Acea noapte
Îmi amintesc de acea noapte,
În parc, pe bancă, doar noi doi,
Vorbeam încet, ușor, în șoapte,
Deși cu tine eram vioi.
Eu vorbeam mereu, mă bâlbâiam,
Vroiam să fie cât mai plăcut,
Doar pentru tine, căci te plăceam,
Vroiam doar să te sărut.
Iar tu, înger pur din Rai,
Priveai spre cer, erai tăcută,
Erai frumoasă, străluceai,
Ca o floare atent crescută.
Și-ntr-un moment, fără accept,
Te-am luat de mână, ne-am ridicat,
Inima mi se oprise-n piept,
Te-am luat în brațe, te-am sărutat.
La sfârșit nimic n-ai spus,
Doar te-ai întors și ai plecat,
Acea noapte a apus,
Cu gându-n stele m-ai lăsat.
Doar o fată mult privită
Pentru-o noapte neuitată,
Acea fată mult iubită
Pentru-o noapte fermecată.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre îngeri
- poezii despre tăcere
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre parcuri
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Nu...
Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puțin dintr-o privire în viața asta trecătoare!
Și nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am așteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!
Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Și-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Și-n nopțile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!
Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi ești perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Și-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerșim iubirea când apare Luna!
Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre șoapte!
Nici moartea nu alungă ce viața a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârșit în noapte!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre viață, poezii despre rouă, poezii despre ochi, poezii despre nori sau poezii despre naștere
Iubire
Erai mică și sfioasă
Te pierdeai în ochii mei
Și văzând ce mult mă vrei
Te-am luat cu mine acasă.
Ne-am iubit fără rețineri
Și de lume am uitat.
Cât a fost de minunat,
Că eram frumoși și tineri!
Și iubindu-te mereu
Te-ai deschis precum o floare
Gingașă, fermecătoare,
C-al tău soare eram eu.
Într-o lungă odisee
Pân' la cer te-am ridicat
Și de mână ne-am plimbat
Străbătând Calea Lactee.
* * *
Tinerețea a apus.
Am plecat de printre astre,
Însă sufletele noastre
Au rămas acolo sus.
poezie de Octavian Cocoș (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tinerețe
- poezii despre iubire
- poezii despre suflet
- poezii despre plimbare
- poezii despre frumusețe
- poezii despre flori
- poezii despre astre
- poezii despre acasă
Iubire
Erai mică și sfioasă
Te pierdeai în ochii mei
Și văzând ce mult mă vrei
Te-am luat cu mine acasă.
Ne-am iubit fără rețineri
Și de lume am uitat.
Cât a fost de minunat,
Că eram frumoși și tineri!
Și iubindu-te mereu
Te-ai deschis precum o floare
Gingașă, fermecătoare,
C-al tău soare eram eu.
Într-o lungă odisee
Pân' la cer te-am ridicat
Și de mână ne-am plimbat
Străbătând Calea Lactee.
* * *
Tinerețea a apus.
Am plecat de printre astre,
Însă sufletele noastre
Au rămas acolo sus.
poezie de Octavian Cocoș (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delir
unde te-ai dus
femeie sau duh
doar un cuvânt am spus
și totul a apus
nu a rămas nimic de spus
în soaptă m-am rugat
la cer, la stele
să asculte visele, dorurile mele
unde ai plecat când eu rosteam
o vorbă lină
o chemare
o șoaptă pură de iubire
valul te-a luat
și ai plecat, acolo sus
departe, la apus
să luminezi în noapte calea
îndrăgostiților ce vin
dar fără tine noaptea e pustie
și viața asta, nu e vie
acum doar țip
oftez în tăcere
lacrimi, durere
delir pustiu sau doar un chin
în mine plânge durerea unui om
ce a iubit odată, doar odată, o fată
ce viață, ce destin
să plâng din zori în noapte, zi de zi
să mor puțin câte puțin,
în fiecare zi
în așteptări ce nu mai vin...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre plâns, poezii despre durere, poezii despre visare sau poezii despre moarte
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de tine, te-am văzut aseară,
Aveai in brațe flori de violete,
Nu te-ai schimbat, ești ca odinioară
Cea mai frumoasă fată între fete.
