
În urma ta;
Tu eşti aiurea fericită,
Pe când eu nu mai pot uita...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatălui meu

Ai fost un simbol în viaţa asta pentru mine
M-ai apărat de rău, mi-ai arătat ce-i bine
Mi-ai fost exemplul cel mai bun în toate
Ai fost o pildă de moralitate

M-ai educat să îi respect pe oamenii adevăraţi
Să mă-nconjor de prieteni ca de fraţi
Tu mi-ai vorbit pentru întâia oară
Despre iubirea noastră pentru ţară

De multe ori tot mi-ai povestit
Despre eroii ce pentru ţară au murit
Cu ochii în lacrimi mi-ai vorbit de multe ori
De generaţia ce s-a stins în închisori

Tu mi-ai predat întâia lecţie de onestitate
Şi mi-ai vorbit cu elocinţă de dreptate
M-ai tot rugat să nu fiu sclav pe bani
Să nu-i urăsc pe cei ce-mi sunt duşmani

Să preţuiesc valorile umane
Să am respect pentru femeile ce-s mame
Să îi ajut pe cei ce sunt în sărăcie
Să dau dovadă în viaţă de omenie
 
Şi mi-ai vorbit şi despre fericire,
Ai spus că ea se-ntruchipează în iubire
M-ai învăţat să îl iubesc pe Cel de Sus
Să mă închin de-a pururi la Isus

În clipele în care-ţi scriu aceste rânduri
Te am pe veci în suflet şi în gânduri
Aş vrea să te mai văd măcar o dată
Să te întreb ca altădată... Ce faci, tată... 

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anonimate

bine că nu mi-ai vorbit
era de trudit
la vorbirea pe care, cu îngustare,
mi-ai fi dorit... bine
că încă murim anonimi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am cunoscut demult

Mi-aduc aminte când te-am văzut întâia oară
Era o vară caniculară, iar tu erai cu ai tăi la mare
O zi superbă, vântul nu bătea, era soare
Aşa plăcut, mai adia uşor o boare

M-am aşezat pe plajă lângă voi aproape
Vorbeai cu fraţii şi mama ta în şoapte
Pe doamna am salutat-o şi mai târziu am şi vorbit
Mi-a explicat succint cum ea de soţ s-a despărţit

La ce mi-a relatat atunci nu prea eram atent
Ce pot să-ţi spun, iubito, eram adolescent
Am înţeles din ce am discutat
Că viaţa ei şi-a ta au fost un chin lângă acel bărbat

Te-am mai văzut câteodată în anii care s-au mai scurs
Erai de mână cu-n băiat, era îmbrăcat ciudat şi cam netuns
Mi-ai spus în trecere, cumva mai mult şoptit
Că acest băiat, ce de mână îl ţii, e al tău iubit

Sincer să fiu chiar dacă anii ca vântul au trecut
În minte şi în suflet doar pe tine te-am avut
Mi-aş fi dorit să ne întâlnim, să ne plimbăm mereu
Băiatul a cărui mână o strângeai, doream să fiu chiar eu 
Iar mai târziu te-am revăzut întâmplător
Erai foarte grăbită, aveai o programare la coafor
Te-am întrebat cu-n glas înfrigurat, cum eşti?
Tu mi-ai răspuns pe un ton trist că... te căsătoreşti

M-ai surprins cu ce mi-ai zis, am fost dezamăgit
Speram ca într-o zi, să fi dorit, să fiu al tău iubit
Când ai plecat am plâns şi am simţit speranţa ce dispare
În anii ce-au urmat am fost pe culmi de disperare

Şi-a venit acum un an şi clipa revederii
Erai aşa frumoasă, iubito, erau în floare merii
Ţineai de mână un băieţel, era frumos ca tine
Mi-ai zis că nu eşti fericită, că nu e totul bine
 
Din clipa în care te-am revăzut m-am tot gândit
La anii care prea repede au trecut
Şi vreau să-ţi spun acum, iubito, când mi-apari
Nu vreau în nici un chip să mai dispari

Te-am cunoscut de mult e adevărat
Şi tocmai de aceea te rog neapărat
Să crezi că încă te iubesc şi-ţi spun în şoapte
Te-am cunoscut de mult, chiar înainte de a te naşte

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de mult mă iubeşti?