Mi-e dor de tine, n-ai îmbătrânit,
Ești tot așa cum te știam de fată,
Am stat în loc, am stat și am privit,
Erai o doamnă fină, delicată.
Aceleasi gesturi, pline de lentoare,
Aveai și asta mi-amintea
Că-n tine exista candoare,
Că făcea parte din ființa ta.
Nu m-ai văzut și te-am putut privi,
Râdeai la fel, făceai la fel gropițe,
M-am lăsat pradă unor nostalgii,
Unui regret și-atâtor neputințe.
Nu te-ai schimbat, îmi este dor de tine
Și am pășit încet in urma ta,
Și miroseai atât, atât de bine,
Iubita mea, iubita mea!
Mi-e dor de tine, chiar de-s vinovat
Te-am părăsit și te-am lăsat plângând,
Acum strângi mâna unui alt bărbat,
Eu strâng doar amintiri, in gând...
poezie de Florentina Mitrică (20 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre superlative, poezii despre schimbare, poezii despre mâini, poezii despre inocență sau poezii despre gânduri
Fără tine (în memoria soției )
Știu că viața-i trecătoare,
că trenul vieții s-a oprit.
Că totul e în transformare,
plecăm de unde-am venit.
Fără întoarcere e drumul.
De-acolo nimeni nu vine.
De la lumânări doar fumul
este prieten cu tine.
Flori aduse la mormânt
cu parfumul lor plăcut,
De viața de pe pământ
doar aminte îți aduc.
Fără tine Virgi,
inima-mi îngheață.
Fără tine Virgi,
viața nu mai este viață.
Nu mai este lună,
nu mai este soare.
Nu mai este gură
ca să plângă tare.
Nu mai este ziuă,
nu mai este noapte,
E doar întuneric
și există moarte.
De azi,
pe scara vieții noastre
nu mai urcăm împreună.
S-au uscat florile-n glastre,
nu ne mai ținem de mână.
Fără tine,
viața ține
cât un fir de ață.
Tu erai liantul
care ne unea.
Erai briliantul
care strălucea.
Acea strălucire
veșnic a apus.
Despre a sa pieire
nimic nu e de spus.
poezie de Dumitru Delcă (26 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre trenuri, poezii despre soție, poezii despre prietenie sau poezii despre prezent
Te-am căutat
Te-am căutat atât de mult și am sperat că n-ai să pleci,
Mi-ai lăsat sufletul mut și pe obraz doar lacrimi reci.
Nu mă întreba dacă mai plâng, nu am să-ți spun tot ce mă doare,
Chiar dacă răni în suflet strâng, tot ce-ți ofer azi e UITARE.
Din ziua în care ai plecat, nicicând n-am mai zâmbit,
Și aș vrea să stii că în urma ta, pe nimeni n-am iubit,
Mi-e cerul fără stele, mi-e cerul fără soare,
Și inima din piept, iubito, iar mă doare.
Rămas în urma ta, tot strâng la piept iluzii,
În noaptea fără stele, amintiri, îmi sunt perfuzii,
În toate, doar pe tine mereu te regăsesc,
Stau singur și adorm, în lacrimi mă trezesc.
Te-am așteptat în gară pe un peron pustiu,
Știam că vii la mine, cu tine urma să fiu,
Ți-am pregătit în grabă, un imens buchet de flori,
Când ai sosit, iubito, ne-am sărutat de mii de ori.
N-aș fi crezut că soarta e atât de nemiloasă,
Erai în fața mea, fericită și frumoasă,
Tu îmi zâmbeai continuu, iar timpul tot trecea,
Eram iubitul tău, iar tu prințesa mea.
Te voi iubi o viață, mereu ai fost confuză,
Mai pot simți și acum aroma ta pe buză,
Parfumul tău de firmă și chipul tău angelic,
În camera noastră, dragă, noi ne iubeam feeric.
Mi-e dor de glasul tău și dorul ma doboară,
Dar poate într-o zi te aștept din nou la gară,
Ne așteaptă banca noastră din parcul părăsit,
Eu știu și știi și tu, noi doi chiar ne-am iubit.
poezie de Daniel Scripcaru
Adăugat de Daniel Scripcaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre dor sau poezii despre uitare
În mâini am infinitul - Sacrificiu de înger
Astăzi am surprins infinitul
Își prindea largul în hora gândurilor,
Mi-am scufundat ochii în nemurire
Și mi-am stropit buzele cu sânge de înger.
Am căutat mult,
Alături de tine fără a-ți număra glasul.
Am pășit același cer pe care tu l-ai zburat
Și am băut aceleași lacrimi pe care tu le-ai vărsat.
Am cercetat cosmosul
Fără să te cred când îmi spuneai că nu e bine,
Am violat, atingând doar, fiecare entitate,
Iar tu mă implorai să mă opresc.
Am stat la masă cu Dumnezeu
Și în loc să-I mulțumesc L-am interogat.
Mi-am judecat intuiția
Jurând să n-o mai folosesc.
Te-am judecat pe tine neascultându-te.
M-am întors acasă vorbind,
Dar fără să mă aud, iar tu, fără să mă auzi.
Mi-am prelungit ființa, dându-mi vocea.
Mă uitam în oglindă și te-am văzut:
Erai lângă mine, erai rănit
Și mi-ai șoptit că vei ajunge-n Rai.
Te-am luat în brațe,
Iar tu mi-ai acoperit ochii cu aripile.
Te-am strâns tare,
Dorind să mă dizolv în tine,
Și am simțit pe buze sângele-ți.
Am simțit cum pleci...
M-am uitat la mâinile-mi goale
Apoi am știut: infinitul era la mine!
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre sânge, poezii despre spațiul cosmic sau poezii despre sacrificiu
Cât de mult mă iubești?
Într-un colț de univers,
am vrut să mă cuibăresc în brațele tale,
fiindcă ai apărut în calea mea
tocmai când mă rătăcisem
printre niște pantere care
habar n-am ce căutau în drumul meu...
dar, când să mă apropii de tine,
am alunecat: poate de emoție...
sau poate m-a împins cineva...
nu m-am lovit, dar
cred că m-am ridicat prea încet și
cred că tu te grăbeai către o bisericuță
săpată, de secole, într-o stâncă...!
Și mai cred că acolo te așteptau zeii,
pentru închinăciunea ta zilnică!
Apucasem să-ți văd, doar o clipâ, fața:
păreai trist, dar cred că erai doar îngândurat...
erai obosit, dar păreai plin de iubire...!
Te-am petrecut cu privirea, o vreme,
și am spus încet, doar pentru mine, că,
deși nu te cunosc, te iubesc atât de mult...
Dar erai prea departe ca să mă mai auzi!
Pe urmă nu te-am mai văzut...
Cât de rău îmi pare că
nu te-am strigat să vii înapoi...
Dacă te-aș întâlni vreodată în vis
te-aș întreba:
cât de mult m-ai iubit atunci?
Atunci când, spontan, dezimvolt
și atât de natural,
mi-ai întins brațele ca să mă ocrotești,
deși, știai precis,
că n-o să mă poți atinge...
că n-o să mă poți atinge atunci...
și... niciodată!
poezie de Iulia Mirancea (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre stânci, poezii despre protecție, poezii despre pantere, poezii despre ocrotire sau poezii despre cunoaștere
Seara, în gând
O, cât de mult te-am așteptat
Să vii din nou, în pas treptat
Și să-mi aduci un tremurat,
Tu, vreme de-înnoptat.
Te-am așteptat ca stând pe spini
Cu dragoste ca să-mi alini
Durerea care, prin suspini,
O port printre străini.
Căci merg cu drag în amintire
Și port acolo,-n amorțire,
O datorie cu simțire
Îndeplinită din iubire
Ce-i numai pentru tine!
Doar ăsta-i gândul ce mă ține
Încă o zi lucid pe mine.
Și totul pentru tine.
Și dimineața mă-nfior
De câtă noapte-ntunecată
Am trăit iar și am trecut
De perioada încercată.
Cum faci din noapte, zi și iar
Din zi noapte se face,
Ce farmece sunt 'colo-n cer
Și câtă viață zace?