Într-un colţ de univers,
am vrut să mă cuibăresc în braţele tale,
fiindcă ai apărut în calea mea
tocmai când mă rătăcisem
printre nişte pantere care
habar n-am ce căutau în drumul meu...
dar, când să mă apropii de tine,
am alunecat: poate de emoţie...
sau poate m-a împins cineva...
nu m-am lovit, dar
cred că m-am ridicat prea încet şi
cred că tu te grăbeai către o bisericuţă
săpată, de secole, într-o stâncă...!
Şi mai cred că acolo te aşteptau zeii,
pentru închinăciunea ta zilnică!
Apucasem să-ţi văd, doar o clipâ, faţa:
păreai trist, dar cred că erai doar îngândurat...
erai obosit, dar păreai plin de iubire...!
Te-am petrecut cu privirea, o vreme,
şi am spus încet, doar pentru mine, că,
deşi nu te cunosc, te iubesc atât de mult...
Dar erai prea departe ca să mă mai auzi!
Pe urmă nu te-am mai văzut...
Cât de rău îmi pare că
nu te-am strigat să vii înapoi...
Dacă te-aş întâlni vreodată în vis
te-aş întreba:
cât de mult m-ai iubit atunci?
Atunci când, spontan, dezimvolt
şi atât de natural,
mi-ai întins braţele ca să mă ocroteşti,
deşi, ştiai precis,
că n-o să mă poţi atinge...
că n-o să mă poţi atinge atunci...
şi... niciodată!

poezie de Iulia Mirancea (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limpezire...

Când mă gândesc la trecerea vieţii
Nu-mi cenzurez diverse amintiri
Din anii impulsivi ai tinereţii,
Plini de muncă, dar şi de iubiri.

Revin trecute, multe întâmplări
Cu hazul sau cu tristeţea lor
Dar şi câte alte contemplări
Care mă purtau în viitor.

Acum când viitorul e prezent,
Ţi-aduci aminte pronosticul tău,
Dacă a fost sau nu eveniment
A devenit realitate, nu-ţi pare rău.

Un covor albastru plin de stele
Este cerul fără de sfârşit
Nu te mai caut printre ele
Căci pe pământ eu te-am găsit.

În suflet mi-ai pătruns, surpriză
Şi te-am păstrat cu inocenţă
Nu ştiu de cine ai fost trimisă
Dar sunt fericit cu a ta prezenţă.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe tine

Pe tine te-am descoperit, în tainele amintirii
Şi din grădina ce-a înflorit, ţi-am dăruit toţi trandafirii.
Erai o dulce copilă, aveai farmecul naturii,
Răspândeai în jur lumină, c-un zâmbet în colţul gurii.
Voioasă ca-întotdeauna, după fluturi alergai,
N-ai uitat să-mi faci cu mâna, la tine tu mă chemai.
Grăbit am venit la tine, între tufe te-ai ascuns,
Te-am strigat cu glas subţire, nu mi-ai dat niciun răspuns.
Într-un târziu te-am găsit, cu drag ne-am îmbrăţişat,
Tu mi-ai zis bine-am venit, eu dulce te-am sărutat.
Ne-am luat apoi de mână, prin pădure am alergat,
Ca să prindem împreună... luna ce s-a arătat.
Când s-a aşternut amurgul, am spus rămas bun pădurii,
Către sat ne-am trimis gândul, sătui de farmecul naturii.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul din umbră

Mi-ai apărut, din nou, în gând,
Cum te ştiam: frumoasă;
Erai la uşa mea, sunând,
Şi te-am poftit în casă.

-De ce eşti trist? – m-ai întrebat –
Privirea ta e sumbră.
-Când te-am văzut, m-am bucurat,
Dar tu eşti doar o umbră.

-Sunt umbră, da, sunt umbra ei,
Dar ea m-a vrut la tine,
A vrut în braţe să mă iei,
A vrut să-ţi fie bine.

-Greşeala ei, greşeala mea!
De vină e uitarea,
Căci n-a venit când trebuia
Să-mi fie alinarea.

Acum şi-n gând e prea târziu,
Iar visul de iubire
E doar al tău: nu pot să-ţi fiu
Decât o amintire.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu...

Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puţin dintr-o privire în viaţa asta trecătoare!
Şi nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am aşteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!

Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Şi-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Şi-n nopţile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!

Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi eşti perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Şi-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerşim iubirea când apare Luna!

Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre şoapte!
Nici moartea nu alungă ce viaţa a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârşit în noapte!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Acum spune-mi ce-ai făcut cu domnişoara; ai întârziat destul de multicel.
Lucian: Ce-aş fi putut face? Am condus-o până acasă şi atât.
Traian: Cum doar atât? Atunci unde ai stat până la ora asta?
Lucian: Dom' director, când mă întorceam spre Institut, l-am observat pe noul meu coleg, Mihai, pe marginea şoselei şi mi-am permis să-l iau şi pe el în maşină.
Traian: Foarte bine. Ia loc! De ce stai în picioare? Nu te-am pedepsit, să ştii... Avem destul de multe de vorbit împreună. Sau te simţi cumva obosit şi vrei să te odihneşti?
Lucian: Nu chiar. Dar dumneavoastră nu staţi? Ori sunteţi pedepsit...
Traian: Ai dreptate.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am să uit

N-am să uit cu ce cuvinte
Mi-ai destăinuit odată,
Cât erai tu de cuminte
Când te-am cunoscut de fată.