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre dimineață sau poezii despre amintiri
Cină în doi
Cer albastru, vânt de vară,
Lumânări, dulce vioară,
Clinchet de pahare fine,
Tu surâzi, doar eu cu tine
Ne dansează ochii valsuri,
Inimile fac popasuri
Între vis și realitate,
Stele sus, în suflet șoapte
Te sărut încet pe mână,
Chipul tău pare să spună,
De ce eu? Și simți că zbori,
Te privesc adânc... fiori
Și mă bucuri... și te am,
Mă întreb cum de eram
Fără strălucirea ta,
Existam... altundeva
Doar noi doi, dorință, vise,
Iubirea ce adormise,
Ne-am trezit... ce mângâiere!
Să iubim... sufletul cere
Vrem desert... cu ciocolată,
Apoi vrem o noapte... toată,
Doar noi doi, lumina stinsă,
În iubire necuprinsă...
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre dans, poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre vioară sau poezii despre vals
Povestea noastră
Îmi aduc aminte de ziua când te-am cerut
În acea noapte de vară înstelată,
Și ne-am unit destinele într-un singur sărut
Ca să nu putem fi despărțiți vreodată.
Te găseam mai atrăgătoare decât viața
Căci tu însuți îmi erai puterea;
Fericirea ce mereu am cerut-o cu speranța
Că poate va veni odată cu iubirea.
Te priveam cu ochii adolescentului îndrăgostit
Ce-și vedea întâia oară dragostea,
Rugându-mă să fiu alături de tine numai fericit
Și întreaga viață să fii numai a mea.
O cât de mult adoram să te văd zâmbind
Când la piept mi se strângeam,
Și-mi doream să te simt lângă mine iubind
Că a ta pasiune n-o cunoșteam.
Nu trecea o zi fără să-ți spun că te iubesc
Căci așa se face la iubire,
Iar când îți afisa-i acelaș zâmbet îngeresc
Mă făceai să-mi pierd și o ultimă gândire.
Aș fi distru lumea cu tot ce are mai frumos
Ca pe tine să nu te fi pierdut;
Iar de acum viața parcă nu mai are niciun rost
Când eu am rămas doar un trecut.
Povestea noastră de iubire însă nu s-a sfârșit
Ci s-a scris acolo departe între stele,
Unde ai să privești mereu cu-n suflet răvășit
Că eu m-am dus acolo între ele.
poezie de Cosmin-Gabriel Satnoianu
Adăugat de Cosmin-Gabriel Satnoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre zâmbet sau poezii despre trecut
Pași în noapte
aprind în astă seară
lumânări de ceară
să ard, să ard în ultima privire
a doi nebuni
ce au crezut odată în iubire
anotimpurile mor
timpul prezent, timpul trecut
azi noaptea e zi
dacă tu...
pe drumul drept către cer
ce tristă-i viața către moarte
mai scriu un vers în astă noapte
că timpul astăzi ne cheamă înapoi
mă așez pe țărm pe crucile de lemn
tăceri în jur, tăceri în mine
unde ești tu, eu nu mai sunt
decât o adiere tristă în vânt
ninge femeie în noaptea dintre ani
era atât de frig în noi
mă întorceam din nou acasă
dar ce mai esta casa fără noi
pășeam printre ani și era frig
m-am ghemuit la sânul tău și m-ai primit
mă alintai cu un cuvânt
treceai apoi pe aleile iubirii
eu am rămas să ascund tăcerea
ningea în noapte iar afară
plecai la cer și lacrima plângea
vorbeam de despărțiri uitând că ieri nu a fost ieri
știam că ai să pleci
eram nebun și nu înțelegeam
poate ăsta e destinul meu
să plâng după cei dragi mereu
știam că te-am pierdut
din clipa aceea de demult
când înfiorat am strâns în brațe
doar o dată, o fată preacurată
offf, cum priveam atunci
în sala ultimului bal
cum tu pluteai în valsul ireal
de ce mă doare azi plecarea dintre noi
de ce noi azi nu mai suntem doi
de ce, de ce...
știi, eram atunci doar doi copii
nu te-am crezut când ai plecat
iubirea noastră unde este, unde suntem noi
mă ninge iar durerea
povestea noastră s-a sfârșit
dar ce este femeie azi sfârșitul
decât lumina noului început
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare
Tot visezi iubire
Ce falsă prezență ești fostă iubire,
Ce-ai putut deveni peste noapte,
Prin cuvânt te-ai descris cuminte din fire,
Să-ți explic ce prezinți tu prin fapte?
Mi-ai zis în trecut că-s cel vinovat,
Copil imatur, profitor, om de gheață,
Eu am fost doar cinstit, însă nu te-am lăsat,
Iar zidul tăcerii tu l-ai pus în față.
Închipuita fată cumva a dispărut?
Sunt încă doar eu, nu-i nimeni, nici tu,
Acum revin la tine, tu cam ce-ai mai făcut?
"Te voi iubi neîncetat!" era? Sau poate nu...
Să fie un an, de când ne-am despărțit?
Deși n-am mai vorbit, eu tot te mai iubeam,
Tu m-ai oftat o lună, brusc te-ai îndrăgostit,
Te-aș fi felicitat dar sincer sufeream...
Apoi iar erai tristă, nici el n-a fost alesul,
La două săptămâni un alt iubit s-arată,
Nu prea v-ați potrivit, partea cu înțelesul
Nu pari s-o stăpânești iubită fată...
Te-am ignorat atunci câteva luni,
Ce- o fi în spatiul ăla mi-e străin,
Te-am regăsit apoi, visai să te cununi,
Iar eu uimit peste putință, simțeam cum mă înclin...
N-a fost să fie, așa-i corect să spunem,
Iar singură, iar tristă, el era vinovat,
Ți-aș fi furat o clipă, însă de timp nu mai dispunem,
Să te întreb dacă ești bine, eram îngrijorat.
Am zis mai bine nu, și-am șters orice tăgadă,
Nu erai ce-ai descris, cuminte, devotată,
Ce n-am văzut atunci, alți-au putut să vadă,
Și tu ce-ai înțeles?...
Tot neschimbată.
Acum te-am căutat așa ca amintire,
Ești cu un alt bărbat, iar te visezi mireasă,
Eu mi-am amintesc cu drag, tu tot visezi iubire,
Indiferent de rezultat, vei fi sau nu vei cu alt bărbat,
Sunt împăcat și nu-mi mai pasă.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre săptămâni sau poezii despre sinceritate
Te-am cunoscut demult
Mi-aduc aminte când te-am văzut întâia oară
Era o vară caniculară, iar tu erai cu ai tăi la mare
O zi superbă, vântul nu bătea, era soare
Așa plăcut, mai adia ușor o boare
M-am așezat pe plajă lângă voi aproape
Vorbeai cu frații și mama ta în șoapte
Pe doamna am salutat-o și mai târziu am și vorbit
Mi-a explicat succint cum ea de soț s-a despărțit
La ce mi-a relatat atunci nu prea eram atent
Ce pot să-ți spun, iubito, eram adolescent
Am înțeles din ce am discutat
Că viața ei și-a ta au fost un chin lângă acel bărbat
Te-am mai văzut câteodată în anii care s-au mai scurs
Erai de mână cu-n băiat, era îmbrăcat ciudat și cam netuns
Mi-ai spus în trecere, cumva mai mult șoptit
Că acest băiat, ce de mână îl ții, e al tău iubit
Sincer să fiu chiar dacă anii ca vântul au trecut
În minte și în suflet doar pe tine te-am avut
Mi-aș fi dorit să ne întâlnim, să ne plimbăm mereu
Băiatul a cărui mână o strângeai, doream să fiu chiar eu
Iar mai târziu te-am revăzut întâmplător
Erai foarte grăbită, aveai o programare la coafor
Te-am întrebat cu-n glas înfrigurat, cum ești?