N-am să uit sinceritatea
Când mi-ai spus că mă iubeşti.
Că de-atunci tu erai gata
Doar cu mine să trăieşti.

Am crezut spusele tale.
Radiam de fericire.
Altul ţi-a ieşit în cale...
Totul a fost amăgire.

Acuma sunt doar străinul
Pe lângă care adesea treci.
Nici nu vrei ca să-mi vezi chinul
Când cu celălalt petreci.

N-am să uit dulceaţa gurii
De la prima sărutare,
Când mai scos din laţul urii
Şi-am intrat în desfătare.

Nu din gelozie-ţi spun
Toate câte-ai auzit.
Este tot ce simt acum,
Când tu rău mai amăgit.

poezie de Dumitru Delcă (23 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acea noapte

Îmi amintesc de acea noapte,
În parc, pe bancă, doar noi doi,
Vorbeam încet, uşor, în şoapte,
Deşi cu tine eram vioi.

Eu vorbeam mereu, mă bâlbâiam,
Vroiam să fie cât mai plăcut,
Doar pentru tine, căci te plăceam,
Vroiam doar să te sărut.

Iar tu, înger pur din Rai,
Priveai spre cer, erai tăcută,
Erai frumoasă, străluceai,
Ca o floare atent crescută.

Şi-ntr-un moment, fără accept,
Te-am luat de mână, ne-am ridicat,
Inima mi se oprise-n piept,
Te-am luat în braţe, te-am sărutat.

La sfârşit nimic n-ai spus,
Doar te-ai întors şi ai plecat,
Acea noapte a apus,
Cu gându-n stele m-ai lăsat.

Doar o fată mult privită
Pentru-o noapte neuitată,
Acea fată mult iubită
Pentru-o noapte fermecată.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bucur

Ma simt fericit, că te-am întâlnit
Ai reuşit să-mi faci visul implinit
Doar ce m-ai privit, doar ce mi-ai vorbit
Sufletul meu a zâmbit, mă simt implinit

Îţi voi fi ce ţi-ai dorit
In viaţa ce o vom avea de trăit
Îţi voi fi tot ceea ce ai gândit
Iubit îţi voi fi, de grele am să-ţi ţin sufletul ferit

Al tău suflet neasemuit m-a vrăjit
Sunt mulţumit de parcela ce-am găsit
Am fost in viaţă lovit, mi-ai dat puteri de nebănuit
Eram istovit, dar la un drum frumos noi am pornit

Ieri eram un bărbat ce nu stia ce-a voit
Azi că stiu că te-am iubit
Maine îţi voi spune cât te-am preţuit
Iubita-mi... multe urmează noi o să avem de povestit... ÎŢI PROMIT...

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să candidez pentru un post politic? Nu. M-am culcat cu prea multe femei, am luat prea multe droguri şi am fost la prea multe petreceri.

citat din George Clooney
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieţi amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăieşte...
Sunt mult prea multe crime
Iar viaţa prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viaţa ne-ncălzeşte...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Şi nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viaţa este mută...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erai în mine ca o izbăvire...

Azi, parcă-i mai albastru răsăritul
Şi nu mai doare liniştea din cer.
Am prins în palme, Doamne, infinitul
Şi îndrăznesc din nou, să mă ofer.

Am primăveri pe umărul cu stele
Şi-au înflorit zambile pe un sân;
Pe gât se zbenguie visele mele,
Când peste vise, îmi eşti azi, stăpân.

Ai apărut, când te-am chemat, spre seară-
(O altă noapte albă mai striga).
Şi lacrima din răstigniri de ceară
S-a speriat de lăcrimarea ta.

Şi lanţuri au căzut la poarta vieţii,
Ferestrele, zăbrelele, şi-au rupt
Zâmbesc pe lângă macii mei, scaieţii
Şi, deşi nu te ştiu, te-am cunoscut.

Erai în mine, ca o izbăvire,
Chiar de-n amurg, e poate prea târziu,
S-adăpostim iubiri sub coviltire,
Când plouă agresiv şi cenuşiu.

Să nu mă cerţi, că am bătut la uşă!
Te-am auzit când bântuiai prin vers-
Mi-ai scuturat poemul de cenuşă
Şi l-ai înaripat spre univers...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!