Tu mi-ai răspuns pe un ton trist că... te căsătorești
M-ai surprins cu ce mi-ai zis, am fost dezamăgit
Speram ca într-o zi, să fi dorit, să fiu al tău iubit
Când ai plecat am plâns și am simțit speranța ce dispare
În anii ce-au urmat am fost pe culmi de disperare
Și-a venit acum un an și clipa revederii
Erai așa frumoasă, iubito, erau în floare merii
Țineai de mână un băiețel, era frumos ca tine
Mi-ai zis că nu ești fericită, că nu e totul bine
Din clipa în care te-am revăzut m-am tot gândit
La anii care prea repede au trecut
Și vreau să-ți spun acum, iubito, când mi-apari
Nu vreau în nici un chip să mai dispari
Te-am cunoscut de mult e adevărat
Și tocmai de aceea te rog neapărat
Să crezi că încă te iubesc și-ți spun în șoapte
Te-am cunoscut de mult, chiar înainte de a te naște
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe sau poezii despre căsătorie
Eu
Eu... din miile de fluturi
Care zboară-n asfințit,
Când vrei soarele să scuturi,
Doar pe tine... te-am iubit.
Eu... din păsările toate,
Care cântă prin livezi,
Te-am ales pe tine, poate,
În văzduh... să nu te pierzi.
Eu... dintr-un alai de stele
Călătoare, trist, pe cer,
Te-am luat în palme grele,
Dezgolită... de mister.
Eu... din curcubeu și rouă
Risipite-n dimineți,
Împart dragostea în două
Doar cu tine... de mă ierți.
Eu... din razele de soare
Într-o lacrimă... te pun
Și pe-o floare de cicoare
Jur... cu tine să rămân.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre păsări, poezii despre promisiuni, poezii despre muzică sau poezii despre iertare
Sărutul
plaja dormea între valuri
pe o stâncă sângera o inimă
erai o străină când te-am întâlnit într-o privire
rochia ta, culoarea cerului
părul despletit tânjea dorințe nestinse
pășeai goală ca o femeie
erai atât de frumoasă
nu știam surâsul mângâierilor tale
și te-am strâns în brațe
te-ai frânt a iubire totală
sărutul nemărginirii
dacă nu te-aș fi găsit cine aș fi fost
când te sărut în zori
sărut pașii
când te sărut în noapte
sărut clipa
și când voi termina de sărutat
atunci vei știi iubito cine sunt
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rochii, poezii despre păr, poezii despre plajă sau poezii despre inimă
Jocul iubirii
venise iarăși toamna
eu încă scriam în vară cuvinte moi
iar în iarba verde
ne jucam, doi copii, amândoi
rătăceam, privind cum se scurg anotimpuri
venise-i de mult
într-o noapte globală
ființă în neființă în doi
eram doi într-un gând
înnoptam aiurea prin parcuri
îmbrățișări ireale, săruturi furate
rătăcind pe aleile toamnei în doi
treceau trecători pe stradă
venise și clipa
uitasem de ea
eram singuri cu noi și cu ea
eram un copil pe o bancă
veșnic timid
priveam către tine
oftând
se scuturau pe alei toamne letale
știam că vine iarna
știam că ninge în munți
mă priveai zâmbind pe o rază de stea
dacă tu n-ai veni
eu pe cine aș iubi
atunci, jelui-m-aș cerului în vatra pământului
despre tine, despre mine
dacă tu m-ai privi încă o dată
eu pe cine aș avea
dacă te-aș iubi doar o dată
tu cu cine ai fi
erai pură, fierbinte
pielea ta mă ardea
sugera o chemare
ea, era ea
te priveam dezbrăcată
de gânduri, dureri și de toate
cerul zâmbea
erai stea, doar a mea
mă săturasem să mor în fiecare iarnă
iar la sfârșit să fiu din nou damnat
trecuse cruda iarnă
topind zăpezile din noi
păstrasem în palmă
un mugur de suflet
va veni o primăvară târzie
pentru noi amândoi
te strângi între gene
când te frâng din mine
mă chemi, mă dai
dar ochii tăi, cui îi dai
cobori caldă felină noaptea în parc
mă întreb
de ce eu, dacă tu
dacă tu, atunci eu
au trecut clipe, zile, ani
trăim acum în labirint de suferințe
am sfâșiat în zori veșmintele dintre noi
ce trist a fost, eu căutam un doi
dar cine azi mai suntem noi
te-am iubit, femeie
de ce-ai plecat atunci
lăsând în urmă lacrima și dorul
și mă întreb, cine suntem astăzi noi
și plecai femeie, plecai
lacrima la sân îți ajungea
pășesc pe cioturi de gând
căutând un pas către noi
acum, singuri amândoi
printre lacrimi, femeie
te-am mai sărutat o dată
la final
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre iarnă
Lucian: Bine, bine... Deci, rămăsesem singur în navă, iar în final, plictisit de atâta singurătate, am decis să ies în oraș, deși cred că aș fi procedat mult mai bine dacă aș fi rămas în continuare liniștit în navă. Pentru că, ajuns aici, evident, am căutat-o pe Lia, însă la ușa camerei ei se afla deja Sid. Ea l-a întâmpinat zâmbitoare și l-a invitat să intre. Însă nu au stat mult înăuntru. Iar când au ieșit, ea l-a luat de mână, ba l-a și sărutat, deși, e adevărat că numai pe obraz.
Maria: Deci, asta-i tot?! Doar pentru atât ești tu atât de trist?
Lucian: Păi, ți se pare puțin?
Maria: Sigur! Cine știe ce au discutat ei doi în cameră, deci, l-a sărutat pe obraz în semn de recunoștință. Și eu aș fi procedat la fel în locul ei, chiar dacă Nick ar fi fost de față în acel moment.
Lucian: Chiar ai fi procedat astfel? Și?!
Maria: Și nimic! Nick trebuie să înțeleagă că așa sunt eu, am o fire năvalnică, deci, nu are motive să fie gelos, iar el este soțul meu; cât despre tine, tu ce motive ai? Să vedem! De moment ce presupun că încă nu i-ai spus nimic Liei...
Lucian: Nu, nu i-am spus nimic.
Maria: Luci, te bat! Când ai de gând să-i spui?
Lucian: Nu știu, blondo...
Maria: Păi, vezi?! Atunci, ce pretenții mai ai?! Cât despre faptul că ea l-a luat de mână, nu văd nimic rău nici în asta! Și eu te-am luat pe tine acum, nu de mână, ci de braț, până am ajuns aici, în părculeț.
Lucian: Serios?! Chiar m-ai luat pe mine de braț? Tu?!
Maria: Da, pentru că te opreai după fiecare doi-trei pași.
Lucian: Ciudat, nu-mi amintesc partea asta!
Maria: Păi, parcă erai în transă...
Lucian: Bine, e posibil să mă fi luat de braț... Dar vezi, eu m-am plimbat de multe ori cu ea, însă numai o singură dată am luat-o de mână, iar atunci i-am cerut voie. Și nu cred că Sid a procedat astfel. De fapt, el sigur nu i-a cerut voie, pentru că ea l-a luat pe el de mână!
Maria: Zău, Luci, te legi de orice amănunt, cât de minor ar fi el... Serios, n-ai motive să te porți astfel!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zâmbet, citate despre tristețe, citate despre sărut, citate despre soț, citate despre singurătate, citate despre sfârșit, citate despre recunoștință, citate despre posibilitate sau citate despre plimbare
Singur
Mi- e dor nespus de mine... fizic!
Călătorind pe alei de parc...
Cât de ușor eram... un arc,
Cu trup de pană, suflet liric.
Nici inima n-aveam cu mine...
Era în zbor, în ascunsă stea...
Ce-a de pe cer, o peruzea,
Ce-o rezervasem pentru tine!
Și-un colibri îmi eram, în minte...
Eram în zbor, din floare în flori.
Nectar să-ți dau... că poți să mori;
Așa mi-ai spus, o rugăminte!
Nici nu vedeam pe unde merg,
Pluteam pe aripi de zăgan.
Eram un fulg și doar plonjam;
Doar vis... vroiam real, să șterg!
Ades, din pas, îmi luam elan
În triplu salt, fugeam ferice.
N-aveam rival... Cine să strice
Extazul; ce mi-a fost alean?
Un râs nebun stătea să iasă
Din piept, din brațe, din obraji.
Zburam... Te văd cu buze fragi
Cum râzi; când vin la tine acasă...
Când chipul încă îți visam,
Zăresc printre arbuști, un cuplu...
Nu mă mai simt, nu mai am suflu!!!
Erai, iubit-o... Te pierdeam!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre vulturi, poezii despre trup și suflet sau poezii despre nebunie